Asculta live

Social

Vom continua si anul acesta publicarea  lucrarilor fotografice realizate de artista olteniteana LAURA STOICA si ii dorim aceiasi inspiratie si pe viitor !

Sanctionarea profesorilor care predau notiuni de educatie sexuala elevilor, fara acordul parintilor, ar putea intra in vigoare  dupa ce Senatul a adoptat tactit un proiect legislativ in acest sens.

Mai exact, actul normativ interzice predarea educatiei sexuale in scoli si prevede penalitati pentru profesori: amenda sau chiar inchisoare de la doi la trei ani.

Termenul de adoptare de catre Senat a proiectului initiat de parlamentarul Ninel Peia s-a implinit pe 5 decembrie, fara ca proiectul sa fi primit raportul Comisiei pentru invatamant.

Despre aceasta initiativa, specialistii considera ca este o aberatie.

„Nu ai nevoie de acordul parintilor pentru a preda educatie sexuala. Am predat teme de educatie sexuala la clasele V – VIII si a fost foarte util, profesorii predau respectand teme deja consacrate. Punctul de plecare al acestui proiect de lege este total inutil. Studiile arata eficienta educatiei sexuale in scoala, ea indeamna la responsabilitate, nu incurajeaza in niciun caz o sexualitate precoce”, a explicat psihologul Mihai Copaceanu.

Specialistul subliniaza ca nu e nici pe departe adevarat faptul ca educatia sexuala ar produce traume in randul elevilor de gimnaziu

„Copiii sunt foarte curiosi de corpul uman si de sexualitate. In Romania, doar 6% din adolescenti discuta cu parintii despre sex, educatia sexuala fiind considerata un subiect tabu. Iar daca nu primesc informatii acasa ori la scoala, ajung pe Internet, unde informatia nu poate fi controlata”, a completat Copaceanu.sursa-https://www.portalinvatamant.ro/articole/noutati-7/sanctiuni-dure-pentru-profesorii-care-predau-educatie-sexuala-in-scoli-6936.html?utm_source=legislatiamuncii-04012017&utm_medium=email&utm_campaign=newsletter&uid=580067

În cele 25 de partide oficiale, disputate în campionatul ligii a 3-a, în 2016, CSM Olteniţa a obţinut 7 victorii, 4 egaluri şi 14 înfrângeri, totalizând 25 de puncte. Sub comanda lui Vali Negru, Olteniţa a încheiat turul sezonului 2016-2017 pe locul 13, mult sub pretenţiile localnicilor.

CSM Olteniţa încă nu pare acomodată cu rigorile ligii a 3-a deşi e prezentă acolo de vreun an şi jumătate. După ce a renunţat la serviciile lui Virgil Bogatu, antrenorul care a reuşit promovarea en – fanfare, Olteniţa s-a orientat spre nume importante din fotbalul românesc angajându-l imediat pe fostul mare jucător al Stelei, Rapid şi Dinamo, Daniel Iftodi. Din păcate, lucrurile n-au evoluat şi CSM s-a ales la finele sezonului trecut cu o linie de clasament relativ modestă: 6 victorii, 3 remize şi 15 înfrângeri, în cele 24 de jocuri disputate.

Pentru noul sezon 2016-2017, conducerea CSM a renunţat la Iftodi optând pentru Vali Negru, un „începător” în meseria asta grea a antrenoratului. Negru s-a străduit să dea culoare jocului însă rezultatele întârzie să apară. Trăgând linie după cele 13 jocuri ale turului, CSM n-a strâns decât 3 victorii (2, acasă şi una, în deplasare), tot atâtea remize şi nu mai puţin de 7 înfrângeri! Şi golaverajul s-a oprit pe minusd, 22-24! Cu o astfel de zestre pricăjită, Olteniţa a încheiat turul pe 13 fiind urmată în top doar de Arsenal Malu, girgiuvenii nereuşind să obţină nici măcar un punct!

Olteniţa suferă şi n-ar fi exclus ca boala să se prelungească în continuare. Deşi se bucură de sprijinul necondiţionat al autorităţilor locale, CSM nu îndrăzneşte nici măcar să viseze! Conducerea ezită să pună degetul pe rană, stafful tehnic e lipsit de idei şi profesionalism iar jucătorii, cei mai mulţi dintre ei mediocri, preferă să dribleze fotbalul decât balonul în timpul duelurilor.

Olteniţa merită mult mai mult pentru că oamenii de acolo suferă. CSM a intrat deja în „patrimoniul public” iar suporterii suportă tot mai greu umilinţele generate de nişte gladiatori amârâţi care au ajuns pur şi simplu întâmplător în iarbă.

Sezonul 2016 – 2017 / TUR

Et. 1 CSM – Viitorul Domneşti               2-1

Et. 2 Petrolistul Boldeşti – CSM              3-2

Et. 3 CSM – CS Tunari                          0-1

Et. 4 Astra II Giurgiu – CSM                 1-1

Et. 5 CSM – Viitorul II Constanţa           2-3

Et. 6 Arsenal Malu – CSM                     1-3

Et. 7 CSM – Unirea Slobozia                 2-3

Et. 8 CSM – Metaloglobus Bucureşti       2-3

Et. 9 Axiopolis Cernavodă – CSM          3-2

Et. 10 CSM – SC Popeşti Leordeni         1-2

Et. 11 Înainte Modelu – CSM                2-2

Et. 12 CSM – Delta Dobrogea Tulcea     2-0

Et. 13 Dinamo II Bucureşti – CSM         1-1

  1. CSM Olteniţa 13      3      3      7      22-24      12

Acasă           7   2   0   5   11-13   6

Deplasare     6   1   3   2   11-11   6

Sezonul 2015 – 2016 / RETUR

Înainte Modelu – CSM                  2-5

CSM – Metaloglobus Bucureşti      1-2

Dinamo II – CSM                        1-2

Gloria P. Leordeni – CSM             1-1

CSM – Juventus Bucureşti            1-2

CS Tunari – CSM                         2-1

CSM – FC Viitorul II                    3-4

Petrolistul Boldeşti – CSM            4-1

CSM – Unirea Slobozia                4-3

Voinţa Snagov – CSM                  0-1

Delta Dobrogea – CSM                3-0

CSM – Viitorul Domneşti              0-5

12       4       1       7       20-29       13p

  1. CSM Olteniţa   24   6   3   15   36-63   21p

 

Sezonul 2015 – 2016: 12   4   1   7     20-29   13p

Sezonul 2016 – 2017: 13   3   3   7     22-24   12p-  SURSA-http://www.arenamedia.ro/index.php/arena-sport/sporturi/fotbal/fotbal-liga-a-iii-a/22436-liga-a-3-a-csm-incotro

_____________________________________________________________

Total:                       25   7   4   14   42-53   25p

 

 

Skimmingul constă în instalarea de dispozitive la bancomate sau POS-uri, prin care sunt copiate datele de pe benzile magnetice ale cărţilor de credit care, ulterior, pot fi folosite pentru inscripţionarea unor noi cărţi de credit.

 

Despre „bancomatul-fantomă”:

 

Orice persoană care intenţiona să extragă bani dintr-un astfel de bancomat nu putea bănui escrocheria. Chiar şi meniul bancomatului poate fi identic cu unul original. Victima, după ce îşi introduce cardul în bancomat, selectează limba de utilizare, introduce codul de securitate şi optează, apoi, pentru extragerea de bani. În acel moment, pe ecran apare mesajul că tranzacţia nu poate avea loc din motive tehnice.

 

Ce se întâmpla între timp? Cu ajutorul computerului, datele privind contul şi codul de securitate ale cardului pot fi copiate şi memorate. Fără să bănuiască ce se întâmplă, „clientul” recuperează cardul şi plecă în căutarea unui alt bancomat. Hoţii pot folosi datele astfel obţinute pentru a „clona” cardurile victimelor. Acestea au aceleaşi elemente de identificare ca şi cele originale, iar conturile accesate prin cardurile clonate sunt golite de bani.

 

Pentru a nu fi victimă a infracțiunilor de tip skimming, POLIȚIA ROMÂNĂ vă recomandă:

 

  • Nu lăsaţi la vedere chitanțe, facturi sau alte documente care conțin informații despre cardul dumneavoastră bancar! Anunțați imediat banca dacă vă schimbați datele personale (adresa, număr de telefon, etc.).

 

  • Dacă vi se blochează cardul în bancomat, nu cereți și nu permiteți ajutorul nimănui și mai ales, nu spuneți nimănui PIN-ul!

 

  • Nu facilitați ca cineva să stea aproape de dumneavoastră atunci când introduceți PIN-ul! Acoperiți tastatura cu mâna în momentul formării codului PIN și verificați autenticitatea fantei în care se introduce cardul bancar.

 

  • Posesorii de carduri trebuie să verifice dacă pe tastatura originală a bancomatului nu a fost aplicată o tastatură falsă, care permite reținerea codului PIN introdus.

 

  • Înainte de a efectua orice operațiune de extragere de numerar, este bine ca utilizatorii să tragă ușor de tastatura bancomatului. În cazul în care aceasta este falsă, se desprinde.

 

  • Un alt indiciu asupra falsității tastaturii este aspectul tastei cu nr. 5. Dacă este originală, tasta 5 prezintă o ușoară denivelare, în timp ce pe tastatura falsă este perfect netedă.

Elevii revin din vacanta de iarna pe 9 ianuarie, urmand sa incheie primul semestru al anului scolar curent pe 3 februarie. Cel de-al doilea semestru va avea 16 saptamani, iar cursurile acestuia vor incepe pe 13 februarie. Elevii mai au insa si Scoala altfel, tot o vacanta pentru unii dintre ei, alaturi de vacanta de Paste din 2017 sau vacanta de vara.

Sarbatorile de Iarna au trecut, iar scoala sta sa inceapa. Elevii se intorc la cursuri pe 9 ianuarie, insa unii dintre ei se gandesc deja la cand urmeaza sa fie prima vacanta din acest an.
Vacanta intersemestriala 2017 este cea mai apropiata perioada de odihna pentru scolari, aceasta fiind programata in acest an intre 3 si 13 februarie.

Urmeaza vacanta de primavara, care va dura o saptamana, fiind programata in perioada 19 aprilie 2017-30 aprilie 2017. Elevii vor reveni la cursuri pe 2 mai 2017 pana pe 16 iunie 2017, cand incepe vacanta de vara.

Anul scolar 2017-2018 va incepe pe 10 septembrie 2017.

Între cele două războaie mondiale, în oraşul nostru se înfiripase o piaţă destinată în exclusivitate desfacerii legumelor şi zarzavaturilor. Această piaţă era formată şi găzduită de şase gherete din scândură acoperite
cu ţiglă ovală, având pe trotuar, în faţă, fiecare tarabe unde era expusă marfa spre vânzare.
Această piaţă funcţiona din primăvară începând cu vânzarea de spanac, salată verde, ridichi, ceapă, usturoi
verde, etc. continua toată vara cu tot felul de legume şi zarzavaturi, până toamna târziu când apăreau
legumele pentru murături, terminând cu varză albă, roşie, praz, gulii etc.
Proprietarii acestor gherete, erau din tată în fiu de profesie grădinari. Gheretele erau situate pe străduţa
numită Nicolae Belea. Strada mai există, ca denumire, şi în zilele noastre însă în partea de sud-vest a fost astupată,
pe unde se intra din actuala stradă a Pescarilor.
Această străduţă, pornea, între parcul care exista, pe locul actualei pieţe, şi cârciuma lui Gheorghe Popa,
tatăl arhicunoscutului Mircea Popa de mai târziu (decedat), mergea prin faţa casei lui Ciufu, a casei actualului
ceasornicar Mihai Cojiţă, apoi cotea la dreapta, prin faţa cârciumei lui Anghel Brotea, unde mai târziu, după
naţionalizare, aici a funcţionat pentru prima dată “Biroul pentru repartizarea forţelor de muncă”, apoi “Notariatul
de Stat Raional ” şi după aceea de Stat Olteniţa, iar în prezent se află blocurile, pe colţul unde se
aflăS.C.”Comstar” fostul O.C.L.M., intersectează bulevardul Republicii, apoi pe partea stângă era brutăria lui
Dragnea, casa lui Gheorghe Spânu, gheţăria şi cafeneaua lui Niţă Grecu şi în continuare cafeneaua cu biliard
a lui Costel Enică, iar pe partea opusă erau gheretele, cu spatele spre clădirea manutanţei, actualei fabrici de
pâine modernizată.
Gheretele respective au fost demolate pe timpul regimului comunist, iar pe locul lor şi-a extins curtea fabrica
de pâine.
Grădinarii respectivi aveau locurile pe care le cultivau cu tot felul de legume, în partea de vest a oraşului,
dincolo de dig, pe malul stâng al Argeşului.
Fiecare, pe marginea Argeşului, chiar în apă, perpendicular, avea o roată cu un diametru de cca 4 metri,
fixată pe nişte piloni din lemn. Acea roată, de jur împrejur, avea montate un fel de găleţi din tablă. Cursul apei,
umplând prin împingere găleata, roata se învârtea şi în timp ce 2-3 găleţi ieşeau la suprafaţă, altele intrau în
apă, iar cele care se aflau diametral opuse celor din apă, se goleau singure, într-un jgheab din lemn, astfel că,
apa, gravitaţional, curgea mai întâi pe un canal mai mare de unde era dirijată pe unele şenţuleţe, aproape până
la tulpina legumelor, aşa cum era cazul cu roşii, ardei, varză,etc.
În acest fel irigarea culturilor se făcea fără carburanţi, fără zgomot şi fără efort, roata învârtindu-se singură,
încet, concomitent cu cursul apei, un singur om fiind deajuns, ca să dirijeze apa unde dorea.
Nu-i mai puţin adevărat că apa nu era infectată, nu era poluată, era curată şi chiar bună de băut. Nu se inventase
încă detergenţii şi alţi factori nocivi pentru plante. Pe atunci legumele nu se tratau cu nimic pentru că
nu existau dăunători, nu se foloseau îngrăşăminte chimice şi numai mraniţă formată în timp din bălegarul de
la vite.
Copil fiind, ţin minte că cel care cumpăra legume, dacă cerea, i se da o legătură de leuştean, de pătrunjel,
de mărar, sau un ardei iute, fără bani.
181
Printre grădinarii mai cunoscuţi şi mai renumiţi erau : Fane Biu, Ivan Vardianu şi alţii.
Nu se pomenea ca legumele sau zarzavaturile să aibă viermi sau cine ştie ce gângănii.
Cu timpul însă, Argeşul s-a poluat în aşa hal încât apa nu mai este bună nici de spălat.
Pe timpuri, până nu se introdusese apa potabilă în oraş, lumea din oraş şi din Olteniţa rurală, în special
cei de la periferie, foloseau apa din Argeş pentru spălat, care era mai bună decât apa din fântâni.
Odată cu colectivizarea, grădinarii respectivi care trăiau de pe urma acestor ocupaţii, au fost deposedaţi
de suprafeţele pe care le deţineau astfel că, în marşul său impetuos, comunismul a învins şi piaţa de legume şi
zarzavaturi pe care a desfiinţat-o pentru totdeauna.
În fotografia alăturată cititorul poate vedea piaţa de legume şi zarzavaturi şi gheretele din scânduri de
altă dată, cu detaliile respective.

