opriti playerul audio ptr. o buna vizionare

MIRCEA V. FRIGATOR jurist, industriaş, om
politic, deputat şi senator de Ilfov-Olteniţa
Mircea V. Frigator provine dintr-o veche familie de
negustori din Galaţi. Se pot urmări prin arborele genealogic
cinci-şase generaţii. În lucrarea “Negustorii de odinioară”
de dr. Nic. Angelescu, se pomeneşte de Hagi Vasile Frigator
(1819-1887), tatăl lui Mircea Frigator şi de Dumitru Frigator
(1938-1902). În lucrarea sus citată se spune că Dumitru
Frigator a înfiinţat o şcoală primară şi un cămin-azil de
bătrâni la Galaţi.
Mircea Frigator s-a născut la 2 august 1888 în Galaţi.
S-a stabilit în Olteniţa în anul 1901. Părinţii săi au fost oameni
cu stare. A absolvit liceul “Gheorghe Lazăr” din Bucureşti
în 1908. A absolvit apoi facultatea de Drept din cadrul
Universităţii Bucureşti în 1913.
Pentru o scurtă perioadă de timp profesează avocatura
în cadrul baroului bucureştean.
Cu grad de sublocotenent şi apoi locotenent, participă în campaniile primului război mondial. Revine în
Olteniţa şi renunţă la avocatură, iar îndeletnicirile cu care s-a ocupat îi conferă statutul de industriaş. Se implică
hotărât în viaţa socială a oraşului, făcând parte din elita intelectuală a acelor ani.
Intră în politică fiind un fervent adept al ideilor liberale. A fost membru al delegaţiei permanente judeţene
şi consilier al municipiului Bucureşti.
Între 1922 şi 1926 este ales deputat iar între anii 1926-1930 senator. Prin inţiativele legislative, prin luările
de cuvânt devine o personalitate cunoscută care se regăseşte în presa vremii.
Deasemeni a fost preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie a judeţului Ilfov.
* * *
PREZINT UN AFIŞ ELECTORAL AL P.N.L. PENTRU ALEGEREA
CONSILIULUI COMUNAL LA 16 MARTIE 1930
Din afişul electoral al P.N.L. prilejuit de alegerea Consiliului comunal al Oraşului Olteniţa de la 16 martie
1930, aflăm că pe lista liberalilor erau propuşi următorii:
– Mircea V. Frigator – fost deputat, fost membru al delegaţiei permanente judeţene Ilfov,
fost consilier al municipiului Bucureşti, etc.
– George N. Stoenescu – avocat,
– Traian Dordea – profesor la liceul din Olteniţa,
– Aristide D. Penu – mare comerciant cerealist, fost ajutor de primar, moşier,
– Vasile Roşanu – proprietar de pământ, agricultor,
– Const. N. G. Daniilescu – avocat
– Gheorghe Sachelarie – preot paroh, fost consilier comunal
– Alexandru D. Neagu – mare comerciant, fost consilier, comunal
– Vasile Călin – mare comerciant ceealist, fost consilier comunal,
– Gheorghe Dăscălescu – fost inginer al oraşului,
– Gheorghe Stănescu – proprietar, fost consilier comunal
– Candidu M. Georgescu – meseriaş, măcelar, fost consilier
– Alexandru Cătălui – meseriaş croitor, fost consilier,
– Const. D. Ceauşu – industriaş, fabrică de tăbăcărie,
– Alex. Alimăneşteanu – agricultor, fost consilier,
– Ioan Studinski – meseriaş, avea motor de tăiat lemne
73
Semnul de vot era I – linia dreaptă în picioare. Afişele electorale au fost făcute la tipografia “Vremea” din
Bucureşti situată pe strada Carol nr.10, pe cheltuiala P.N.L. Am făcut această precizare necesară, pentru a
cunoaşte că până în anii 1946-1947, partidele şi politicienii îşi suportau singuri cheltuielile cu campaniile electorale
şi nu bugetul statului, adică contribuabilii.