Regimul comunist din România spunea că “Naţionalizarea este un act revoluţionar al clasei muncitoare”,
ori nimic nu este mai neadevărat decât aceasta, pentru că nu a adresat nimani o asemenea cerere, ca reprezentant
al clasei muncitoare, pentru aceste naţionalizări. Şi aceasta, ca multe altele, sunt pure speculaţii în numele aşa
zisei – clase muncitoare.
Naţionalizarea a fost o măsură stabilită şi dictată de la Kremlin, prin cunoscutul “Plan în 10 puncte” adus
de o delegaţie de sovietici la Bucureşti, la 7 martie 1945, adică exact a doua zi după instalarea aşa numitului
“Guvern de largă concentrare a lui dr. Petru Groza” de la 6 martie 1945.
În fapt – pentru că nu se poate vorbi în drept – lipsind o asemenea prevedere legală, naţionalizarea a fost
o măsură, un act brutal, sălbatic, generalizat şi abuziv al exponenţilor regimului comunist, prin care, de la cel
mai sărac până la cel mai bogat, regimul comunist şi-a însuşit pământuri – chiar terenul de sub casa fiecărui
om, magazine, ateliere, întreprinderi, fabrici, etc..
Spun aceasta pentru că în fapt şi în “aparenta înscriere de bună voie cu pământul în colectiv” a fost tot o
naţionalizare.
Aşa zisa naţionalizare a fost extinsă şi a operat la nivel naţional, iar prin efectele ei, s-a extins şi asupra
proprietarilor din afara graniţelor ţării. Absolut totul a trecut în mod obligatoriu în proprietatea statului, iar în
timp, partidul comunist, a devenit Partidul-Stat.
Funcţiunile statului formal mai erau menţinute, aceasta şi pentru că partidul nu avea personal competent
– fiindcă una este să lucrezi efectiv, şi alta este ca permanent să-l critici pe altul.
Acest abuz, fără a se mai feri de nimeni, regimul comunist, pentru a-l legifera, l-au înscris chiar în constituţie
unde spunea, redau textual:
“În Republica Socialistă România, forţa politică conducătoare este Partidul Comunist Român”. Ori forţa
politică înseamnă de fapt însuşirea puterii în toate domeniile.
Constituţia României comuniste a fost singura din lume care a avut o asemenea prevedere abuzivă şi tupeistă.
Nici U.R.S.S. şi nici-o republică unională, incomparabil mai îndoctrinate de comunism şi de bolşevism,
nu au avut atâta tupeu nesimţit ca să prevadă în Constituţie un asemenea articol.
În continuare urmează tabelul nominal cu imobilele “naţionalizate”.
T A B E L N O M I N A L
CU NUMELE ŞI PRENUMELE PROPRIETARILOR ŞI ADRESELE
IMOBILELOR DIN ORAŞUL OLTENIŢA NAŢIONALIZATE, CONSIDERATE
– PROBABIL PRIN ECHIVALENŢĂ – ÎN NUMĂR DE APARTAMENTE. (În situaţia
depistată în arhivă nu se dă vreo explicaţie de natură să lămurească ce s-a avut în vedere
când s-a procedat în acest fel).
1. – A. Neagu, 5 aparamente, Olteniţa, str. Gheorghe-Gheorghiu Dej, nr. 26.
2. – Alexandru Creţu, 4 apartamente, Olteniţa, str. Gheorghe-Gheorghiu Dej nr.46 şi str. Alexandru Sahia
nr.25.
3. – Alexandru cristescu 1 apartament, Olteniţa str. Cuza Vodă nr. 137.
4. – Aurora Vornicu, 1 apartament, Olteniţa str.Cuza Vodă 137
5. – Adrana Vornicu, 1 apartament, Olteniţa str. Cuza Vodă 72.
6. – Bărbulescu Dumitru, 3 apartamente, Olteniţa, str. Gheorghe-Gheorghiu dej nr.99
7. – Constantin Călin, 1 apartament, Olteniţa str. Alex.Sahia nr.17
8. – Constantin Geallep, 2 apartamente, Olteniţa bulevardul Mărăşeşti nr.32
9. – Dumitru Gh. Deculescu, 2 apartamente, Olteniţa, str. I.Slăvescu nr.54
10. – Dumitru Constantinescu, 1 apartament, Olteniţa str. Mihai Bravu nr.200
11. – Dumitru Boiculescu, 1 apartament, Olteniţa b-dul 6 Martie nr.24 (este posibil ca acest Boiculescu să
fie Baiculescu fost primar al oraşului Olteniţa în anul 1942)
143
12. – Familia Teodoru,1 apartament, Olteniţa, str.Mihai Bravu nr.19
13. – Eftimie Danielescu, 1 apartament, Olteniţa str. Alexandru Iliescu nr. 40
14. – Elena Danielescu, 1 apartament, Olteniţa str. Cuza Vodă nr.132
15. – Elisabeta Alimăneşteanu, 2 apartamente, Olteniţa str. Alexandru Sahia nr.150
16. – Elena C. D. Penu, 4 apartamente, Olteniţa, str. Mihai Bravu nr.82, Piaţa Mercur nr.9
17. – Gheorghe D. Oblu, 5 apartamente, Olteniţa str. Gheorghe-Gheorghiu Dej nr.30 şi Bucureşti str. Radu
Boiangiu nr.18
18. – Gheorghe D. Stere, 8 apartamente, Olteniţa, str. Gheorghe-Gheorghiu dej nr.74
19. – Ioana I. Stoenescu (Zăhărel), 5 apartamente, Olteniţa str.Gheorghe-Gheorghiu Dej nr.31, 49 şi
Alexandru Ghica nr.15
20. – Ionescu Fotino, 1 apartament, Olteniţa str. Alex. Ghica nr.8
21. – Ion A.Ionescu, 4 apartamente, Olteniţa, str.I.Slăvescu nr.22, str. Cuza Vodă nr.131, str. Alexandru
Sahia nr.37
22. – Ion Olteanu, 3 apartamente, Olteniţa str. Alex. Sahia nr.65
23. – Ion I.Bălan, 3 apartamente, Olteniţa, atr. Gheorghe-Gheorghiu Dej nr.56 şi b-dul 6 Martie nr.23
24. – Ion C. Penu, 2 apartamente, Olteniţa, str. Cuza Vodă nr. 151, Piaţa Mercur nr.10
25. – Ion Bărbulescu, 1 apartament, olteniţa str. Iancu Slăvescu 11
26. – Ion Bratu şi Bacelian, 1 apartament, Olteniţa str. Gheorghe-Gheorghiu Dej nr.?
27. – Iancu M. Ionescu, 1 apartament, Olteniţa str. Alex. Ghica nr.6
28. – Marin Ionescu, 5 apartamente, olteniţa, str.Gheorghe- gheorghiu Dej nr. 65, 75 şi str. Cuza Vodă
nr.161
29. – M. Deculescu, 3 apartamente, Olteniţa, str. I. Slăvescu 23
30. – Mihail Banu, 4 apartamente, Olteniţa str. Alex. Sahia nr.35
31. – Maria şi G. Chioseaua, 5 apartamente, Olteniţa str. Alex. Sahia nr.86, Bucureşti b-dul 6 Martie nr.71,
Piaţa Sahia nr.4 şi str. 30 Decembrie
32. – Niculae I.Vornicu, 4 apartamente, Olteniţa, str. Gheorghe-Gheorghiu dej nr.69 şi 85
33. – Niţă Ionescu, 3 apartamente, Olteniţa str. Alex. Sahia nr.69, str. Gheorghe Gheorghiu Dej nr.11 şi str.
Traian nr.20
34. – Niculae T. Cojocaru, 4 apartamente, Olteniţa str. Alex.Ghica nr.22 şi str. I. Slăvescu nr.39
35. – Penu Aristide, 3 apartamente, Olteniţa, str. Alex.Sahia, Heliade Rădulescu, Cuza Vodă nr. 141
36. – Sevastia D. Mihăilescu, 1 apartament Olteniţa, str. Niculae Belea nr.5, la Piaţă,
37. – Traian Zorzor, 5 apartamente, Olteniţa, str. Alex. Iliescu nr.14, 12,str. Cuza Vodă nr. 109
38. – Vasile R. Fundeneanu, 6 apartamente, Olteniţa, str. Gheorghe-Gheorghiu Dej nr.78, Alex.Iliescu nr.78
39. – Vasile Teodoru (moştenitori) 5 apartamente, Olteniţa str Gheorghe Gheorghiu Dej nr.88 şi str.
Alex.Sahia nr.90
40. – Vasile C. Nica, 1 apartament, Olteniţa str. I.H.Rădulescu nr. 137
Prezentul tabel nominal este identic cu copia originală găsită în arhivă.
Paul Amu
N.B. Strada Gheorghe-Gheorghiu Dej de atunci este strada mare, sau, altfel spus, în prezent
str.Argeşului.
T A B E L N O M I N A L
PRIVIND IMOBILELE NAŢIONALIZATE DIN ORAŞUL OLTENIŢA
Numele şi prenumele proprietarului Obs.
1 Alexandru Ghica 22 238 800 Cojocaru Niculae
2 Alexandru Sahia 35 695 4580 Banu Mihail
3 Alexandru Sahia 37 862 1400 Ionescu Ion
4 Alexandru Sahia 48 367 1280 Elena C.D.Penu
5 Alexandru Sahia 50 244 350 ?
6 Alexandru Sahia 55 301 800 Ion Olteanu
7 Alexandru Sahia 69 447 1032 Niţă Ionescu
8 Alexandru Sahia 84 218 780 Maria Gh. Chioseaua
9 Alexandru Sahia 90 224 393 –
10 Alexandru Sahia 127 362 1140 Aristide Penu
11 Alexandru Sahia 150 606 1600 Elisabeta Alimăneşteanu
12 Alex. Iliescu 12 185 1440 Traian Zorzor
13 Alex. Iliescu 14 384 716 Traian Zorzor
14 Cuza Vodă 109 328 400 Traian Zorzor
15 Cuza Vodă 112 296 1000 –
16 Cuza Vodă 131 90 140 Ionescu Ion
17 Cuza Vodă 132 130 450 Elena Danielescu
18 Cuza Vodă 151 220 800 Ion C.Penu
19 Gh.Gh.Dej 11 44 520 Niţă Ionescu
20 Gh.Gh.Dej 26 484 800 Neagu Gheorghe
21 Gh.Gh.Dej 30 265 400 Gheorghe Oblu
22 Gh.Gh.Dej 31 509 600 Ioana Stoenescu (Zăhărel)
23 Gh.Gh.Dej 42-46 465 1600 Alexandru Creţu
24 Gh.Gh.Dej 47 30 30
25 Gh.Gh.Dej 51 300 520
26 Gh.Gh.Dej 56 171 265 Ion Bălan
27 Gh.Gh.Dej 65 179 400 Marin Ionescu
28 Gh.Gh.Dej 69 449 782 Niculae Vornicu
29 Gh.Gh.Dej 77 171 400 Marin Ionescu
30 Gh.Gh.Dej 87 804 – Vornicu Nic.(Hotel)
31 Gh.Gh.Dej 88 323 1470 Vasile Teodoru
32 Mihai Bravu 82 70 400 Elena C.D.Penu
33 6 Martie 23 120 205 Ion Bălan
34 Republicii 11 610 2145 Ion Barbu Decu
35 6 Martie 26 230 – C-tin Bălan?
36 Republicii 29 80 291 Nic. Cojocaru (Pescarilor)
37 Republicii 54 294 1600 Gheorghe Deculescu
38 Traian 20 89 840 Niţă Ionescu
39 Nic.Belea(Piaţă) 5 147 500 Sevastiţa Mihăilescu
40 Piaţa Mercur 9 288 1040 Ion C. Penu
41 Gh.Gh.Dej 43 73 350 Teodor Niculae
42 Mărăşeşti 32 304 2310 Constanţa Cealop
43 Gh.Gh.Dej 19 74 350 Şerban Alex. (Tănăsoiu?)
VA URMA !

AFIŞ ELECTORAL 1930
D.R. IOANIŢESCU Dr. C. DECULESCU
Ministru Secretar de Stat la Preşedintele Comisiei Interimare
INTERNE ILFOV
F R A Ţ I S Ă T E N I
A trecut un an de când aţi pălmuit cu voturile voastre pe jefuitorii banului vostru şi ei încearcă să scoată
capul. Liberalii au astăzi neruşinarea crezând că ţăranii uită de la o zi la alta pe duşmanul lor adevărat.
I-aţi văzut din când în când prin câteva rătăciri sau prin iscoade întrebuinţate de ei pe spinarea noastră
umblând cu sfială prin sate şi cu cuvinte meşteşugite sau cu minciuni după tipic, căutând să vă ameţească şi să
vă zdruncine credinţa voastră ţărănească.
Şi poate îi veţi mai vedea colindând căci ţăranul nostru este îngăduitor. Şi-i veţi auzi cântând că partidul
nostru a mărit impozitele, că nu v’a mărit prestaţia sau că n’a scăzut dobânda.
Ia întrebaţi, voi care i-aţi păscut atâta, ce v’au făcut ei în vremea când s-au înfruptat din bugetul statului?
De ce au lăsat gaură de optsprezece mii de milioane datorii şi unde s’au dus banii?
De ce ţipă contra impozitelor ce acum o să trebuie să le plătească şi ei ?
Că n’am dat pământul care-l meritaţi, fiindcă ne ţinea legile făcute de ei ?
Ia întrebaţi şi pe fraţii voştri din Spanţov, Chitila, Hereşti,Dascălu, Creaţa, Mânăstirea, Ghermăneşti, de
cine a fost muncit pământul care l’au primit de la guvernul nostru ?
Îi doare că putem mai mult decât ei ?
Dar peştele din bălţi, cum este Greaca, de ce nu mergea înainte la ţărani, ci lua drumul Bucureştilor
întotdeauna ?
De ce vă ţine pe voi iubiţi săteni cu 2400 lei prestaţia, când astăzi veţi plăti pentru 3 pogoane numai 100
lei ?
De ce domnul ăla Dorobanţu stătea încuiat în birou, iar pe sala Prefecturii mişunau samsarii liberali ca să
vă lefterească de bani ?
Ia întrebaţi pe fraţii voştri din spre Olteniţa, de ce banca liberală de sub preşedinţia lui Dorobanţu a furat
economiile lor depuse din sudoare şi a lăsat văduve şi copii pe drumuri ?
Că nu făceam ca averescanii cârdăşie cu ei ?
Nu fraţilor, nici odată !
Noi ştim că aţi răbdat 10 ani de la război înfruntând şi pe ei asupritorii , şi pe jandarmii asmuţiţi contra
voastră.
Nu vă lăsaţi înşelaţi de cuvintele lor dulci, sub care s’a ascuns întotdeauna venin !
Mergeţi voioşi la urne cu steagul vostru, steagul Partidului – Ţărănesc şi votaţi cu toată hotărârea lista
voastră cu O
C E R C U L ( I N E L U L )
Un alt afiş electoral îl prezintă în medalion pe doctorul Constantin Deculescu , în partea stângă, iar în
dreapta un punct mare şi vizibil cu două cercuri concentrice sub care scrie cu litere foarte mari şi vizibile :
VOTAŢI PE DOCTORUL DECULESCU.
Prezint alt afiş electoral – tot al Partidului Naţional Ţărănesc – cu referire la alegerile din 16 martie 1930,
privindu-l pe Ionel G. Deculescu. Lăsând la o parte caracterul electoral, din acest afiş vom afla lucruri interesante,
necunoscute de noi, cei de azi.
Dar iată afişul original, alăturat :

Theodor Haidăuţu fiul lui Ioan şi Sofia, s-a născut la 5 mai 1910 în comuna Coţuşca judeţul Botoşani. A
rămas orfan de mamă la numai câteva luni de la naştere. Şi-a petrecut copilăria în condiţii vitrege în comuna
Mileana din judeţul Botoşani. După ce a urmat cursurile şcolii primare din comuna Mileana, a absolvit cu calificativul
“foarte bine” liceul pentru copii de ţărani “Emil Başotă” din comuna Pomârla judeţul Botoşani. Deşi
copil păşind spre adolescenţă, totuşi a simţit consecinţele rămase după încleştarea luptelor şi ororilor primului
război mondial 1916-1918, atât de mult resimţit în Moldova.
După satisfacerea stagiului militar, în urma examenului susţinut, reuşeşte şi este admis la Facultatea de
Medicină din cadrul Unversităţii Mihăilene Iaşi.
Aici la cursuri, deşi avea note foarte bune şi era cotat printre studenţii cei mai sârguincioşi, totuşi, în
cadrul unor lucrări practice, având ca obiect disecţii şi autopsii, nu poate să suporte, dă semne de intoleranţă
şi incompatibilitate, şi cu toate cunoştinţele lui solide din punct de vedere teoretic, profesorii sesizează că e
necorespunzător acestui domeniu, astfel că după doi ani, este nevoit să abandoneze medicina şi se înscrie la
facultatea de drept din cadrul aceleiaşi universităţi pe care o absolvă, cu calificativul “foarte bine” în anul 1936.
(diploma de licenţă nr. 3589/21.XII.1936).
O perioadă scurtă de timp a fost avocat stagiar, după care a fost numit notar în oraşul Târgu-Frumos. În
urma unor cursuri de specializare susţine un examen de testare a cunoştinţelor de profil în domeniul dreptului
administrativ la care obţine calificativul maxim, prilej cu care se face remarcat, fiind trecut în administraţia de
stat a prefecturii judeţului Iaşi.
Din acel moment prefectura judeţului îl scoate din categoria stagiarilor, funcţiile ulterioare fiindu-i atribuite
numai ca titular astfel:
– notar la primăria comunei Lungani judeţul Iaşi de la 1 martie la 20 noiembrie 1937,
– secretar la pretura plăşii Ungheni judeţul Iaşi de la 20 noiembrie 1937 a 1 decembrie 1938.
– notar la primăria comunei Ungheni judeţul Iaşi de la 1 decembrie 1938 la 22 iunie 1940. Avea doar 28
de ani.
Era arhicunoscută importanţa strategică pe care a avut-o şi o are localitatea Ungheni, prin poziţia sa geografică
şi a reliefului, situată pe malul drept al Prutului, hotar natural între România şi aşa zisa Republică
Moldova în anul 2002, în fapt Basarabia, acest vechi şi veritabil ţinut românesc rupt pe nedrept din trupul ţării
mamă.
Ei bine, regretatul Theodor Haidăuţu la doar 28 de ani a fost notar al acestei localităţi aflată într-o zonă
de frontieră – limitrofă cu defuncta Uniune a Republicilor Socialiste Sovietice – U.R.S.S. – un vecin, pe cât de
perfid pe atât de imprevizibil şi periculos, punct de trecere peste Prut, post întărit de jandarmi, nod de cale
ferată, trafic intens, lume dubioasă cu probleme sociale, persoane infiltrate cu misiuni diversioniste, rusofone,
cetăţeni, deşi autohtoni, totuşi duplicitari, unităţi militare staţionate în cazărmi improvizate, ofiţeri în cantonamente
la casele oamenilor veniţi acasă odată cu căderea nopţii, garnizoană militară.
Theodor Haidăuţu în perspectiva evenimentelor ce aveau să urmeze, cu data de 22 iunie 1940, a fost
transferat de la Ungheni în cadrul prefecturii Iaşi, tot ca notar, până la 1 octombrie 1941, timp în care a fost instruit
cu privire la noua funcţie de mare importanţă pe care urma să o primească. În cercurile restrânse, se
cunoşteau deja intenţile conducerii statului român cu privire la Basarabia şi implicit la marea noastră vecină
de la răsărit.
Situaţia se precipitase evoluând rapid, mai cu seamă că după cumpăna nopţii dintre 21 şi 22 iunie 1941,
generalul Ion Antonescu, avea să rostească acele memorabile şi înălţătoare cuvinte de îmbărbătare, îndemn
moral şi ordin, care, pentru totdeauna au intrat şi vor rămâne definitiv în istoria noastră, indiferent dacă acestea
convin unora sau îi deranjează pe alţii, pentru că generalul Ion Antonescu a fost o realitate inconfundabilă:
OSTAŞI ROMÂNI !
Cu faţa spre răsărit, cu gândul la Dumnezeu şi sufletul spre osemintele moşilor şi strămoşilor noştri :
VĂ ORDON : TRECEŢI PRUTUL !
Dezrobiţi fraţii şi părinţii noştrii de sub sălbatica ocupaţie rusească. A scos pistolul din tocul de piele de
108
la centură, şi cu mâna dreaptă, în sus, după ce mai întâi s-a închinat, a tras toate cartuşele din încărcător spre
Prut, în direcţia Basarabiei. Din mii de piepturi ale militarilor români a răsunat, un puternic, înfiorător şi hotărât
îndemn :
Înainte, înainte, înainte, urmat apoi de uralele : ura!, ura!, ura!. Acesta a fost semnalul şi aşa a început
pentru români cel de-al doilea război care avea să devină mondial.
La puţin timp după aceea, acestui important şi măreţ eveniment istoric, avea să-i fie dedicat primul cântec
cu ritm de marş, pe următoarele versuri:
Azi noapte la Prut, războiul a-nceput,
Românii trec dincolo, iară,
Să ia înapoi, prin arme şi scut,
Moşia pierdută astă vară
Mergem în câmpia Basarabilor,
Plină de grâne, plină de dor
Şi-n Bucovina cu mânăstiri şi brazi,
Mergem la luptă dragi camarazi
Ne-aşteaptă pământul ce ne-a fost furat,
De hoarde cu suflet de hidră
Azi Iancu şi Horea tresar în mormânt,
Căci simt iarăşi tropot la pustă
(ca refren se repeta strofa a doua). Acest cântec era unul dintre cele mai fredonate în şcoli la vremea respectivă,
şi cântându-l parcă ne inocula în suflet şi în sânge, o notă de îmbărbătare, mândrie şi înălţătoare sentimente
de patriotism.
Până la venirea la putere a regimului comunist în România, impus cu forţa de sovietici, memoria ostaşilor
români căzuţi la datorie, a fost respectată cum se cuvine. De exemplu, după decesul primilor militari din
Olteniţa, morţi pe câmpul de luptă, numele acestora a fost făcut public. Pe atunci minciuna era de neconceput.
În toate şcolile din oraş şi în fiecare clasă, s-a afişat în ramă, sub forma unui tablou, pe peretele dinspre răsărit,
lângă icoană (pe atunci în fiecare clasă exista icoană), numele şi prenumele fiecărui erou. În fiecare dimineaţă,
la prima oră, în fiecare clasă, un elev citea numele şi prenumele militarului căzut la datorie, iar un alt elev,
imediat, după fiecare spune: “mort pentru patrie”. Pe parcursul cititului, toţi elevii stăteau în picioare în semn
de respect.
Ne intrase în reflex, în sânge şi-n obişnuinţă acest ritual, pentru că eram convinşi că aceşti eroi trebuie
să-i păstrăm în minte, şi mai mult decât atât, trebuia să avem respect faţă de memoria lor.
Din nefericire însă, după vnirea la putere a regimului comunist în România, adus, impus, protejat şi stimulat
de tancurile sovietice, eroii noştri morţi pe frontul de răsărit, datorită faptului că au luptat împotriva ruşilor,
voit şi intenţionat, au fost daţi uitării.
Ce este mai trist este faptul că şi după evenimentele din decembrie 1989 care au culminat cu răsturnarea
de la putere a regimului dictatorial comunist din România, veteranilor de război adică celor care au luptat pe
front dar aflaţi în viaţă, li s-au stabilit unele drepturi şi privilegii modice, care pe parcurs au fost îmbunătăţite.
Peste cei decedaţi însă, rămaşi pentru totdeauna în stepele ruseşti, s-a aşternut veşnicia uitării. Păcat!
Ba mai mult, bustul mareşalului Ion Antonescu a fost luat marţi 26 martie 2002 din piaţa din faţa gării
Piatra Neamţ, autorităţile locale susţinând că statuia va fi reabilitată şi apoi ar putea fi expusă în Muzeul de Istorie
din Piatra Neamţ. (Adevărul nr.3663/sâmbătă 30 martie 2002). Ştirea din jurnalul de mai sus spune că
bustul mareşalului Ion Antonescu fusese ridicat pe locul de unde rostise memorabilele cuvinte de îndemn şi
bărbăţie.
După o asemenea digresiune, reiau firul unei zbuciumate vieţi cum a fost cea a regretatului Theodor
Haidăuţu.
De la 1 octombrie 1941 – deci după recucerirea Basarabiei de către armata română – noile autorităţi române
ale Basarabiei – l-au numit pe Theodor Haidăuţu în funcţia de pretor la pretura plăşii CRIJOPOL-IMPOLTRANSNISTRIA.
Avea numai 31 de ani. A funcţionat pe acest post până la 14 martie 1944. Pe parcursul celor
doi ani şi jumătate, cât a îndeplinit funcţia de pretor în Transnistria, cu ocazia inspecţiei făcute, prima dată
când Ion Antonescu era general şi ulterior când acesta a devenit mareşal, în ambele cazuri însă în aceeaşi
109
calitate de şef al statului, îl felicită pe pretorul Theodor Haidăuţu pentru destoinicie şi autoritate şi pentru modul
de organizare şi disciplină impus în administraţie, lucru nici simplu nici uşor în împrejurările date. Pe timp de
război, într-o zonă în care se aflau deja infiltrate elemente rusofobe, să menţii situaţia sub control, era o misiune
excepţional de grea, ca să nu zic imposibilă.
Pe timpul ocupaţiei sovietice, Stalin, cu metodele lui diabolice, avusese grije, în primul rând, ca din
Basarabia, sub raport etnic, să reducă simţitor, şi dacă e posibil să dispară complet, elementul preponderent
autohton român, prin transhumanţă. Subordonat acestui scop, a dislocat zeci şi chiar sute de mii de români
basarabeni, pe care – sub diverse învinuiri născocite şi pretexte, acestea cu caracter punitiv, pentru ca groaza
şi teroarea să fie mai desăvârşită, i-a îmbarcat în vagoane de vite, în care şi pe timpul zilei era întuneric, şi i-a
dus în Siberia, de unde nu se vor mai întoarce niciodată până la moarte, aducând în locul lor ruşi. Aceştia veniţi
cu misiuni speciale şi precise, au creeat tot felul de diversiuni de care au fost apoi făcuţi răspunzători tot românii
din Basarabia. Acestea erau practici care făceau parte din arsenalul metodelor comuniste sovietice, dar prin
intermediul cărora s-a menţinut la putere, prin forţă, teroare şi dictatură de la 7 noiembrie 1917, până la 25 decembrie
1991, adică timp de 74 de ani, când Mihail Gorbaciov, primul şi ultimul preşedinte a Uniunii Republicilor
Socialiste Sovietice, şi-a dat demisia din această funcţie, care, practic, la 31 decembrie 1991, a marcat
prăbuşirea imperiului sovietic.
Deci 74 de ani, istoria U.R.S.S. a fost denaturată şi a influenţat şi istoria altor ţări aflată sub influenţa
regimului comunist şi a ideologiei sovietice, bazată în exclusivitate pe abuz, ipocrizie şi minciună.
După 1990 şi 1991, s-a aflat adevărul adevărat (nu este un pleonasm ci o cruntă realitate), privind scopurile
mârşave ale comunismului sovietic în general, cum şi metodele prin care a ajuns şi s-a menţinut la putere
timp de 74 de ani.
Rusia, un conglomerat de naţiuni, cu cea mai mare suprafaţă, populaţie, putere economică şi militară din
cadrul defnctei U.R.S.S., a căutat totuşi pe cât posibil să menţină acest colos, pentru că numai că nu i-a convenit,
dar nici nu i-a fost uşor să piardă supremaţia ca superputere în lume, urmărind ca statele care au format-o, să
continue să existe şi aparent să se regăsească, cel puţin teoretic, unite sub o altă formă. Astfel s-a recurs la formula
prefrată, în primul rând de Moscova şi anume la denumirea improprie de “Comunitatea Statelor Independente”-
CSI-care, oricum, nu mai este ce a fost U.R.S.S., cu toate că, pentru nostalgicii fostului Partid
Comunist – bolşevic – al Uniunii Sovietice P.C.(b)U.S., s-a dorit a fi, aşa cum spune un proverb românesc “altă
Mărie cu aceeaşi pălărie” sau ceva gen Caragiale, “să se modifice ceva, dar să nu se schimbe nimic”.
Această dorinţă, mai pregnant, se menţine în Rusia, fostă Republică Federativă Sovietică Socialistă
R.F.S.S.R.- până la 31.XII.1991, care a fost şi a rămas fanionul fostei U.R.S.S.
Dar, aşa după cum campania din Rusia a lui Napoleon Bonaparte, împăratul Franţei avea să fie zădărnicită
de gerurile năprasnice şi de iernile cumplite ale Rusiei, aceeaşi soartă avea să o aibă şi Wermachtul – armata
germană – a lui Hitler şi implicit armata română dusă de împrejurări, care deja ajunsese la porţile Moscovei.
Iată cum, ciclic, istoria – cu alte personaje -se repetă, iar marii comandanţi de oşti – deşi istoria le-a oferit
exemple concrete – acestea nu-au ţinut seama de ele, greşeli care le-au fost fatale, astfel că de pe culmile unor
ascensiuni vremelnice de glorie, s-au prăvălit în prăpăstii abisale din care nu şi-au mai revenit niciodată, tocmai
datorită propriilor capricii şi dorinţelor de mărire şi sete de putere, fiind condamnate de istorie. Numai că pentru
ambiţiile lor de grandoare, au fost obligate la suferinţe şi privaţiuni popoarele pe care le-au reprezentat şi leau
condus.
Datorită iernilor grele şi a altor cauze şi factori de influenţă, schimbându-se situaţia pe frontul sovietic şi
a războiului general prin evoluţia lui, iar iniţiativa trecând de partea ruşilor, dată fiind superioritatea nume-rică
covârşitoare a puhoiului de efective deprins cu o climă aspră, fiind eminentă recucerirea teritoriilor pierdute,
autorităţile românede pe teritoriul Basarabiei, au fost nevoite să se retragă din faţa armatei sovie-tice, începând
cu instituţiile şi reprezentanţii organelor şi structurilor administraţiei de stat.
Aceasta fiind situaţia, la 14 martie 1944, Theodor Haidăuţu a primit ordin să părăsească teritoriul şi implicit
postul de pretor al Transnistriei, cu aceeaşi dată fiind numit pretor la circumscripţia Administraţiei Bucureşti,
unde a funcţionat până la 15 septembrie 1944.
Între timp, aşa după cum se cunoaşte de către cei mai mulţi, a intervenit înrobitorul, înjositorul şi controversatul
act, impropriu denumit “Armistiţiu” de la 23 august 1944, mareşalul Antonescu cu o zi înainte fu-sese
arestat chiar în incinta Palatului Regal de Regele Mihai I, şi-a făcut aparţia armata roşie, cu statut declarat de
armată eliberatoare “chipurile de către trupele germane şi regimul fascist”, dar în realitate cu un comportament
pronunţat şi clar de trupe cotropitoare de ocupaţie, iar lumea în general – cu excepţia unor intelectuali de vârf
110
care prevedeau ce va urma – trăia iluzia unei speranţe că, – aşa după cum se întâmplă după fiecare război – întro
anumită perioadă de timp, lucrurile vor intra pe făgaşul lor normal, obişnuit.
Doamne, câte iluzii deşarte ne-am făcut şi câte avea de tras poporul român, timp de aproape o jumătate
de secol de pe urma regimului comunist sovietic, ale căror consecinţe nu au dispărut nici după 17 ani de la
Revoluţia din decembrie 1989 şi cine ştie de câţi ani va mai fi nevoie până când vor dispare mentalităţile celor
care tânjesc după privilegiile avute.
Efectele influenţelor expansiunii consecinţelor regimului comunist sovietic, cu caracterul lor nefast şi
devastator, aveau să fie simţite nu numai de România dar şi de o serie întreagă de alte ţări: Polonia, Ungaria,
Bulgaria, Cehoslovacia, Germania, Albania, Yugoslavia pentru o vreme, până când au cunoscut advăratele intenţii
ale U.R.S.S., influenţând şi schimbând configuraţia unor ţări, nu numai pe continentul nostru, dar şi pe
altele.
Pentru că răul se propagă mai repede decât binele, şi pentru că ideologia teoretică sovietică comunistă,
ridicată la rang de ştiinţă Marxist-Leninistă, ca ţel suprem al omenirii – silită de bunăvoie – lumea a fost manipulată
şi indusă în eroare, caracterul său utopic, nu semăna nici pe departe cu ce s-a impus forţat, obligatoriu
şi ce s-a aplicat în practică, deşi târziu după ce lumea s-a convins de această imensă demagogie generalizată,
a renunţat la ea.
Era o ideologie, mai bine zis, un fel de dogmă a nonvalorilor, a tarelor sociale, a rebuturilor morale, a elementelor
declasate, a prostiei, inoculată proletariatului, un fel de turmă umană de mari proporţii, dezumanizată,
condusă prin promisiuni irealizabile, ceva indescifrabil, nedefinit, dirijată spre o direcţie similară cu orizontul,
la care nu se poate ajunge niciodată, totul având un caracter abstract, eminamente utopic.
De aceea sfera de influenţă sovietică impusă în ţările în care a fost mai întâi infiltrată şi apoi impusă ideologia
comunistă, mulţi ani s-a numit “LAGĂRUL SOCIALIST”.
Revenind la momentul 15 septembrie 1944, de la această dată, Theodor Haidăuţu a fost transferat pretor
la prefectura judeţului Ilfov, doar pentru o lună şi jumătate, întrucât la 1 noiembrie al aceluiaşi an zbuciumat
1944, a fost numit pretor la Plasa Olteniţa.
Avea numai 34 de ani. Nu avea de unde să ştie atunci că venind în Olteniţa avea să rămână aici pentru
totdeauna.
A OCUPAT POSTUL DE PRETOR AL PLĂŞII OLTENIŢA TIMP DE 4 ANI ŞI 5 LUNI.
În dicţionarul explicativ al limbii române editat în 1975, deci ultimul valabil până la răsturnarea regimului
comunist, cuvântul “PRETOR” avea următoarea explicaţie : “Magistrat roman cu înalte atribuţii judiciare (şi
care adesea guverna o provincie romană)”.
Iată în ce hal regimul comunist din România căuta să-şi prostească la scară naţională propriul popor, săşi
uite sistemul de organizare – funcţional, să-şi uite propria istorie şi aceasta bineînţeles cu sprijinul unor intelectuali
de marcă, oameni lipsiţi de demnitate şi personalitate. Păcat! Şi aceasta în condiţiile în care chiar la
noi în ţară şi chiar sub regimul comunist, funcţia de pretor a existat până la 1 iunie 1949, deci în perioada în
care exponenţii comuniştilor erau în plină acţiune de ascensiune şi consolidare.
Menţionez că şi după1 iunie 1949, ca organizare şi împărţire administrativ teritorială – deci chiar sub
regimul comunist – s-a menţinut plasa, însă s-a schimbat doar denumirea de pretor, fiind înlocuită cu cea de
preşedinte al comitetului provizoriu al plăşii. Diferenţa dintre pretor şi preşedinte de plasă, consta în faptul că
pretorul era cu studii superioare, provenea din regimul trecut cu altă orânduire socială, considerat fără origine
socială sănătoasă, în timp ce preşedintele comitetului provizoriu, trebuia să nu aibă studii superioare, nu era
niciun inconvenient dacă nu avea nici studii medii, era chiar indicat să aibă numai patru clase primare, să provină
din muncitor şi să fie ataşat trup şi suflet regimului comunist.
Cum spuneam, la 1 noiembrie 1944, Theodor Haidăuţu a fost numit pretor al plăşii Olteniţa. Perioada
cuprinsă între 1 noiembrie 1944 şi 1 iunie 1949 a fost extrem de grea,dificilă şi se complica de la o zi la alta,
din toate punctele de vedere, datorită mai multor cauze şi anume:
În urma “Armistiţiului” de la 23 august 1944, deşi formal, existau legi, în realitate însă, a existat un vid
juridic, nereglementat de nimic, o mare perioadă de timp, în care DREPTUL, era reprezentat de voinţa armatei
sovietice şi a comandanţilor săi, voinţă ridicată la rangul de lege. Aşa zisul “Armistiţiu” în fapt pentru România
a însemnat ca şi pentru Germania, o capitulare necondiţionată. Spun aceasta pentru că “armistiţiu” înseamnă
suspendarea temporară a acţiunilor militare în urma unui acord încheiat între părţile beligerante, ori, în fapt,
un acord prealabil nu a existat, acesta fiind încheiat ulterior, având un caracter formal, înrobitor, deoarece a
conţinut numai condiţii impuse obligatoriu. Şi termenul de “acord” în cazul nostru a fost impropriu pentru că
111
acord înseamnă în primul rând înţelegere, ori despre aşa ceva nici nu putea fi vorba.
Prin urmare, toate aceste acte şi documente, au fost încheiate şi semnate la Moscova, într-o atmosferă de
umilinţă şi înjosire, purtând girul abuzului brutal al Kremlinului dictat de Stalin, cu concursul dezinteresat al
aliaţilor săi (Marea Britanie şi S.U.A.).
Aceste documente au fost formale şi niciodată, în niciun fel, regimul sovietic nu a ţinut seama de prevederile
lor. În lucrare apare sursa pe baza căreia fac aceste afirmaţii.
Cel puţin Hitler era mai sincer când spunea că “tratatele sunt simple petice de hârtie”. A dovedit-o printre
altele cu pactul Ribbentrop-Molotov.
* * *
Mandatul său de pretor al plăşii Olteniţa a corespuns cu o serie întreagă de greutăţi şi dificultăţi din perioada
1944-1949, când ruşii făceau tot felul de urgii prin oraş, în stare de ebrietate, aproape permanentă, umblând
după femei, ceasuri şi băuturi, rechiziţionau atelaje, animale, pentru tracţiune sau pentru sacrificare,
pentru a-şi asigura hrana, colectarea şi predarea de către ruşi a despăgubirilor de război formate din tot felul
de alimente în primul rând, şi bunuri, toate acestea pe fondul unei secete excesive din anul 1947, prelungită în
1948, când a apărut fenomenul foametei generalizate a populaţiei, stare de spirit greu de descris în cuvinte.
A colaborat în mod corespunzător cu primarul de atunci, avocatul Ionel Marinescu din perioada 1943-
1946, însă problemele au început să se complice între anii 1946-1949, când a fost primar al oraşului primul intelectual
comunist în persoana avocatului Gherghe Ştefan care,din invidie, pentru că Haidăuţu era străin de
oraş şi tot jurist, însă ocupa o funcţie mai mare, iar Ştefan Gherghe îi era subordonat, acesta a început să-l “lucreze”
şi nu s-a lăsat până nu l-a văzut retrogradat, din pretor, pe funcţia de şef secţie secretariat al comitetului
provizoriu al plăşii Olteniţa, în locul său, fiind numit un muncitor, aproape neştiutor de carte.
Îndârjirea lui Gherghe Ştefan împotriva lui Haidăuţu a fost mai mare când a văzut că acesta s-a împrietenit
cu scriitorul Mihail Sadoveanu – amândoi moldoveni – cu care mergea la vânătoare la pădurea Ciornoleasa,
în zonele inundabile de atunci din Lunca Dunării, spre lacul Greaca şi spre Prundu.
De asemeni, invidia a fost mai mare când Ştefan Gherghe l-a văzut pe Haidăuţu în compania lui George
Enescu care a fost adus la Olteniţa în vreo două rânduri susţinând concerte în sala teatrului comunal.
Nu l-a privit cu ochi buni şi pentru că s-a împrietenit cu doctorul Lucian Popescu mai cu seamă când a
aflat că şi Haidăuţu a făcut doi ani de medicină, iar la rândul său Haidăuţu a aflat că doctorul Lucian Popescu
a absolvit şi Facultatea de Drept.
În calitatea sa de pretor, a ajutat spitalul din Olteniţa cu fonduri pentru extinderea capacităţii şi procurarea
unor instrumente medicale, gest pe care avocatul-primar-comunist Ştefan Gherghe l-a interpretat ca fiind ajutor
acordat, pe bază de prietenie, doctorului Lucian Popescu.
A urmat apoi o perioadă când exponenţii locali ai regimului comunist, deabia înfiripaţi, s-au ţinut în mod
permanent de capul său. Astfel că Mielu Găină pe atunci şeful secţiei cadre al plăşii Olteniţa de meserie tâmplar,
la un an de zile l-a scos complet pe Theodor Haidăuţu din schema plăşii Olteniţa, aceasta la 15 octombrie 1950
– când deşi nu practicase contabilitatea în viaţa lui, pentru a-l compromite, în chip de bătaie de joc, l-a transferat
contabil la Intreprinderea Economică Raională Olteniţa, unde nu a putut să reziste decât două luni şi jumătate.
La 1 oct.1951 a fost numit inspector de state de funcţiuni la secţia financiară a raionului Olteniţa, unde a
funcţionat până la 1 octombrie 1959, când, desfiinţându-se compartimentul Venituri de Stat, a fost transfe-rat,
tot ca inspector la Banca de Stat, de unde s-a pensionat pe caz de boală la 31.VIII. 1969, deci cu câteva luni
înainte de a împlini vârsta de pensionare.
Datele de mai sus corespund cu cartea sa de muncă seria C.D. nr. 376632 emisă la 1 noiembrie 1960 de
Banca de Stat a R.P.R. filiala raională Olteniţa, fiind completată de Nicolau Nicolae pe atunci contabil şef la
bancă şi semnată de directorul băncii, Gh. I. Stoian.
Theodor Haidăuţu a venit transferat în interes de serviciu, la Banca de Stat, cu data de 1 octombrie 1959
când Resortul de Venituri de Stat din cadrul Secţiei Financiare a Raionului Olteniţa a trecut la bancă.
Odată cu el au mai fost transferaţi la bancă : Aurel Popa – care la scurt timp a fost numit contabil şef la
Şantierul Naval Olteniţa, funcţie pe care a deţinut-o până la ieşirea la pensie, director fiind Cristea V. Ion; Jean
Obilişteanu, Ilie Ciocardel şi Marin Cănea, toţi fiind încadraţi la bancă inspector de credite şi venituri de stat.
Theodor Haidăuţu a făcut parte din intelectualitatea de elită a oraşului din perioada imediat de după al
doilea război mondial. A fost prieten cu doctorul Constantin Deculescu, cu dr. Lucian Popescu, cu părintele
Gheorghe Sachelarie, cu profesorul Marin Cernea, cu fratele său dr. Ilie Cernea, cu profesorul Traian Păun, a
112
cunoscut şi s-a avut bine cu toţi avocaţii baroului din Olteniţa (Deculescu, Ionel Vereşteanu, Vizu Vornicu,
Ionel Marinescu, Zorzor, Păsculescu, Velicu de la Spanţov, Stoienescu) şi cu o serie de negustori de caracter
ai acelor vremuri.
Până la naţionalizare a cunoscut patronii restaurantelor care aveau grădini de vară şi unde, câteodată, îşi
petrecea seara, la un şpriţ de vin alb de Greaca, în compania a doi-trei prieteni. Pe atunci aveau frumoase
grădini de vară arhicunoscutul şi renumitul Vornicu, Mihai Coman şi fratele său, Văcică, Petrică Penu, Olteanu,
Buciumeneanu, Gheorghe Popa şi alţii. În mod deosebit îi plăcea la Mituş Mirescu. Acesta, separat de un anumit
fel de a servi ireproşabil – iar pe prieteni îi servea el personal, nelăsându-i această onoare chelnerului –
Mituş, îi ademenea plăcut încheind seara cu o romanţă executată la chitară cu paharul.
Am avut ocazia să-i cunosc un coleg de facultate, pe nume Uhrinowski Wilhelm consilier juridic, cu
domiciliul în Bucureşti, dar care era încadrat jurisconsul la Gospodăria Agricolă de Stat Olteniţa, unde făcea
naveta cu trenul, aproape zilnic. Pe atunci, G.A.S. Olteniţa îşi avea sediul administrativ în partea de sud a
oraşului, în zona cunoscută de oleniţeni sub numele de “La regiment”. Pe atunci, pe linie de bancă, aveam în
control această unitate. Din cei care mai sunt în viaţă şi care l-au cunoscut pe acest jurisconsult menţionez pe
Nicu Cristea trecut de 70 de ani, Nicu Mihălcescu trecut de 80 de ani şi alţii. Acest Wilhelm Uhrinowski – care
absolvise facultatea de drept tot la Iaşi, era un om de o cultură vastă, foarte manierat şi de o fineţe rar întâlnită.
Îi plăcea să cânte la vioară muzică clasică. L-am ascultat şi eu de vreo trei ori. Acest Uhrinowski, după ce s-a
convins de încrederea pe care i-am inspirat-o şi de care l-am asigurat, mi-a vorbit deschis despre Tudorică (aşa
îi punea el colegului său Haidăuţu), numai la superlativ.
Theodor Haidăuţu era un om integru, corect şi cinstit. Deşi a avut numai funcţii mari în administraţie,
chiar cele mai mari din zonă – pretorul era cel mai mare din cadrul unei plăşi – totuşi până în momentul decesului,
a locuit numai cu chirie.
Am fost colegi de serviciu la bancă – ambii inspectori principali – timp de 10 ani, dar Theodor Haidăuţu,
de teama regimului comunist şi a funcţiilor importante avute, cum şi de hărţuiala securităţii de care nu a fost
scutit, era foarte reţinut la vorbă, dacă îl întrebai ceva răspundea scurt, cu da sau nu, iar noi colegii nu-i
cunoşteam datele cu privire la activitatea desfăşurată, locurile şi funcţiile avute.
Aceste date aveam să le aflu după mai bine de trei decenii de la ieşirea la pensie şi după mai bine de
două decenii de la decesul său de la fiul său. Datele cu privire la funcţii şi încadrări rezultă în mod oficial, din
cartea sa de muncă.
Theodor Haidăuţu s-a căsătorit la 18 ianuarie 1948 cu domnişoara Belecki Ladislau Maria, născută la 1
ianuarie 1918 în comuna Rohozana-Sadagura U.R.S.S. (act nr. 3/18.01.1948, căsătoria având loc în comuna
Mânăstirea judeţul Ilfov (acum Călăraşi), fără fast, deşi era pretor, însă departe de ochii atenţi ai securităţii
locale – atunci de-abia înfiinţată – îndreptaţi permanent asupra sa.
Din căsnicia lor a rezultat un singur copil, Haidăuţu T. Adrian, născut în Olteniţa la 2 sept.1952. Şi soţia
şi copilul său sunt în viaţă. Fiul este căsătorit, a fost funcţionar la poştă în Olteniţa, unde face serviciu şi soţia
sa, având la rândul lor doi copii.
Mulţi – aşa după cum este firesc – poate l-au uitat pe regretatul nostru Theodor Haidăuţu, însă, sunt convins
că văzând fotografia – unde este alături de prietenul său Munteanu Ion fost contabil şef la Şcoala de mecanici
agricoli (tractorişti) azi Grupul şcolar de meserii de vizavi de poştă, şi-l vor aminti.
Spre deosebire de situaţia din vremurile noastre, când sunt destui cetăţeni care până la piaţă, de acasă, se
deplasează cu maşina, în acele vremuri pretorul, deşi era o somitate, de acasă la serviciu mergea pe jos, iar deplasarea
la comunele din cadrul plăşii o efectua cu trăsura preturii, cu doi cai. De abia avea maşină prefectul
judeţului.
Theodor Haidăuţu nu a avut antecedente penale şi nici nu a fost membru al Partidului Comunist Român.