După venirea la putere a regimului comunist, în condiţiile de-acum arhicunoscute, se făcea un simulacru
de alegeri. Totul era regizat dinainte, iar în ce privesc cheltuielile, acestea se făceau de la stat, dat fiind că
bugetul ţării era în mâinile lor şi nu da nimănui niciun fel de socoteală. Cuantumul acestor cheltuieli făcute
cu-aşa zisele alegeri – nu le vom cunoaşte niciodată. Separat de aceasta, rezultatele erau previzibile, din moment
ce exista un singur partid şi un singur candidat propus.
* * *
Dintre cei de mai sus, copil fiind, exceptând pe Traian Dordea – un reputat profesor de la liceul Olteniţa,
care era din satul Clinciu comuna Spanţov, şi pe inginerul oraşului Gheorghe Dăscălescu, în rest, pe toţi i-am
cunoscut.
Mircea Frigato a avut casele pe strada mare – în zilele noastre strada Argeş – vizavi de sediul clădirii
poliţiei, în spatele casei lui Vasile Teodoru – decedat în 1948, dată la de care i-au fost luate casele şi de când
aici îşi are sediul Procuratura. Casa lui Mircea Frigator a fost demolată în anii 1971-1972. În casele lui Mircea
Frigator a funcţionat şi şi-a avut sediul poliţia Olteniţa. În lucrare apare chiar o fotografie cu acestea.
Înainte de demolare, în casele lui Mircea Frigator a funcţionat o secţie de vopsele a întreprinderii “Victoria”
din Bucureşti. Mai înainte, tot aici a funcţonat o structură a regimului comunist, respectiv Uniunea Raională
a Cooperativelor Agricole de Producţie – U.R.C.A.P. – care a avut preşedinte pe Mielu Maţal, fost meseriaş
provenit din Şantierul Naval Olteniţa şi care, mai înainte a fost organizator (director) politic la Gospodăria
Agricolă de Stat Mânăstirea, când director era Aurel Bodnăraş.
G.A.S. Mânăstirea a luat fiinţă în 1948, unde mai înainte a fost moşie regală, domeniile Coroanei, mai
precis ale Regelui Carol al II-lea. Aurel Bodnăraş a fost copilul cel mai mic din familia Bodnăraş, fratele său
mai mare şi mijlociul, a fost preşedintele pe ţară al Uniunii de Cultură Fizică şi Sport, iar apoi ambasador în
Coreea, iar cel mai mare Emil Bodnăraş- general de armată – a fost în timpul regimului comunist, ministrul
Forţelor Armate şi unul din vârfurile regimului comunist din România.
Mircea Frigator a avut un băiat şi trei fete din care două au murit de mici în împrejurări dramatice. În lucrarea
de faţă am consacrat – pentru că merită şi nu trebuie trecut cu vederea – un capitol special acestui trist şi
inedit eveniment, nu numai la nivel local, dar şi la nivel naţional. Este vorba de îndoliata întâmplare din 29
iunie 1925 – deci de ziua lui Sfântul Petru şi Pavel când au murit 15 eleve de la şcoala primară asfixiate. Ei
bine, lui Mircea Frigator, cu această tristă ocazie i-au murit două fete şi anume: Sonia Frigator născută în anul
1915, avea 10 ani şi Vera Frigator născută un an mai târziu, avea 9 ani. Tot atunci a murit şi Elena Cernea născută
în 1914, deci avea 11 ani, sora doctorului Ilie Cernea şi a profesorului Marin Cernea. Doctorul Ilie Cernea,
mi-a povestit cu lux de amănunte pentru că atunci a avut loc o serbare de sfârşit de an şi a fost acolo împreună
cu părinţii săi. Am avut fericita ocazie ca să stau de vorbă cu Natalia Călin – colegă cu acele fete- născută în
anul 1914 şi decedată în anul 2000 la vârsta de 86 de ani şi cu Elena Măcău – căsătorită Cristea – care în anul
2006 este încă în viaţă.  VA URMA !

Site acreditat SEAP
---------------