 

 

 

 

 

Acţiune a poliţiştilor, pentru siguranţa cetăţenilor

Poliţiştii din cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Călăraşi au confiscat peste 700 de articole pirotehnice de la persoane fizice care nu erau autorizate să efectueze operaţiuni cu astfel de materiale.

În contextul activităţilor desfăşurate pentru siguranţa cetăţenilor, în perioada sărbătorilor de iarnă, poliţiştii verifică şi legalitatea operaţiunilor cu materiale pirotehnice.

La data  de 28 decembrie a.c., poliţiştii au depistat în Călăraşi doi minori din Unirea,  care deţineau în scopul comercializării 460 de articole pirotehnice, fără a fi autorizaţi să efectueze operaţiuni cu astfel de materiale şi  un tânăr de 30 ani, din Borcea care  deţinea 240 articole pirotehnice, categoria F2, fără a fi autorizat de către organele competente pentru efectuarea de operaţiuni cu articole pirotehnice.

Poliţiştii au ridicat toate aceste obiecte în vederea confiscării şi au demarat cercetările cu privire la săvârşirea infracţiunii de efectuarea fără drept a oricărei operaţiuni cu articole pirotehnice.

Acţiunile vor fi efectuate în continuare, poliţiştii recomandând ca operaţiunile cu astfel de obiecte de distracţie să fie realizate doar în limitele cadrului legal, manipularea lor să se facă cu grijă, pentru evitarea producerii de vătămări corporale, a unor incendii sau altor evenimente nedorite!

 

Dosar penal pentru conducere fără permis

 

Poliţiştii au întocmit dosar penal unui tânăr care conducea fără permis.

La  data de 28 decembrie a.c. poliţiştii au depistat un tânăr de 24 ani, din Dragalina, care conducea un autoturism pe raza localităţii de domiciliu, fără a poseda permis de conducere pentru nici o categorie de vehicule.

 

 

 

 

În cauză se efectuează cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducerea unui vehicul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere pentru nici o categorie de vehicule.

 

Reţinuţi de poliţişti pentru tâlhărie calificată

 

Poliţiştii de investigaţii criminale au reţinut pentru 24 de ore doi tineri bănuiţi de tâlhărie calificată.

În noaptea de 07/08 noiembrie a.c.un bărbat de 86 ani, din Dragos Vodă, a fost deposedat de o sumă de bani, prin violenţă, de către persoane necunoscute.

Cercetările demarate imediat de poliţişti au dus la identificarea a doi tineri, din localitate, bănuiţi de săvârşirea faptei.

La data de 28 decembrie a.c. poliţiştii au reuşit probarea activităţii infracţionale a tinerilor.

Cei doi au fost reţinuţi pentru 24 de ore de poliţişti, urmând să fie prezentaţi Parchetului de pe lângă Judecătoria Lehliu Gară cu propunerea de arestare preventivă.

Aceştia au fost depuşi în Centrul de Reţinere şi Arest Preventiv Călăraşi.

 

 

La volan sub influenţa alcoolului/ Poliţiştii au întocmit dosar penal

 

Poliţiştii au întocmit dosar penal unui tânăr din Olteniţa, care aflându-se sub influenţa alcoolului a intrat cu maşina într-un stâlp.

În noaptea de 28/29 decembrie a.c. un tânăr de 18 ani, din Olteniţa, în timp de conducea un autoturism pe raza localităţii de domiciliu ar fi pierdut controlul asupra direcției și a intrat în coliziune cu un stâlp din lemn.

Poliţiştii l-au testat cu aparatul etilotest rezultatul fiind de 0,68 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Tânărul a fost condus la Spitalul municipal Olteniţa unde i-au fost prelevate două mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei.

 

 

 

În cauză s-a întocmit dosar penal sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducerea pe drumurile publice a unui vehicul sub influenţa alcoolului.

TOP GALELE OTV- DUMITRU DRAGON–FEMEILE CE LE-AM IUBIT

Posted by Dumitru Dragon on 29 Decembrie 2012

 

 

       Inspectoratul de Poliţie Judeţean Călăraşi continuă acţiunea ,,Foc de Artificii”, pentru verificarea legalităţii operaţiunilor cu articole pirotehnice desfăşurate de persoanele fizice şi juridice.

 

       În ziua de 27 decembrie a.c., polițiștii au constatat 4 infracţiuni, au aplicat 3 de sancțiuni contravenționale şi confiscat peste 1000 bucăţi de articole pirotehnice.

 

Inspectoratul de Poliţie Judeţean Călăraşi, prin Serviciul Arme, Explozivi şi Substanţe Periculoase, acţionează, în perioada 15 noiembrie 2016 – 4 ianuarie 2017, pentru prevenirea oricăror evenimente negative generate de nerespectarea legislaţiei privind obiectele pirotehnice.

 

Astfel, în ziua de 27 decembrie a.c., polițiștii au efectuat o acţiune în complexe, pieţe şi alte obiective și au verificat activitatea atât persoanelor fizice cât şi juridice autorizate să deruleze operațiuni cu articole pirotehnice.

 

De asemenea, au constatat 4 infracţiuni și au depistat 4 persoane fizice şi juridice neautorizate, față de cele 4 persoane fiind efectuate cercetări în cauze penale.

 

Totodată, au fost confiscate 1267 bucăţi de articole pirotehnice,  fiind aplicate 3 sancțiuni contravenționale, în valoare de 25.000 de lei.

 

Poliţia Română reaminteşte că este interzisă deţinerea, utilizarea şi vânzarea către publicul larg a articolelor pirotehnice de divertisment din categoriile 2, 3 şi 4, a articolelor pirotehnice de scenă (T1 şi T2) şi a altor articole pirotehnice din categoria P2, din motive de ordine și siguranţă publică, securitate şi pentru protecţia mediului.

 

 

 

 

Persoanele fizice sau juridice autorizate pot folosi articolele pirotehnice de divertisment numai cu luarea măsurilor de protejare a persoanelor, bunurilor materiale, animalelor şi a mediului.

In comuna Ulmeni prezentarea obiceiurilor populare din zona a devenit o sarbatoare traditionala de cativa ani incoace-!La fel a fost si anul acesta cand in cadrul spectacolului special de Craciun,tinerii din comuna au prezentat-intr-o paleta coloristica exceptionala-vechile traditii ulmenene !RADIO TV OLTENITA va prezinta un reportaj video de la fata locului !

In cadrul traditionalului spectacol de Craciun oferit de Primaria Ulmeni concetatenilor sai, in acest an un talent unicat din Republica Moldova a concertat pe scena spectacolului-STELUTA BOTEZ,originara din Cahul.Recitalul sau a incantat publicul prezent care a aplaudat prestatia sa la scena deschisa.RADIO TV OLTENITA va prezinta recitalul sau prin aceasta inregistrare video>VIZIONARE PLACUTA !

OLTENIŢA, joi 22 iunie 1969
Fotografia reprezintă un grup de funcţionari ai Băncii Naţionale (B.N.) şi ai Băncii Agricole (B.A.) făcută
în sala mare de operaţiuni, cel mai mare spaţiu din cadrul clădirii Băncii Naţionale dată în folosinţă la jumătatea
lunei iunie 1969 şi reprezintă :
de la stânga la dreapta:
– un necunoscut (de la casierie), Boeraşu Enache (B.A.) inspector sector agricol, cooperative agricole de
producţie (C.A.P.); în spatele lui, puţin spre dreapta Ţală Ion (B.N.) inspector principal sector de stat; Mihăilescu
Gheorghe (B.N.) statistician; în spatele lui Jelea Mihai contabil ghişeu; Călinescu Vilmuş (B.N.) inspector
sector comercial; în spatele lui, Ciocârdel Ilie (B.A.) inspector principal sector de stat; Catană Dumitru (B.N.)
inspector sector de stat indistrie; în spatele lui Săndoi Constantin (B.A.) inspector subunităţi achiziţii şi S.M.T.;
Andrei Ion (B.N.) portar – cel mărunt – Baicu Niculae (B.A.) inspector sector C.A.P.; Paul Amu (B.A.) inspector
principal întreprinderi agricole de stat; Mândroiu Aurel (B.N.) contabil şef.
În ziua următoare, au participat la inaugurarea cadre de conducere din Centrala Băncii Naţionale şi din
Centrala Băncii Agricole, iar în continuare, spre seară a avut loc o petrecere inaugurală, masă festivă şi dans
cu familiile, care s-a prelungit după miezul nopţii. Această petrecere a fost şi prima şi ultima întrucât după alimentarea
cu numerar a tezaurului băncii, asemenea petreceri, din raţiuni de securitate, sunt interzise cu
desăvârşire. Este adevărat că o dată cu clipele unice petrecute, se duc şi amintirile frumoase.
Trist dar adevărat. Au fost circa o sută de persoane.
Fotografia reprezintă impunătoarea şi rezistenta clădire a Băncii Naţionale filiala raionului Olteniţa formată
din parter şi etaj, cu soclul mai sus cu un metru faţă de nivelul solului, care a fost dată în folosinţă în luna
iunie 1969.
Se integrează în mod organic şi face parte din cadrul edilitar pitoresc, fiind situată cu faţa spre nord, în
partea de sud a parcului, în mijlocul căruia se află monumentul eroilor din primul război mondial 1916-1918.
Figurează pe adresa Cuza Vodă nr. 131. În 1969, când a fost dată în folosinţă şi când parcul era în formă de pătrat,
bulevardul Republicii care pornea de la gară şi mergea spre centrul oraşului, ocolea pe partea dreaptă sau
pe stânga după caz, grădina publică.
În timpul regimului comunist autorităţile locale, formate din persoane neautohtone, veniţi de aiurea, nelegaţi
prin şi cu nimic sufleteşte de oraş – au mutilat parcul, l-au străpuns cu două căi de acces laterale, pe lângă
monument, pentru fluidizarea traficului.
Nu numai gazele de la eşapamentul maşinilor dar şi trepidaţiile mijloacelor de transport vor grăbi sfârşitul
acestui frumos monument al oraşului nostru care confirmă contribuţia prin jertfe a fiilor oraşului la marele
război care a condus la făurirea României Mari.
O FOTOGRAFIE DETERMINATĂ DE UN EVENIMENT UNIC. 19 septembrie 1985
Ieşirea la pensie a domnului Stoian Gheorghe director la Banca Naţională filiala Olteniţa. Fotografia făcută
pe scările de la intrarea principală a clădirii reprezintă salariaţii Băncii Naţionale filiala Olteniţa şi Băncii
pentru Agricultură şi Industrie Alimentară filiala Olteniţa care aveau sediile în acelaşi local.
Rândul 1: Catană Dumitru, Stoian Gheorghe, Câmpeanu Alexandrina şi Dan Mihai. (ultimul decedat în
sept.2008. A fost contabil şef B.N.R.)
Rândul 2: Chiforescu (Ionescu) Sonia, Raftu (Ţală) Mariana, Niţu Elena, Cazacu Alexandrina, Tovarnichi
Cornelia şi Velicu
Rândul 3: Bilea Alexandrina, Sava Maricica, Baltoş Stela, Cibu Elena, Gică Potcovaru.
Rândul 4: Ene Marin, Mihai Păsat, Ciocârdel Ilie, Cibu Ion, Marieta Lungu.
Rândul 5: Tanţa Constantin, Ion Ţală, Paul Amu (scrie şi pe piept), Popescu Livia, Pleșa Florin, Sandu
Valeria, Mioara Catană.
Rândul 6: Maricica Cătănuş şi portarul de serviciu.
Pe stâlpul din stânga scrie: Banca Naţională a Republicii Socialiste România filiala Olteniţa, iar pe cel
din dreapta, Banca pentru Agricultură şi Industrie Alimentară filiala Olteniţa.

Fragment din vol-MONOGRAFIA ORASULUI OLTENITA de PAUL AMU ! Pe strada Alexandru Iliescu din Olteniţa locuieşte, de ani buni, Ion V. Cristea, zis şi cunoscut de toţi ca
Taica. Taica a fost de la naţionalizare şi până la urmă cu puţini ani, directorul Şantierului Naval , erou al muncii
socialiste, membru în birouri, adunări şi comitete de mai mare sau mai mică înălţime. Dacă până la Revoluţie
Taica era privit – ca proaspăt şi încă în putere pensionar – cu înţelegerea şi chiar simpatia de un om care a ştiut
să se descurce întotdeauna, să pară altceva decât era (absolvent – întârziat cu 10 al Politehnicii, când lui i se
rupea creionul în mână, om devotat zi şi noapte şantierului, când el o tulea în secret, zilnic, mergând să mănânce
şi să doarmă acasă, dar întorcându-se şi pretinzându-le altora să stea cu el, şi după program, acum Taica a devenit
un veritabil personaj de roman.Ia să vedem, zic unii, se mai laudă şi acum cu cărţile de vizită ale lui
Nicolae Ceauşescu pe care ni le flutură pe sub nas ?… Îi mai dă mâna să spună că a fost invitat la masă de
acela care a marginalizat pe domnul Iliescu, preşedintele şi concitadinul nostru, al cărui tată, ilegalist a dat
chiar numele străzii pe care locuieşte azi ?…
Încep să curgă răspunsurile şi rememorările. Îl ştim noi a fost legionar, şi, ajuns la Târgu Jiu şi păzindui
pe comuniştii de acolo s-a interesat care dintre ei e mai mare ?… I-a fost arătat Chivu Stoica. Iar Taica, şmecher
cum îl ştim, s-a dat bine pe lângă ăla, deh !…, aşa e viaţa, e obligat să-l păzească dar îi poate face mici servicii.
Şi i-a făcut, un pachet, o scrisorică, de-astea.
După abdicarea regelui, încă a mai stat în bârlog vreo câteva luni. După care şi-a luat inima-n dinţi să-l
caute pe Chivu. L-a găsit, a fost recunoscut şi numit, imediat director al şantierului. După care i-a luat deoparte
pe cei 3-4 ilegalişti câţi fuseseră în Olteniţa.
Mă, le-a zis, şefu vostru, Loghin, ăl de-a murit, ăla mi-a dat sarcina să mă-mbrac în verde şi să mă bag
printre ăia, ca să le dejoc planurile. Ştia asta şi tovarăşu’ Chivu.
Aşa că atunci când au fost scoase la lumină listele cu legionarii pe care şi el figura, Taica i-a luat de
martori pe vechii comunişti, care au spus lecţia pe care le-o suflase. Când s-a mai încercat încă o dată demascarea
lui, a adus ca supremă dovadă depoziţia lui Chivu Stoica. Şi aşa a ajuns Taica mare comunist, membru
în C.C. şi erou.
Dar Taica, pensionar liniştit, întâlnindu-l pe unchiul preşedintelui Iliescu i-a cerut numărul de telefon al
acestuia, aşa să-l mai audă şi el pe Ion…
De vor fi fiind sau nu adevărate toate cele ce i se pun în seamă, numai Taica ştie (şi, poate, încă vreo
câţiva). Cert rămâne doar faptul că, dintr-un instinct fără greş, Taica şi-a plasat locuinţa pe o stradă cu nume
recent intrat în istorie. Dacă ar fi stat pe strada Lenin, de pildă ?…Atunci n-ar mai fi fost Taica.
*) Notă: Articolul cu titlul “Legionarul comunist de pe strada Alexandru Iliescu” de mai sus, apărut la
rubrica “subiecte”, semnat de Alexandru Dragomir, a fost publicat în “SEARA” revistă a realităţii sociale din
România, pe care o posed şi chiar dacă nu are număr şi dată (fapt pe care nu l-am mai întâlnit până acum, din
conţinutul materialelor publicate, se vede că este din anul 1990). Adevărul este că ridicarea blocurilor pe strada
Alexandru Iliescu au mers până la casa lui “Taica” unde – în mod miraculos – s-a oprit, ceea ce nu s-a mai întâmplat
în nici un caz din oraş.

 
Asa cum ne-am gândit cu sufletul, asa ne-a ieșit. A fost o zi plina de momente emoționante prin care fiecare dintre noi le-am simțit si trăit în această zi! Echipa Asociației Asociatia – Ai vointa, ai putere, impreuna cu elevii liceului Ion Ghica au ajuns în locuri unde zâmbetul ajunge greu. Cu toții am întâlnit cate o poveste care te zguduia destul de mult. Cu o lacrima pe obraz, cu zâmbetul în dar, împreună am reușit să facem ceva. Le mulțumesc din suflet copiilor de la liceul Ion Ghica, profesorilor, sponsorilor noștri ,, SuperMarket Aura si Rareș,, echipei de nădejde a asociației, soferilor care ne-au ajutat pentru a transporta tot ce era în depozit de zâmbet! Mulțumesc vouă tuturor! Imaginile vorbesc…
Marineata Ionut

 

             Vestind apropierea ajunului Craciunului  un grup de copii ai scolii gimnaziale numarul 3 Chirnogi indrumati de catre doamna invator Doina Roman ,au purces sa vesteasca  bucuria extraordinara  a Nasterii Domnului Hristos.
           Ce poate fi mai frumos  ca  vestea nasterii  pruncului divin  sa fie adusa de cei mai potriviti dintre vestitori si anume copiii. In acest caz  elevii clasei a patra  au mers sa vesteasca prin frumoase  si traditionale colinde romanesti autentice (Domn Domn sa inaltam ;O ce veste minunata … ) Nasterea Domnului ,cum era si firesc au inceput cu edilii localitatii ,primii colindati au fost  membrii Consiliului Local Chirnogi  ce erau intruniti in  sedinta lunara  a Consiliului Local Chirnogi ,alaturi de d-na jurist Petcu ,dl contabil Macare. Gazda buna  a fost  domnul primar Irinel Roman ce a substituit astazi pe ,,Mos Craciun ” oferind  mici daruri colindatorilor . Tuturor celor prezenti le-au fost adresate urari  frumoase asa cum este firesc in aceasta perioada de bucurie  a Craciunului ,domnul primar  multumindu-le in  nume propriu dar si al Consiliului Local Chirnogi copiilor satului ,aprecieri au primit si de la dl consilier Marian Chirica .
  Actiunea inceputa  cu oamenii politici a continuat in spirit  crestin  prin vizitarea unei batrane  de 94 de ani  Coman Elena  ce a fost placut surprinsa  de aceasta vizita neasteptata . Bucuria  se vedea pe chipul  brazdat de munca si de greutati  al acestei femei greu incercate de vremuri cand  s-a vazut inconjurata de  bucuria  si exuberanta  micilor colindatori  ce au inseninat clipele  acestei  bunicute  oferindu-i alaturi  de aceste frumoase colinde  o iconita   a Maicii Domnului si  cateva dulciuri asa cum se cuvine in aceasta  perioada  a darurilor cand  ne gandim ca este frumos si a primi dar mai cu seama a darui !. Cuprinsa de emotie  bunica Elena  Coman  a multumit si a urat  copiilor  Sarbatori fericite  cu bucurie de la Domnul Hristos pentru toti.

politia-iarna-2Condamnat la 8 luni închisoare pentru conducere sub influenţa alcoolului

 

Bărbat care a fost depistat de poliţişti la volan sub influenţa alcoolului a fost condamnat la 8 luni de închisoare.

Poliţişti din cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Călăraşi au pus în aplicare, în ziua de 20 decembrie a.c., un mandat de executare a pedepsei cu închisoarea emis de către Judecătoria Olteniţa pe numele unui bărbat de 49 ani, din Curcani.

Bărbatul a fost condamnat la 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui autovehicul pe drumurile publice având o îmbibație alcoolică peste limita legală.

Poliţiştii l-au depus în Penitenciarul Slobozia pentru executarea pedepsei.

anofm-locuri-de-muncaComunicat de presă

 

 

Angajatorii din Spaţiul Economic European oferă, prin intermediul reţelei EURES România, 1.189 locuri de muncă vacante, după cum urmează:

Spania – 6 locuri de muncă: 5 șofer TIR internațional, 1 maseur;

Portugalia – 300 locuri de muncă: 280 culegător de zmeură, 20 șef de echipă;

Italia – 280 locuri de muncă: 150 asistent medical, 100 infirmier, 30 îngrijitor persoane;

Malta – 200 locuri de muncă: 200 șofer autobuz și tramvai;

Germania – 107 locuri de muncă:  1 tâmplar (alternativ dulgher), 15 electrician în construcții, 1 zugrav-vopsitor, 3 operator stivuitor, 3 electrician, 3 mecanic auto, 2 sudor, 3 montator tâmplărie din aluminiu, 1 șofer profesionist, 1 casier, 1 șef de schimb, 1 manager adjunct restaurant, 1 personal în domeniul gastronomiei de sistem, 3 bucătar, 1 chef de rang, 2 personal servire client, 1 asistent medical geriatrie, 11 asistent medical, 2 măcelar, 3 faianțar, 2 personal pentru curățenie, 5 lucrător în metalurgie, 1 sudor MAG, 2 mecanic industrial, 2 lucrător în depozit, 2 comisionar, 4 operator stivuitor, 1 specialist IT, 1 laborant, 2 lucrător în producție, 1 commis de cuisine, 1 dulgher, 1 inginer construcții civile, 10 șofer de autobuz, 2 tinichigiu, 1 țiglar, 10 mecanic de locomotivă;

Marea Britanie – 102 locuri de muncă: 100 îngrijitor persoane, 2 asistent medical;

Republica Cehă – 71 locuri de muncă: 30 șofer autobuz, 15 șlefuitor/pilitor, 10 șofer profesionist camion (Europa), 5 electrician auto, 5 mecanic auto, 3 inginer mecanic, 2 cercetător postdoctoral, 1 tehnician în electronică;

Slovacia – 39 locuri de muncă: 30 șofer autocamion transport internațional, 7 îngrijitor persoane/infirmier, 2 operator mecanic;

Austria – 20 locuri de muncă: 10 lucrător forestier, 10 zugrav;

Ungaria – 15 locuri de muncă: 5 muncitor în prelucrarea lemnului, 5 muncitor în prelucrarea produselor din carne, 4 agent de curățenie, 1 șef de schimb;

Bulgaria – 10  locuri de muncă: 10 operator în industria și prelucrarea lemnului;

Irlanda – 21 locuri de muncă: 10 crescători de animale pentru producția de lapte și carne, 11 Ciontolitor transator carne;

Croația – 10 locuri de muncă: 10 muncitor în construcții;

Norvegia – 6 locuri de muncă: 2 brutar, 2 patiser, 1 ambalator și asistent panificație, 1 șofer distribuitor;

Franța – 1 loc de muncă : 1 lucrător hotelier;

Polonia – 1 loc de muncă: 1 consultant client cu cunoștințe de limba română;

Persoanele interesate să ocupe un loc de muncă pot viziona ofertele accesând www.eures.anofm.ro, sau se pot prezenta la sediul AJOFM Călărași, unde consilierul EURES îi poate îndruma.

 

Compartimentul  Comunicare, Secretariatul Consiliului Consultativ și EURES

oltenitaVa facem cunoscut ca urmare a Dispozitiei nr 988,pe 2016, a primarului municipiului
Oltenita, va avea loc  sedinta ordinara a Consiliului local al municipiului Oltenita
convocata pentru data de 22.12.2016, ora 16,00, la sediul din b-dul Republicii nr. 40,cu urmatorul
proiect al ordinei de zi:
-Proiect de hotarare pentru aprobarea executiei bugetului local la 08.I2.2016.
-Proiect de hotarare pentru stabilirea finantarii de baza a unitatilor de invatamant
preuniversitar de stat din municipiul Oltenita, pe anul2016.
-Proiect de hotarare privind aprobarea platii dobanzilor legale stabilite in baza unor
titluri executorii definitive si irevocabile catre personalul unor unitati de invatamant din municipiul
Oltenita. -Proiect de hotarare privind plata sumei de 2.363,04 lei, in baza unor titluri executorii,
catre d-na Turcanu Samara Carmen Elena.
-Proiect de hotarare privind aprobarea costului mediu lunar si a cuantumului contributiei
lunara de intretinere datorate de persoanele varstnice ingrijite in Caminul pentru persoane varstnice
semidependente „Sf. Gheorghe” Oltenita, in anul2017.
-Proiect de hotarare pentru completarea Regulamentului de Organizarc si functionare a
Caminului pentru Persoane Varstnice Semidependente „Sf. Gheorghe” Oltenita
-Proiect de hotarare privind aprobarea „Programului de actiuni pentru gospodarirea
n’runicipiului Oltenita in anul 2017”.
-Proiect de hotarare privind aprobare unor tarife pentru prestari servicii ce se efectueaza
de catre S.C. ECOSAL SERVICII OLTENITA S.R,L.
-Proiect de hotarare privind aprobarea vanzarii unui bun imobil- apartament-apartinand
proprietatii private a statului,construit prin A.N.L,, situat in municipiul Oltenita, b-dul Tineretului
nr.93-103,bloc Sahia Il,sc.C,etaj 4,ap.24, catre d-na Serban Adriana-Loredana, titulara contractului
de inchiriere
-Proiect de hotarare privind aprobarea prelungirii unor contracte de locatiune pentru
locuinte ce apartin dorneniului privat al rnunicipiului Oltenita.
-Proiect de hotarare pentru aprobarea Documentatiei de av\zare a lucrarilor de
interventii pentru obiectivul de investitii „Modernizare strazi in municipal Oltenita-etapa aY-a”.
-Proiect de hotarare privind stabilirea unor masuri pentru incheierea in forma autentica a
contractului de concesiune intre Municipiului Oltenita, in calitate de concedent si S.C. GREEN OIL
AND LUBES S.R.L, in calitate de concesionar, avand ca obiect „exploatarea suprafetei de 178.486
mp teren, situat in intravilanul municipiului Oltenita, tarlaua 89, parcela A 5774, inscris in CF nr.
24108 a Municipiului Oltenita, nr. cadastral24108, cu destinatia construire rafinarie uleiuri uzate.
-Proiect de hotarare privind reorganizarea Comisiei de ordine publica a municipiului
Oltenita. -Proiect de hotarare privind aprobarea Planului de ocupare a funcliilor publice pe anul 2017. -Proiect de hotarare privind transformarea unui post contractual din cadrul aparatului de
specialitate al Primarului municipiului Oltenita
-Diverse.

politia-furtPrincipalul suspect in cazul omorului din acesta dimineata este audiat, la aceasta ora, de politistii din cadrul Ipj Calarasi.
Cel in cauza este un barbat de 41 de ani, din Calarasi.
Cercetarile sunt continuate sub coordonarea procurorului din cadrul Parchetului de pe langa Tribunalul Calarasi, pentru stabilirea tuturor imprejurarilor in care a decedat tanara de 31 de ani.

nemuritoriistela-botezIata ca incepe  sa devina o traditie si in  comuna Ulmeni, o seara speciala  de  colinde si obiceiuri populare din zona !Toti locuitorii comunei Ulmeni sunt invitati sa participe la un spectacol extraordinar -ce va avea loc pe terenul de sport al scolii-(vis a vis de MECAIND ) unde vor fi in recital-Formatia NEMURITORII,STELA BOTEZ-invitata speciala din Republica Moldova,VALENTINA si ca in fiecare an va avea loc o Parada a obiceiurilor populare din zona Ulmeni.Evenimentul artistic va fi preluat de RADIO TV OLTENITA IN TRANSMISIUNE DIRECTA PE SITUL SAU-www.radio-oltenita.ro sau pe contul sau de USTREAM-http://www.ustream.tv/channel/radiooltenita-s-show#itm_campaign=broadcast_interstitial&itm_source=skip

 

politiaPolițiștii Serviciului de Investigare a Criminalității Economice  din cadrul I.P.J. Călăraşi, împreună cu inspectorii Direcției Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Călăraşi și reprezentanți ai Inspectoratului Teritorial de Muncă Călăraşi au acționat pe raza judeţului  Călăraşi, premergător sărbătorilor de iarnă pentru protejarea populaţiei împotriva actelor ilicite de comerţ cu produse alimentare specifice.

În cadrul acțiunii, au fost verificate 3 societăți comerciale, una dintre acestea comercializa produse de panificaţie,  pe raza municipiului Olteniţa fără  a emite bon fiscal.

 

La o societate comercială din municipiul Călăraşi au fost constatate nereguli privind igiena păstrării produselor alimentare, fiind găsite materii prime folosite la prepararea  meniurilor de mâncare oferite spre consum populaţiei cu termenul de păstrare expirat şi au fost identificate sume de bani încasate şi nefiscalizate, în urma comercializării de mărfuri.

 

Totodată, la punctele de lucru ale aceleiaşi societăţii au fost găsite caiete în care era evidenţiată contabilitatea dublă privind încasările nedeclarate către bugetul de stat, fapt pentru care urmează a fi efectuate cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. 1, lit. b din Legea nr. 241/2005, iar inspectorii ITM au identificat persoane care  prestau activităţi, fără a deţine forme legale de angajare,

A fost confiscată suma de 1300 lei, iar reprezentanţii DSVSA, pentru neregurile constatate, vor aplica măsura suspendării activităţii comerciale.

 

În urma acţiunii desfăşurate, poliţiştii de investigare a criminalităţii economice au aplicat 7 de sancţiuni contravenţionale pentru comiterea de fapte de natură economică, valoarea totală a amenzilor depăşind suma de 85.000 lei.

tone-petre-300x225Zilele trecute-Spitalul municipal  Oltenita a fost pe punctul de a nu isi putea desfasura activitatea si a i se bloca conturile financiare din cauza nealocarii unei sume infime-spune primarul Tone Petre-toate acestea intamplandu-se si cu votul  consilierilor judeteni olteniteni-din partea PNL Oltenita(l-am citat pe acelasi primar TONE PETRE )Va invitam sa urmariti interviul realizat de echipa RADIO TV OLTENITA !

 

 

 

tenis03Biletele pentru întâlnirea România – Belgia, contând pentru turul I al Grupei Mondiale II a FED CUP by BNP Paribas, au fost puse în vânzare pe site-ul www.bilete.ro.

 

Preţul unui bilet este de 90 de lei/zi – Categoria 2 (Tribună), respectiv 150 lei/zi – Categoria 1 (Lojă tribună).

 

Copiii preșcolari, dar nu mai mici de 3 ani, au acces gratuit, ocupând același loc cu persoanele majore care îi însoțesc, deținătoare a unui bilet valabil.

Întâlnirea dintre România şi Belgia, meci din primul tur al Grupei Mondiale II, are loc în perioada 11-12 februarie 2017, în Sala Polivalentă din București.

Partida se desfăşoară după sistemul cel mai bun din cinci meciuri: primele două meciuri de simplu în ziua de sâmbătă (11 februarie), urmând ca duminică (12 februarie) să se dispute celelalte două meciuri de simplu și, dacă mai este necesar, meciul de dublu.

Vă aşteptăm alături de jucătoarele noastre din echipa de FED Cup!

HAI ROMÂNIA!

incendiu-3

 

Pompierii militari din cadrul Detașamentului Călărași au acţionat pentru stingerea incendiului cu o autospecială timp de aproximativ 25 de minute, evitând posibilitatea propagării arderii la alte bunuri materiale

 

Potrivit primelor cercetări efectuate de către pompieri la faţa locului, se pare că incendiul a fost posibil din cauza coșului de evacuare a fumului, neizolat corespunzător și neprotejat termic față de materialele combustibile

 

 

          În data de 14.12.2016, ora 22.28, un echipaj specializat de stingere din cadrul Detașamentului de pompieri Călărași a fost solicitat să acţioneze pe raza localității Alexandru Odobescu, pe strada Antiaeriană, pentru stingerea unui incendiu izbucnit la o locuință, proprietate individuală, aparţinând lui C.N.

La sosirea echipajului de stingere, incendiul se manifesta violent, cu flacără și fum dens la acoperişul casei, existând risc de extindere a arderii la întreaga locuință și la alte bunuri materiale aflate în imediata vecinătate.

Potrivit primelor cercetări efectuate de către pompierii militari la faţa locului, se pare că incendiul a fost posibil din cauza coșului de evacuare a fumului, neizolat corespunzător și neprotejat termic față de materialele combustibile.

Pompierii militari din cadrul Detașamentului Călărași s-au deplasat la această intervenţie cu o autospecială de stingere cu apă şi spumă, de capacitate mărită, acţionând eficient pentru lichidarea incendiului, timp de aproximativ 25 de minute.

În urma incendiului au ars elemente din construcția acoperișului locuinței,  valoarea pagubelor fiind estimată în acest caz la suma de circa 300 de lei.

Exista pericolul ca arderea să se extindă la alte bunuri materiale aflate în imediata vecinătate, însă pompierii militari au intervenit prompt și au lichidat incendiul în limitele găsite, salvând bunuri materiale în valoare de aproximativ 20.000 de lei.

La locul intervenției s-a deplasat și un echipaj SMURD pentru a acorda ajutor posibilelor victime ale incendiului, însă nu a fost necesar.

Administrator I

Primăria Municipiului Oltenițaprimaria-oltenita

 

Primăria Municipiului Oltenița, Județul Călărași organizează concurs pentru ocuparea funcţiei contractuale, vacante, de administrator I în cadrul Compartimentului Administrare Piaţă, Târguri, Obor al Direcţiei pentru Administrarea Domeniului Public şi Privat.

Pentru a ocupa un post contractual vacant sau temporar vacant candidații trebuie să îndeplinească următoarele condiții generale, conform art. 3 al Regulamentului-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 286 din 23 martie 2011, cu modificările și completările ulterioare:

  • a) are cetățenia română, cetățenie a altor state membre ale Uniunii Europene sau a statelor aparținând Spațiului Economic European și domiciliul în România;
  • b) cunoaște limba română, scris și vorbit;
  • c) are vârsta minimă reglementată de prevederile legale;
  • d) are capacitate deplină de exercițiu;
  • e) are o stare de sănătate corespunzătoare postului pentru care candidează, atestată pe baza adeverinței medicale eliberate de medicul de familie sau de unitățile sanitare abilitate;
  • f) îndeplinește condițiile de studii și, după caz, de vechime sau alte condiții specifice potrivit cerințelor postului scos la concurs;
  • g) nu a fost condamnată definitiv pentru săvârșirea unei infracțiuni contra umanității, contra statului ori contra autorității, de serviciu sau în legătură cu serviciul, care împiedică înfăptuirea justiției, de fals ori a unor fapte de corupție sau a unei infracțiuni săvârșite cu intenție, care ar face-o incompatibilă cu exercitarea funcției, cu excepția situației în care a intervenit reabilitarea.

Condiţiile specifice necesare în vederea participării la concurs şi a ocupării funcției contractuale sunt:

  • studii medii absolvite cu diploma de bacalaureat;
  • minimum 6 ani vechime.

Concursul se va organiza conform calendarului următor:

  • 27 decembrie 2016, ora 16.00: termenul limită de depunere a dosarelor;
  • 05 ianuarie 2016, ora 09.00: proba scrisă;
  • data și ora interviului vor fi comunicate ulterior.

Conform art. 6 al Regulamentului-cadru privind stabilirea principiilor generale de ocupare a unui post vacant sau temporar vacant corespunzător funcțiilor contractuale și a criteriilor de promovare în grade sau trepte profesionale imediat superioare a personalului contractual din sectorul bugetar plătit din fonduri publice, pentru înscrierea la concurs candidații vor prezenta un dosar de concurs care va conține următoarele documente:

  1. cererea de înscriere la concurs adresată conducătorului autorității sau instituției publice organizatoare;
  2. copia actului de identitate sau orice alt document care atestă identitatea, potrivit legii, după caz;
  3. copiile documentelor care să ateste nivelul studiilor și ale altor acte care atestă efectuarea unor specializări, precum și copiile documentelor care atestă îndeplinirea condițiilor specifice ale postului solicitate de autoritatea sau instituția publică;
  4. carnetul de muncă sau, după caz, adeverințele care atestă vechimea în muncă, în meserie și/sau în specialitatea studiilor, în copie;
  5. cazierul judiciar sau o declarație pe propria răspundere că nu are antecedente penale care să-l facă incompatibil cu funcția pentru care candidează;
  6. adeverință medicală care să ateste starea de sănătate corespunzătoare eliberată cu cel mult 6 luni anterior derulării concursului de către medicul de familie al candidatului sau de către unitățile sanitare abilitate;
  7. curriculum vitae.

Adeverința care atestă starea de sănătate conține, în clar, numărul, data, numele emitentului și calitatea acestuia, în formatul standard stabilit de Ministerul Sănătății.

În cazul în care candidatul depune o declarație pe proprie răspundere că nu are antecedente penale, în cazul în care este declarat admis la selecția dosarelor, acesta are obligația de a completa dosarul de concurs cu originalul cazierului judiciar, cel mai târziu până la data desfășurării primei probe a concursului.

Copia actului de identitate, copiile documentelor de studii și carnetul de muncă sau, după caz, adeverințele care atestă vechimea vor fi prezentate și în original în vederea verificării conformității copiilor cu acestea.

Detalii privind condiţiile specifice şi bibliografia de concurs sunt disponibile accesând pagina oficială. Relaţii suplimentare se pot obţine la sediul Primăriei Municipiului Oltenița, bd. Republicii nr. 40, Județul Călărași, telefon 0242/515.770.SURSA-http://posturi.gov.ro/post/administrator-primaria-municipiului-oltenita-calarasi/

logo-mde-converting-small-jpgangjobMDE Converting isi mareste echipa! Angajam RESPONSABIL DEPARTAMENT LOGISTICA SI PLANIFICARE! Cautam o persoana dinamica, comunicativa, organizata si dornica de a se dezvolta. Cerinte minime pentru a ajunge in faza de interviu: studii superioare, cunostinte solide operare calculator si abilitatea de a utiliza pachetul Office, domiciliul in Municipiul Oltenita, sau imprejurimi. Responsabilitatea postului: – planificarea productiei; – intretinerea relatiilor cu furnizorii si clientii. Oferim pachet salarial motivant si conditii propice pentru dezvoltarea personala. Asteptam CV-ul tau la adresa: hr@mdegroup.ro

oetkerDr. Oetker România, unul dintre cei mai mari jucători din piaţa de ingrediente pentru industria alimentară, a achiziţionat brandul de patiserie congelată de la compania Panovia Prod, ce activează în localitatea Olteniţa, judeţul Călăraşi.

Brandul Morăriţa activează în categoria produselor de patiserie congelată de pe piaţa românească, încă din 2004 şi are în portofoliu produse precum foi de plăcintă, aluat pentru foietaj, minipateuri, croissante cu unt, saleuri şi ştrudele cu diferite umpluturi.

Prin această achiziţie Dr. Oetker România doreşte să-şi diversifice portofoliul de produse şi în categoria deserturilor congelate.

Producţia întregului portofoliu sub marca Morăriţa, se va desfăşura în fabrica Panovia, din Olteniţa.

În continuare Panovia va activa pe piaţa produselor de patiserie congelată, concentrându-se pe activitatea de producţie şi pe segmentul de piaţă bake off, unde compania desfăşoară cea mai mare parte din operaţiuni.

Compania germană Dr. Oetker are o tradiţie de 125 de ani pe plan internaţional, iar în România activează încă din anul 1998. Astăzi, Dr. Oetker România ocupă, cu cele peste 400 produse, poziţia de lider de piaţă pe categoriile sale: ingrediente pentru prăjituri, deserturi pudră, conservanţi pentru legume şi fructe, pizza & snack-uri congelate.MAI MULTE -AICI-http://www.zf.ro/zf-24/grupul-german-dr-oetker-a-achizitionat-brandul-de-patiserie-congelata-morarita-de-la-panovia-prod-16026578

20161214_133505Până la construirea bisericii din lemn „Sfântul Gheorghe“ din partea de sud a oraşului, din faţa spitalului,
biserica „Înălţarea Domnului“ sau „Biserica Eroilor“, era cea mai nouă dintre cele trei biserici ale oraşului
nostru.
Necesitatea construirii acestei biserici, a apărut şi s-a impus ca efect al creşterii numerice a populaţiei. În
tot oraşul nu exista decât o singură biserică în centru – cea care poartă denumirea de hramul „Sfântului Nicolae“,
devenită insuficientă şi deci neîncăpătoare, întrucât aici se oficiau toate serviciile religioase. După cum
se ştie, orice creştin trece prin biserică – cel puţin – de trei ori: când se naşte, cu ocazia botezului, când se căsătoreşte
se face cununia religioasă. Şi cu ocazia decesului se oficiază slujba de înmormântare. Aceasta separat
de slujbele obşnuite de la sfârşitul săptămânii şi de sărbătorile creştineşti de peste an, însemnatre cu roşu în
calendarul nostru creştin ortodox. A doua biserică de la cimitir poartă hramul„Cuvioasa Paraschiva“.
Prin anii 1933-1935 a existat o ideie şi o propunere de construire a unei biserici, în partea de vest a
oraşului, în cartierul numit Luiceni, pe locul unde se află acum şcoala generală nr. 5 cu clasele I-VIII,
căreia recent i s-a atribuit denumirea de „Alexandru Ghica“. Evenimentele premergătoare celui de al doilea
război mondial, au făcut ca această ideie să nu se materializeze.
La data de 25 iulie 1937, primăria oraşului nostru – în vremea când primar era Vasile Fundeneanu în colaborare
cu Protopopia judeţului Ilfov – circa II-a Budeşti – a convocat Adunarea generală a parohiei comunei
Urba Olteniţa în sala teatrului comunal aflat în grădina publică – parcul central unde se află monumentul eroilor
din primul război mondial – pentru a discuta în mod public, problema construirii bisericii „Înălţarea Domnului“,
căreia olteniţenii îi spun şi „Biserica Eroilor“.
Aceasta urma să se construiască pe actualul loc, teren care cu ani în urmă era folosit pentru echipa
de fotbal a oraşului, numită „Venus“ şi mai apoi „Paza Dunării“.
În vederea construirii acestei biserici primăria a donat un teren în suprafaţă de 3.000 m.p. în partea
de Nord a oraşului vizavi de „Moara Dunărea“.
Valoarea lucrărilor, potrivit devizului estimativ, se ridica la 2.500.000 lei, o sumă destul de mare, având
în vedere nivelul preţurilor de acum 70 de ani, când leul românesc – moneda noastră naţională – ca paritate
echivala cu un dolar. (Arhiva comunală, dosar nr.2, pagina 4, referitor la lucrările de reparaţii la biserica „Sfântul
Nicolae“).
În scopul strângerii fondurilor necesare construirii bisericii s-au făcut liste de subscripţie publică. Dar,
aşa după cum se întâmplă în viaţă, nu totdeauna, şi nu toţi oamenii îşi respectă şi onorează promisiunile,
apărând dese ori neconcordanţe între vorbe şi fapte. Oamenii spun multe, dar când se părăseşte sfera abstractă
şi se trece la concret, lucrurile se mai schimbă.
De aceea, dat fiind faptul că sumele colectate de la locuitori nu erau suficiente – unii din ei refuzând să
contribuie pe considerentul că sunt deserviţi de biserica „Sfântul Nicolae“ din centru, primăria oraşului, printro
scrisoare purtând data de 29 aprilie 1935 a solicutat prefecturii judeţului Ilfov, un ajutor financiar de 500.000
lei. Prefectura a onorat această cerere, alocând integral primăriei Olteniţa suma de 500.000 lei. (Arhiva comunală,
dosrt „Devize pentru construirea bisericii Eroilor, anul 1937, pagina 1).
Biserica a fost construită într-un timp record, adică într-un an. Dacă nu toţi oamenii au contribuit cu bani,
trebuie reţinut că majoritatea au contribuit cu muncă efectivă sau a preparat şi adus hrană la oamenii care
lucrau pentru biserică.
A fost dotată cu două clopote Cel mai mare având un diametru de 80 cm iar celălalt, mai mic, 40 cm.
Pentru că s-au cheltuit mai mulți bani decât prevederea din deviz, aceştia nu au mai ajuns şi pentru clopotniţă,
astfel că, până la urmă s-a optat pentru soluţia existentă, adică nu i s-a făcut o construcţie specială din zid.
Biserica a fost hirotonisită în ziua de 29 iunie 1939, adică de sfinţii apostoli Petru şi Pavel, slujba fiind
oficiată de un sobor format din 8 preoţi:; din cei ai oraşului şi din preoţii din comunele învecinate Chirnogi,
Ulmeni, Negoieşti.
Primul paroh a fost preotul econom Nicolae Andrescu, un om deosebit de cumsecade, care a trăit între
anii 1904-1972. L-am cunoscut personal, iar cu fiul său am fost coleg la liceu. Mormântul său se află la cimitirul
din Olteniţa, pe partea dreaptă de la intrare, aleea 6, la 10 metri distanţă de la intrarea în biserică iar pe
crucea sa, scrie:
235
Preot econom Nicolae Andreescu
1904-1972
„Primul paroh al bisericii „Înălţarea Domnului“ ridicată prin străduinţa sa, bun părinte si
îndrumător sufletesc, şi-a închinat toată viaţa cu neprecupeţită dragoste şi adânc devotament,
bisericii şi fiilor săi duhovniceşti“.
În actul de fondare se arată că aceasta va purta numele de „Înălţarea Domnului“ sau „Biserica Eroilor“,
deoarece trebuia să se ridice o asemenea biserică pentru a se cinsti locurile unde au luptat eroii noştrii şi unde
au avut loc bătălii crâncene pentru apărarea ţării, a oraşului nostru şi pentru întregirea neamului românesc.
RIDICAREA MONUMENTULUI DIN CURTEA BISERICII
În curtea bisericii „Înălţarea Domnului“, căreia olteniţenii îi zic „Biserica eroilor“, a fost ridicat un frumos
monument din piatră, în cinstrea amintirii memoriei eroilor care s-au jertfit pentru întregirea neamului românesc
şi pentru apărarea pământului strămoşesc.
Monumentul este străjuit lateral de câte o zonă de protecţie de 10 metri. Tot monumentul cu zona de protecţie
ocupă o suprafaţă de 1500 mp. Era despărţit de un gard din plasă de sârmă. În forma în care se află
astăzi, monumentul în sine nu prea mai seamănă cu cel iniţial. Exponenţii regimului comunist, în dorinţa lor
de a şterge orice urmă şi legătură cu trecutul, l-au mutilat.
Acest lucru este dovedit de fotografia inaugurală pe care am păstrat-o de la părinţii mei. Cum a fost
până în anul 1944, si ce nu mai există astăzi.
În partea de est, spre biserică, pe obeliscul propriu-zis al monumentului, exista vulturul carpatic cu crucea
în cioc, simbolul credinţei, iar în ghiare ţinea drapelul românesc.
Sub acest vultur din bronz, la o distanţă de vreo jumnătate de metru, spre partea de jos, exista Stema Regatului
României Mari înaltă de 70 cm şi lată de 40 cm.
Sub stema ţării, cu majuscule aurite, vizibile chiar din stradă, scrie:
EROILOR CĂZUŢI
DE-ALUNGUL VECURILOR
LUPTÂND PE MALURILE DUNĂRII
PENTRU PĂSTRAREA ŞI ÎNTREGIREA
NEAMULUI ROMÂNESC.
PATRIA RECUNOSCĂTOARE
În faţa soclului monumentului, pe o piatră funerară, era aplicată o placă din marmură albă, pe care scria,
tot cu litere aurite, încrustate:
CEI CE CĂZUT-AU PENTRU ŢARĂ,
PE LANUL CÂMPULUI BOGAT,
JERTFIND O-NTREAGĂ PRIMĂVARĂ,
NU AU MURIT CI-AU ÎNVIAT.
Această strofă a fost selectată, dintre altele, de către preotul Nicolae Andreescu parohul bisericii „Înălţarea
domunlui“
Pe partea stângă – dispuse simetric faţă de cele de pe partea dreaptă – la intervale egale, existau patru
cruci din marmură, anepigrafe, înalte de un metru, pe care – dinspre stradă spre biserică scria: Sublocotenent
Radovanovici, sergent Miroi Petre, sergent Manciu Vasile, soldat Mirică Ştefan.
Spre est, deci pe partea spre biserică, exista construit un fundal solid din zid, în formă de aproape semicerc,
exact în spatele obeliscului, pe care existau inscripţii cu caracter istoric.
Momentul inaugural, surprinde imortalizat pentru eternitate, pe doctorul Constantin Sava primarul oraşului,
ţinând un discurs iar în partea dreaptă şi stângă, câte cinci consilieri comunali, toţi îmbrăcaţi sărbătoreşte
în costume negre, cu cămăşi albe şi cravate la gât, toţi olteniţeni autohtoni trecuţi de 50 de ani, deoarece în
acele vremuri, pe posturi de consilieri erau aleşi numai bărbaţi – oarecum în vârstă – creştini ortodocşi, întrucât
mentalitatea oamenilor era ca aceştia să fie în general maturi în gândire.
Doamne, ce oameni selecţi şi serioşi a avut Oltenţa la conducerea treburilor oraşului şi ce adunătură şi
tare sociale au fost puse de comunişti după 1946, majoritatea provenind de aiurea, intenţionaţi aleşi astfel,
spre a nu fi legaţi cu nimic de oraş.
Primul din stânga este Stoian, cunoscut de olteniţeni sub numele de Stoenică Popescu – şi eu l-am cunoscut
236
– care moştenise de la tatăl său, impunătoarea şi inconfundabila clădire cunoscută în timpul regimului comunist
sub numele de „FEROMETAL“, clădire care prin modul de rezistenţă şi construcţie, ar mai fi durat un secol,
însă a fost demolată de regimul comunist prin anii 1972-1973.
Până în anul 1946-1947, olteniţenii îşi făcuseră un obicei şi duminica depuneau la acest monument, flori
şi aprindeau lumânări tămâind locul, iar pe jos puneau monede metalice. Apoi, după anii 1946 1947 acest obicei
a fost interzis de noile autorităţi comuniste.
În spre partea de est, chiar jos, pe partea orizontală a monumentului, se află următoarea inscripţie:
„AICI ODIHNESC OSTAŞII NECUNOSCUŢI CĂZUŢI PE ACESTE LOCURI ÎN
RĂZBOIUL 1916-1919“
Parte din aceşti eroi înmormântaţi aici reprezintă ostaşi care au căzut la datorie în timpul luptelor de la
Turtucaia din zilele de 19-24 august 1916.
Glorie postumă şi veşnică recunoştinţă acestor martiri ai neamului românesc pentru jertfa supremă pe altarul
patriei.
Jertfa supremă a acestor martiri, eroi ai neamului nostru, şi gloria repurtată de armata Română, în Marele
Război, a avut o mare rezonanţă pe plan european, România devenind mai bine cunoscută în lume, iar drept
urmare, consecinţa acestei victorii avea să ducă la cel mai mare şi frumos vis şi eveniment din istoria noastră,
unirea tuturor provinciilor româneşti şi creierea României Mari, act consfinţit la 1 Decembrie 1918 la Alba
Iulia. Din acel moment, toţi vecinii noştri au stat în permanenţă cu ochii de noi, însă nu admirativ, ci detestabil
și dușmănos, așa cum or dovedi faptele incontrolabile.
În urma unirii de la 1 Decembrie 1918, România cu o suprafaţă de 294.970 km.p. ocupa locul al treilea
îngre ţările Europei centrale, după Polonia situată pe locul doi cu cei 388.200 km.p. iar Germania ocupa locul
întâi cu 468.700 km.p. În acel moment România se învecina la Est cu Ucraina, în partea de Nord cu Polonia
şi Cehoslovacia, la Nord-Vest cu Ungaria, la Vest Serbia – Yugoslavia de mai târziu, iar la Sud cu Bulgaria.
Ulterior aveam să ne dăm seama de câtă viziune şi dreptate avea marele nostru savant, istoricul Nicolae Iorga,
când spunea că singurul nostru vecin sincer este Marea Neagră.
Copil fiind, îmi aduc aminte cu plăcere, câtă bucurie era în oraşul nostru şi câtă bună dispoziţie erau în
rândul populaţei Olteniţei în ziua de 10 mai, sărbătoarea naţională a ţării noastre până în anul 1946. În acea zi
memorabilă Biserica Eroilor era centrul vital al oraşului. Pe strada mare, toate magazinele şi prăvăliile – particulare
bine înţeles, pentru că pe atunci nu erau magazine de stat – arborau tricolorul românesc, încât Olteniţa
parcă îmbrăca haine de sărbătoare.
Se adunau de dimineaţă, în fața Bisericii Erolor, toţi elevii de la toate şcolile din oraş. Elevii – băieţi şi
fete – de la cele două şcoli primare (numărul 1 şi 2) îmbrăcaţi în străjeri, uniforma era cea pe care comuniştii
au copiat-o, identic, numai că în loc de străjeri le-a zis pionieri. În curtea bisericii, la monumentul eroilor, se
rosteau discursuri, se ţinea un tedeum, după care toţi cei veniţi de la şcoli se încolonau pregătindu-se pentru
defilare.
În faţă era fanfara liceului şi a oraşului, după care urmau elevii de la şcolile primare, apoi cei ai şcolii de
meserii (cum ar fi actualul Grup Şcolar de lângă poştă), gimnaziu de fete şi mai târziu Şcoala de menaj, elevii
liceului „Constantin Alimăneşteanu“, premilitarii şi militarii de la Regimentul din oraş.
Din faţa Bisericii Eroilor, prin faţa castelului de apă, pe strada mare şi până în centru la Vornicu, pe o
parte şi pe alta a străzii, era un culoar viu de lume venită să asiste la defilare, care, în momentul în care coloana
ajungea în dreptul lor, arunca flori şi aplauda. Era o bucurie generală. Pe scările din faţa corporaţiei, în zilele
noastre policlinica – devenită pe timpul comuniştilor, în ultima vreme, aşa zisa „casă a creaţiei“, se aflau notabilităţile
oraşului care primeau defilarea.
Readuc în faţa cititorului, evenimentele şi obiceiurile olteniţenilor, cum decurgeau altă dată, mai precis
de la Marea Unire până în sângerosul şi îndoliat an istoric 1940, cum şi dispariţia totală a acestora după anul
1945.
Îmi pare rău că trebuie să spun că aşa a fost odată şi regret că aşa nu va mai fi niciodată, întrucât amprenta
regimului comunist a afectat mentalitatea oamenilor pentru mulţi ani de acum înainte.
În ziua de duminică 10 septembrie 2006, dar fiind faptul că Biserica „Înălţarea Domnului“ sau „BIserica
Eroilor“, a fost recent pictată, s-a oficiat o slujbă de sfinţire deosebită. Despre acest lucru am fost anunţat şi
invitat personal de preotul protopop Necula Marian. Este un preot tânăr, de fel din comuna Curcani, iar de
vreo trei ani de când este protopop la Olteniţa, a iniţiat mai multe acţiuni cu caracter cultural, creştin, religios.
237
Dimineaţa, duminică 10 septembrie 2006, la orele 8,30 când am ajuns la Biserica Eroilor, am întrebat pe
comandantul jandarmilor din Olteniţa, pe care-l cunoşteam – dacă a venit preotul dr. Damaschin Episcopul
Sloboziei şi Călăraşului şi mi-a spus că a sosit de dimineaţă la ora 8 fix. A fost o zi foarte frumoasă.
De la poarta curţii bisericii şi până la întrarea în biserică era pusă o pânză albă, curată, lată de circa un
metru, iar pe margini, din loc în loc, avea presărate flori naturale de tot felul. Acest lucru m-a impresionat
pentru că nu mai văzusem aşa ceva. Pe această traversă de un alb imaculat, a călcat episcopul.
În curtea bisericii era foarte multă lume, iar în biserică, a te încumeta să intri mi se părea o aventură
nereuşită. Totuşi până la urmă am intrat, reuşind să ajung la aproape trei metri de altar unde l-am găsit pe profesorul
N. Mavrodin, cu care, de cu seară, mă înţelesesem ca să ne întâlnim.
Slujba a fost deosebită, a fost oficiată chiar de către episcopul Damaschin şi de colaboratorii săi, inclusiv
de preoţii din oraş şi din împrejurimi. A fost hirotonisit un fost profesor de religie pe care îl cunoşteam din
vedere.
Slujba a durat trei ore, până la 11. Am aşteptat să iasă lumea din biserică. n spatele bisericii erau aranjate
mai multe rânduri de mese, unde urmau să servească masa, cred mai bine de 200 de persoane.
Eu, cu profesorul N. Mavrodin, Postolea, şi Dane Şerbănescu directorul Muzeului Olteniţa, fiind invitaţi
de preotul protopop Necula Marian, am aşteptat şi după ce a ieşit Episcopul şi preotul profesor doctor Necula,
Decanul Facultăţii de Teologie din Bucureşti şi naşul protopopului Necula Marian, am traversat şoseaua şi am
mers la restaurantul de peste drum, din faţa Morii Dunărea a lui Ion Stoica. Aici deja era aranjată o masă festivă
deosebită. Masa era lungă, cred că de vreo 12 metri şi lată de aproape 2metri.
În capul mesei dinspre Est, spre biserică a stat episcopul singur, având în dreapta sa, pe colţ, pe decanul
Facultăţii de teologie, iar în capătul celălalt, opus, deci în spre vest, am stat eu în stânga şi profesorul Done
Şerbănescu în dreapta. Pe partea dreaptă, spre peretele localului, deci spre sud, lângă episcop, au stat vreo 4
bărbaţi, cu ceva funcţii de la nivelul judeţului Călăraşi şi în continuare soţiile preoţilor (preotesele), iar opus
lor deci pe partea stângă, spre nord au stat, soţii lor, preoţii.
Un grup de vreo 10 persoane care au foramt corul ce a cântat în biserică, venit special de la Călăraşi (diaconi,
cântăreţi, etc) au avut o masă separată.
Înainte de a ne aşeza la masă un preot şi apoi episcopul Damaschin, au binecuvântat mâncarea şi băutura.
Masa a durat – ca şi slujba – aproximativ tot trei ore. S-a servit un aperitiv variat şi consistent, precedat de
coniac – apoi sarmale, friptură la grătar, struguri, banane, vin alb, sucuri, prăjituri şi cafea. Serviciul a fost ireproşabil,
iar mâncarea variată şi consistentă.
La vreo oră după ce ne-am aşezat la masă, m-am deplasat la sfinţia sa părintele doctor Damaschin episcopul
Sloboziei şi Călăraşului, i-am arătat cele 4 foi cu materialul scris în legătură cu biserica eroilor şi mai
ales cu monumentul eroilor şi i-am arătat chiar fotografia originală, cum era monumentul eroilor, înainte de a
fi mutilat de regimul comunist. S-a arătat intersat, mi-a mulţumit şi apoi şi-a manifstat dorinţa de a vedea fotografia
şi părintele profesor universitar doctor Necula Decanul Facultăţii de Teologie din Bucureşti.
După vreo două ore, părintele Necula decanul Facultăţii s-a sculat în piciore şi a ţinut o alocuţiune de
vreo 20 de minute în care ne-a spus o sumedenie din lucruri dintre care am reţinut pe cele mai importante şi
anume:
– că s-a simţit bine şi chiar onorat că a fost invitat să participe la acest eveniment deosebit;
– că îl cunoştea de mult pe părintele Damaschin cu care a fost coleg de facultate la teologie, părintele
Damaschin fiind mai mare cu vreo trei ani, decât decanul;
– că părintele episcop Damaschin este un om foarte inteligent, corect şi cinstit şi că îşi face în mod conştiincios
datoria;
– că şi-a adus un aport deosebit la înfiinţarea Facultăţii de teologie de la Craiova;
– că părintele Damaschin la 14 septembrie, deci de Ziua Crucii împlineşte 66 de ani.
La auzul acestei veşti, coriştii s-au sculat de la masă, au ieşit mai în faţă, toţi mesenii s-au sculat în picioare,
iar coriştii au început să cânte în stil bisericesc „La mulţi ani“, iar apoi absolut toţi prezenţi, luându-se după
corişti, au cântat ca ei.
În acest timp, Ion Stoica patronul restaurantului a desfăcut o sticlă de şampanie care – cei din apropierea
episcopului au dat noroc.
– A avut numai cuvinte de laudă părintele decan.
Apoi am luat şi eu cuvântul. Am spus că vorbesc în calitate de cetăţean autohton al oraşului. I-am adus
238
mulţumiri sfinţiei sale părintelui doctor Damaschin episcopul Sloboziei şi Călăraşului, amintind că până acum
am fost onoraţi, în cursul acestui an, de 4 ori de prezenţa sa la Olteniţa – i-am spus cu ce ocazie şi în ce împrejurări
– şi de trei ori a părintelui Necula Decanul Facultăţii.
– I-am urat sănătate, cu ocazia împlinirii vârstei de 66 de ani la 14 septembrie 2006, fără să scap din vedere
să spun că atunci este o zi mare, sfântă „ZIUA CRUCII“ şi Hristovul viilor, adică atunci începe culesul viilor.
– am spus că tăria credinţei a traversat perioadă cumplită de ateism, din timpul ciumei roşii care a fost comunismul;
– Am spus câteva cuvinte despre preotul econom Nicolae Andreescu primul paroh al bisericii Eroilor, că
a avut doi copii, o fată şi un băiat, că ambii trăiesc, deşi şi ei sunt bătrâni;
– I-am spus despre obiceiurile de altă dată, despre ziua de 10 mai, zi de mare sărbătoare naţională a poporului
nostru, cum se desfăşurau manifestările de altă dată, defilarea elevilor şcolilor cu fanfara în faţă şi multe
altele.
Am tras concluzia că ceea ce am spus eu a mulţumit auditoriu care m-a răsplătit cu aplauze.
Sfinţia sa părintele Damaschin, sesizând că probabil mai sunt persoane care mai au ceva de spus, a cerut
celor prezenţi să facă acest lucru. Drept urmare a vorbit dl. prof. N. Mavrodin.
Sculându-se în picioare, după ce s-a prezentat, profesorul Mavrodini i-a spus mai întâi că este realizatorul
emisiunilor radio local Olteniţa, de marţea şi joia, una intitulată generic, „cultură şi civilizaţie“ şi cealaltă „Cenaclul
literar Danubius“. În continuare a spus că marţi 12 sept. 2006, va prezenta la radio, manifestarea prilejuită
de târnosirea de azi a bisericii.
Sfinţia sa preotul dr. Damschin episcopul Sloboziei şi Călăraşului – care timp de 10 ani a studiat în Grecia,
l-am auzit chiar, nu odată, vorbind la telefonul mobil greceşte nu ştiu cu cine, sculându-se în picioare, aflat
într-o stare bună de dispoziţie şi mulţumire sufletească, râzând, a spus că fiind provocat de noi, a fost nevoit
să ia cuvântul.
Mai întâi a spus că este mulţumit de cele spuse la adresa sa de antevorbitori şi că mulţumeşte tuturor celor
prezenţi şi celor care au organizat desfăşurarea acestui eveniment pe care îl apreciază ca fiind o reuşită.
In jurul orelor 14, episcopul s-a sculat de la masă, un preot din suita sa a spus „Tatăl nostru“, a răspuns
corul venit de la Călăraşi sau Slobozia, a încheiat bine cuvântarea dânsul, după care, şi-a luat rămas bun de la
noi, dând mâna cu toţi. L-am condus până la maşină.
Preotul Necula decanul facultăţii de teologie, a revenit la masă, a mai stat vreo douăzeci de minute după
care a plecat şi dânsul. La fel ne-am luat rămas bun şi ne-am îmbrăţişat, manifestându-şi astfel mulţumirea
pentru modul în care s-a desfăşurat şi a fost organizat acest eveniment.
Odată cu preoţii locali, ne-am retras şi noi adică eu, dl. profesor Mavrodin şi Done Şerbănescu.
Materialul de faţă a fost prezentat în ziua de marţi 12 septembrie 2006, la orele 10-10,30 la Radio local
Olteniţa de prof. Mavrodin.
Am scris aceste lucruri, pentru că foarte puţină lume din Olteniţa – sunt convins că nu a avut cunoştinţă –
despre modul de desfăşurare al acestui eveniment deosebit.
In biserică, am văzut că au fost destui care au făcut fotografii sau au tras pe casetă modul de desfăşurare
al oficierii acestei slujbe deosebite. Separat de aceasta, asemenea evenimente sunt foarte rare – şi chiar începând
de astăzi, trebuia să fim conştienţi că acestea deja, ieşind din prezent, trec în trecut şi devin istorie.
De menţionat că decanul de vârstă din rândul participanţilor şi al preoţilor a fost părintele Mateescu,
cândva şi el slujitor la această biserică, fost coleg la Facultatea de Teologie din București cu actualul părinte
Teoctist Patriarhul României, preotul Mateescu având o vârstă înaintată, fiind intrat în 91 de ani. A fost coleg
de cămin, în perioada studenției – deși au urmat facultăți diferite cu regretatul dr. Ilie Cernea, lucru pe care mi
l-a spus când era în viață și pe care preotul Mateescu mi l-a confirmat.
N.B. Anul acesta, în luna august s-au împlinit 90 de ani de la declanșarea primului război mondial, din
punctul de vedere al României, eroii comemorați fiind cãzuți la datorie în acest război.Anexez articolul intitulat: „La Oltenița SE CONSTRUIESC GARAJE PE MORMINTELE EROILOR“
20161214_133404publicat în ziarul „Argument“ nr. 34 din 1-7 februarie 2002, care apare săptămânal la Călărași. Din acest
articol, parțial, redau textual: Firma S.C. Viky-Stoica S.R.L. care își are sediul vizavi, a reușit să închirieze de
la preotul Mateescu (acum pensionar) o suprafață de 400 mp zona de protecție a monumentului din partea
stângă în care, mai mult ca sigur se află morminte ale eroilor….“ În final autorul articolului Bogdan A. Ionescu
– pe care nu-l cunosc – arată că „monumentul este de importanță excepțională atât pentru oraș cât și pentru
țară…“

20161214_133449Fotografia reprezintă Monumentul Eroilor din curtea bisericii „înălţarea Domnului“ căreia olteniţenii i
mai spun şi „Biserica eroilor“. Fotografia este făcută cu ocazia inaugurării monumentului şi reprezintă, de la
stânga la dreapta, consilierii urbei şi primarul:
Stoian (Stoenică) Popescu; 2………….; 3………; 4…….; 5……..; 6. Doctor Constantin Sava, cel din
mijloc după ce ținuse un discurs inaugural, în fața celor spre care privesc (dar care nu au fost prinşi în
obiectivul fotografic). 7. Vasile Fundeneanu. 8….; 9………; 10………; 11……….
În spatele monumentului prorpiu-zis, era un fundal din zid de peste trei metri cu încadramente şi inscripţii
istorice, fundal care, în timpul regimului comunist, a fost dărâmat. Regimul comunist dorea să schimbe şi istoria,
fără ca să-şi dea seama, în prostia şi rutatea lor că trecutul nu-l poate schimba nimeni, ci -eventual –
numai interpretarea, dar şi aceasta era imposibilă pentru că se lovea de adevărul istoric.
Pe obeliscul propriu-zis al monumentului din piatră, există vulturul carpatic cu crucea în cioc, simbolul
credinţei noastre din totdeauna şi al omenirii, iar în ghiare, ţinea strâns, drapelul României.
Sub acest vultur, realizat perfect din bronz, care a fost procurat de la Muzeul Militar din Bucureşti prin
locotenent-colonelul în rezervă Nicolae Teodor, care în perioada 1938-1939, când s-a inaugurat biserica era
primar, exista Stema Regatului României care a fost înlăturată de exponenţii regimului comunhist. Sub aceasta,
cu majuscule aurite, vizibile – atunci – de la distanţă, scria (aşa după cum rezultă şi din fotografie)
EROILOR CĂZUŢI
DE-ALUNGUL VEACURILOR
LUPTÂND PE MALURILE DUNĂRII
PENTRU PĂSTRAREA ŞI INTREGIREA
NEAMULUI ROMÂNESC
PATRIA RECUNOSCĂTOARE
În faţa soclului monumentului, pe o piatră funerară era aplicată o placă groasă de marmură albă, pe care
scria, tot cu litere aurite încrustate, spre a rezista timpului
CEI CE CĂZUT-AU PENTRU ŢARĂ,
PE LANUL CÂMPULUI BOGAT,
JERTFIND O-NTREAGĂ PRIMĂVARĂ,
NU AU MURIT CI-AU ÎNVIAT.
Pe partea stângă, orientat dinspre vest spre est, deci dinspre stradă spre biserică, existau patru cruci din
marmură albă, aneoigrafe, înalte de un metru, pe care scria numele unor eroi: sublocotenent Radovanovici,
sergent Miroi Petre, sergent Manciu Vasile, soldat Mirică Ştefan.
Pe partea dreaptă, erau tot patru cruci, dar din cauza intemperiilor nu se mai putea descifra ce scrie.
241
Biserica „Inălţarea Domnului“ sau „Biserica Eroilor“ hirotonisită în ziua de 29 iunie 1939 de ziua
Sfinţilor apostoli Petru şi Pavel.
Primul paroh al acesteia a fost preotul Nicolae Andreescu care a trăit între anii 1904-1972., Această
sfântă biserică s-a ridicat prin străduina sa. Pe crucea sa din cimitir scrie:
PREOT ECONOM
NICOLAE ANDREESCU 1904-1972
„Primul paroh al bisericii „înălţarea Domnului“ ridicată prin străduinţa sa, bun părinte şi îndrumător sufletesc,
şi-a încheiat toată viaţa cu neprecupeţită dragoste şi adânc devotament, bisericii şi filor săi
duhovniceşti“.

elevi-liceu_6905Interzicerea introducerii disciplinei de Educatie sexuala in scoli a fost adoptata tacit de Senat.

In timp ce o parte dintre parinti sustineau introducerea disciplinei de Educatie sexuala in scoli, altii o respingeau cu desavarsire.

Proiectul de lege care interzicea posibilitatea ca aceasta noua disciplina sa faca parte din programa scolara a fost insa adoptat tacit, dupa ce termenul de adoptare de Senat a fost implinit pe 5 decembrie, fara sa fi primit raportul Comisiei pentru invatamant.

Proiectul a fost initiat de catre deputatul independent Ninel Peia. Articolul 1 prevede ca „se interzice predarea catre elevii din invasamantul prescolar, primar si gimnazial a unor informatii si cursuri cu privire la educatia sexuala fara acordul scris al parintilor sau tutorelui”.

Cei care incalca aceasta prevedere risca inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau amenda.

in expunerea de motive a proiectului care interzice noua disciplina se arata ca educatia sexuala facuta la varste fragede risca sa traumatizeze copiii.

„Exista deja scoli unde copile de 10 ani pleaca rusinate de la aceste «cursuri», sunt baieti care nu mai inteleg ce este aceea o familie sau de ce nu e nimic rau sa ai sentimente erotice pentru Ionel si nu pentru Diana. Aceste vlastare (…) sunt traumatizati de informatii care nu sunt, nu au fost si nici nu vor fi specifice unei copilarii normale, a singurei faze din viata fiecaruia care a fost binecuvantata cu miracolul inocentei”, explica initiatorul, Ninel Peia.SURSA-https://www.portalinvatamant.ro/articole/scoala-mea-87/oficial-fara-educatie-sexuala-in-scoli-6905.html?utm_source=legislatiamuncii-13122016&utm_medium=email&utm_campaign=newsletter&uid=580067


 

accident-2La data de 12 decembrie a.c., pe D.N.4, în afara loacalităţii Mitreni, judeţul Călăraşi, pe fondul efectuării unei manevre de depăşire a unui microbuz cu pasageri, un autoturism ar fi pierdut controlul direcţiei de mers şi a intrat în coliziune cu acesta. Ambele autovehicule au părăsit partea carosabilă, răsturnându-se.

În urma accidentului, 21 de persoane, pasageri în cele două autovehicule, au suferit vătămări corporale uşoare , fiind transportate la Spitalul Municipal Olteniţa şi la alte spitale de pe raza Municipiului Bucureşti.

În cauză a fost întocmit dosar penal pentru vătămare corporală din culpă.

Accident rutier grav cu 21 de victime pe DN 4. pe raza localității Curcani

   La nivelul județului Călărași s-a activat Planul Roșu de intervenție la ora 22.47

 

Pompierii militari din Călărași și București au intervenit la locul accidentului cu autospeciale de descarcerare, autospeciale de transport personal și victime multiple şi șase ambulanţe SMURD, pentru a acorda primul ajutor și a transporta victimele către  unități spitalicești

 

La fața locului au fost de asemenea autospeciale, forțe și mijloace de intervenție din cadrul Poliției, Jandarmeriei, Ambulanței și de la Drumurile Naționale

 

 

În data de 12.12.2016, ora 22.41, un echipaj de descarcerare şi un echipaj de prim ajutor SMURD din cadrul Detașamentului de pompieri Oltenița au fost solicitate prin intermediul 112 – număr unic pentru apeluri de urgenţă, să intervină pe DN 4, pe raza localității Curcani, pentru acordarea primului ajutor şi pentru asigurarea tuturor măsurilor de prevenire şi stingere a incendiilor, în urma unui accident rutier grav, în care au fost implicate două autovehicule, un microbuz de transport persoane (înmatriculat în județul Călărași) şi un autoturism (înmatriculat în Bucureşti).

La sosirea echipajelor de intervenţie la locul accidentului, microbuzul cu 18 persoane era răsturnat într-un șanț de pe marginea drumului, iar autoturismul în care aflau trei persoane, era de asemenea în afara părţii carosabile, pe celălalt sene de mers.

În urma accidentului au rezultat 21 de victime, neîncarcerate, imediat punându-se în aplicare Planul Roșu de intervenție la nivelul județului Călărași, fiind totodată solicitate forțe de intervenție suplimentare din cadrul celorlalte subunități ale I.S.U. Călărași, cât și din București

Primele forțe de intervenție care au sosit la locul teribilului accident au evaluat numărul și starea victimelor, după care acestea au fost transportate la unitățile de primiri urgențe ale spitalelor: Oltenița, Floreasca, Universitar, Municipal, Sf. Pantelimon și Bagadasar Arseni din Capitală.

La fața locului s-au deplasat prefectul județului Călărași – Iacob George, (Î) inpectorul șef al I.S.U. Călărași –colonel Diaconu Lucian și coordonatorul U.P.U. SMURD  Călărași– medic Viorica Gheorghiță.

După efectuarea triajului, o parte din victime au ajuns inițial la spitalul din Oltenița și ulterior au fost direcționate către spitale din București, astfel, din cele 21 de victime ale accidentului, 14 au ajuns la spitale din București, 3 au rămas în grija personalului medical din Spitalul Oltenița, iar alte patru persoane, care au primit îngrijiri medicale și care au avut traumatisme ușoare au plecat spre domiciliile lor.

Circulaţia pe DN 4 a fost întreruptă pe tronsonul Curcani – Oltenița pentru aproximativ patru ore, timp în care au acționat forțele de intervenție și s-au efectuat cercetările la fața locului de către organele abilitate.

 

 

 

Poliţiştii ruteri recomandă conducătorilor auto să ruleze cu viteza adaptată în funcţie de starea carosabilului şi să mărescă distanţa în mers, să evite acţionarea bruscă a mecanismului de direcţie şi a sistemului de frânare pentru a nu derapa!

 

Alegeţi cu grijă traseul de urmat şi interesaţi-vă din timp despre starea carosabilului şi a vremii!

 

Respectaţi semnificaţia indicatoarelor şi indicaţiile poliţiştilor rutieri care se află în teren pentru efectuarea de activităţi specifice de fluidizare a circulaţiei rutiere!

afis-ucenici-la-portile-credintei-thDragi prieteni, ne face plăcere să vă anunțăm că pe data de 15 decembrie 2016, ora 12:30, la sediul Muzeului Civilizației Gumelnița, va avea loc vernisajul expoziției de icoane „Ucenici la Porțile Credinței”, organizată de membrii cercului de pictură „Vera Icon” sub îndrumarea d-nei prof. Ecaterina Mitran. Expoziția va putea fi vizitată în perioada 15 decembrie 2016 – 15 ianuarie 2017. Vă așteptăm în număr cât mai mare!

 

Theodor Zavalaș

Manager Muzeul Civilizației Gumelnița Oltenița

daniela-cretuConsider că încrederea nu este un termen ce poate fi folosit şi în politică.

Mă bucură faptul că ALDE a intrat în Parlamentul României şi îmi asum rezultatul obţinut de către ALDE Călăraşi la alegerile parlamentare. Evident că mi-aş fi dorit un alt scor, în special pentru a recompensa implicarea echipei, pentru că în ALDE Călăraşi sunt oameni excepţionali, buni profesionişti în activitatea cotidiană care, cu siguranţă vor avea ceva de spus în viitor şi în viaţa politică. Parafrazând reacţia verbală a colegilor mei, candidaţi la alegerile parlamentare, atunci când am aflat rezultatele  „a fost o experienţă, din ale cărei greşeli vom avea multe de învăţat ”, consider că încrederea nu este un termen ce poate fi folosit şi în politică.

Îi felicit pe competitorii care au obţinut rezultate bune la aceste alegeri, în mod special pe cei din PSD, care au demonstrat că tinereţea, alături de implicare şi o bună organizare, pot fi atribute  ale garantării succesului.

 

Daniela Creţu

ion-anghel-manastireAceastă iniţiativă a pornit cu mulţi ani în urmă, de la prof.dr.Sorin Danciu. Care a hotărât să confere acest premiu naţional, avându-l titular pe celebrul scriitor pornit de pe meleagurile călărăşene, Ştefan Bănulescu. Cine a câştigat acest premiu, de-a lungul anilor? 2004- Mircea Horia Simionescu, 2005- Consantin Ţoiu, 2006- Dinu Săraru, 2007- Augustin Buzura, 2008- Octavian Paler, 2009- Alex Ştefănescu, 2010- Fănuş Neagu, 2011- Nicolae Breban, 2012- Dumitru Radu Popescu, 2013- Ileana Vulpescu, 2014- Norman Manea, 2015- Gabriela Adameşteanu. În 2016- Ion Anghel Mănăstire!

Ion Anghel Mânăstire este unul dintre prozatorii cei mai apreciaţi şi înainte, dar şi după evenimentele din 1989. A debutat cu romanul „Talanii” în anul 1982, roman care-i va aduce premiul Uniunii Scriitorilor din România. Când în anul 1985 părea a se afla pe căile deplinei consacrări, romanul „Noaptea nu se împuşcă” i-a adus un scandal uriaş pe care l-a coordonat însăşi Elena Ceauşescu. O mare adunare populară înscenată de activul de partid comunist de atunci în comuna Gârbovi din judeţul Ialomiţa i-a adus interzicerea totală. Romanul a dispărut de pe piaţă, nu s-a mai făcut niciun fel de referire la el iar autorul a fost scos de la conducerea serviciului circulaţie al Inspectoratului General al Miliţiei, din acea vreme. Soţia sa, la rândul ei, a fost marginalizată în timp ce jurnalistul Aurel David care se afla la conducerea cenaclului în care fusese prezentat romanul, ziaristul Aurel David a fost scos din funcţia de redactor şef al ziarului Vremuri Noi. Ion Anghel Mânăstire a continuat să scrie şi a publicat chiar în anul 1990, „Noaptea nu se împuşcă” care prelua romanul cu scandal, dar a publicat şi procesul de la Gârbovi. Urmează „Cântece pierdute” sau „Carte pentru persoane curioase” pentru ca în 1997 să apară romanul „Bizante”. Anul 2000 aduce deplina consacrare cu „In Flevia cu Dumnezeu prins de picior”, o trilogie care cuprinde romanele „Talanii”, „Noaptea nu se împuşcă” şi „Bizante”, publicate de editura Cartea Românească. În anul 2011 a apărut ediţia a treia a romanului „Noaptea nu se împuşcă” autorul realizând şi o importantă carte despre revoluţia de la 1989 la care a participat este cu siguranţă cel mai important prozator pe care l-au dat meleagurile călărăşene după ?tefan Bănulescu şi Mircea Nedelciu, dar, în egală măsură este un martor al literaturii de dinainte şi după 1989. După marile personalităţi care au primit acest premiu de la Fănuş Neagu la Dinu Săraru, de la Augustin Buzura la Dumitru Radu Popescu, de la Norman Manea la Gabriela Adameşteanu, în anul 2016, marele premiu Naţional de Proză Ştefan Bănulescu pentru întreaga activitate îi revine sciitorului Ion Anghel Mânăstire! Cu mare emoţie, Ion Anghel Mănăstire a fost prezent în scenă şi a mărturisit că… l-a cunoscut, la Călăraşi, pe… Ştefan Bănulescu!SURSA-http://www.soridapress.ro/marele-premiu-national-de-proza-stefan-banulescu-ion-anghel-manastire/

psd-300x300Alegerile parlamentare, din 11 decembrie, au venit cu un scor nebănuit, atât de conducerea PNL, cât și de conducerea organizației județene a PSD Călărași.

Cele 37 de localități cu primari PNL, nu au reușit să incline balanța în favoarea partidului preferat la locale, iar PSD, având primari în doar  17 localități, a obținut peste 50% din voturi.

De altfel, PSD a câștigat toate orașele și municipiile, din județ.

Trendul de la nivel national, s-a menținut și la nivelul județului nostru, PSD câștigând detașat alegerile, atât la nivelul municipiului Călărași, cât și la nivelul întregului județ.

Dacă în timpul campaniei electorale, PNL Călărași, prin vocea președintelui organizației județene, Răducu Filipescu, spunea că se bate să obțină și al treilea post de deputat, după numărarea voturilor din aproape toate secțiile de votare, scorul arată că PSD are peste 50%, iar PNL atinge  29%, din voturile valabil exprimate.

Ceea ce înseamnă că PNL Călărași poate avea un senator –prin redistribuire-Răducu George Filipescu și un deputat (sigur) Cătălin Predoiu, iar  cel de-al doilea post de deputat, al Ralucăi Surdu, este incert.

PSD Călărași a obținut un mandat de senator Roxana Pațurcă și două de deputat: Eugen Nicolicea și Iulian Iacomi.

Vom reveni cu amânunte!SURSA-http://actualitateacalarasi.ro/dupa-alegerile-parlamentare-judetul-calarasi-redevine-rosu/

cules-capsuniSELECTIE FEMEI 23 DECEMBRIE OLTENITA LA CULES CAPSUNI, AFINE SI MURE-SPANIA Firmele spaniole Coag si Possadillas, selecteaza NUMAI femei serioase, muncitoare,sanatoase si obisnuite cu munca , varsta intre 18- 47ani,la cules in camp si fabrica Pentru cele acceptate.se semneaza contractul pe loc. Acte necesare: BI si copia BI,iar cele care au mai lucrat in Spania si copia dupa NIE.Celor care n-au acte,o sa li se faca acte legale pt teritoriul spaniol. Se platesc 39,68 euro/zi pt 6 ore jumatate lucrate,iar ora suplimentara 6 euro,cu asigurari sociale,medicale si somaj . Cazarea este asigurata in conditii excelente cat si un transport. Plecarea este la inceputul anului ,pana in iunie-iulie Dosarele se depun la Asociatia ,,Ai vointa, Ai putere,, Bl. Tineretului nr.22 Oltenita INFORMATII SI INSCRIERI LA TEL: 0765531177 / 0741551376 / 0723725386

vol-iii_page_046_image_0001În anul 1926 în Olteniţa existau două partide politice mai importante şi mai active. Acestea erau:
„Partidul Naţional“ adică partidul naţional ţărănesc, căruia după revoluţia din decembrie 1989 i s-a dat
denumirea de Partidul Naţional ţărănesc Creştin Democrat (P.N.Ţ.C.D. şi „Partidul Liberal“ adică partidul
Naţional Liberal, (P.N.L.) cum apare după revoluţie.
Cele două partide de mai sus, înaintea alegerilor îşi aveau fiecare jurnalul său local şi anume: Partidul
Naţional (PNŢ) avea aşa numita „Gazeta Olteniţei“, iar Partidul Liberal jurnalul „Viitorul Olteniţei“.
„Gazeta Olteniţei“ organ al Partidului Naţional (P.N.Ț.) apărea săptămânal şi îşi avea redacţia şi administraţia
la Banca „Gura Argeşului“, care avea sediul pe strada mare în actualul imobil impunător unde funcţionează
Muzeul de Arheologie Cultura Gumelniţa.
Clădirea care a fost a doctorului Constantin Deculescu, a fost naţionalizată – mai pe direct spus – confiscată
în mod abuziv de exponenţii regimului comunist, şi a fost retrocedată în anul 2008, urmând ca în anul 2010,
moştenitoarea, fiica sa doamna Annie Bentoiu să fie pusă în posesie efectiv.
În gazeta Olteniţei nr. 1 din 10 ecembrie 1926 – de pe care prezint alăturat o copie, apare pe prima pagină,
în partea stângă fotografia profesorului Nicolae Iorga, iar în partea dreaptă fotografia lui Iuliu Maniu preşedintele
Partidului Naţional.
44
Aceştia doi, reprezentau cele mai mari personalităţi politice ale Partidului Naţional (ţărănesc) ale vremii
şi iată în mod concret de câtă încredere şi onoare se bucura organizaţia Partidului Naţional de la Olteniţa.
Sub semnătura lui Nicolae Iorga marele nostru savant istoric, apărea un articol de fond cu următorul
conţinut:
„O foaie care apare în judeţul Ilfov are o mai însemnată misiune şi datorii mai grele decât o alta. Nu
fiindcă acest judeţ cuprinzând capitala României ar fi străbătut de mai multă culturaă decât altele, ci, dimpotrivă,
fiindcă în el nu se umple incuria marelui oraş de lumină care se află în mijlocul lui.
E ciudat, dar aşa e. Pe când centre mici din alte judeţe ale ţării au o viaţă sufletească destul de vioaie, o
umbră deasă învăluie acest mare şi frumos judeţ.
Câţiva oameni de inimă şi de hărnicie au izbutit să trezască pe ilfoveni la viaţa politică ………..(nu
am reuşit să descifrez cele două rânduri, după care urmează)…
Celor cari încep acum la Olteniţa osteneală în această direcţie li se cuvine recunoştinţă şi încurajare.
Nicolae Iorga
Alături de articolul lui Nicolae Iorga – care estre scurt şi scris cu litere mari, cel de mai sus – se află cel scris
de Iuliu Maniu intitulat „Cuvânt introductiv“ din care redau:
„Am stat multă vreme la îndoială înainte de a ne hotărâ să începem să apară pentru Olteniţa o gazetă.
Mărturisim astăzi că ne pare rău că n-am făcut-o mai devreme.
Nădăjduim că conducătorii noştri vremelnici de aici vor fi înţeles că ţara e sătulă de silnicia mijloacelor de
cârmuire ale partidului liberal şi că cel puţin în ceasul din urmă se vor pocăi.
Ne-am înşelat. Îngăduiţii de până acum ne-au socotit pe noi neputincioşi. Tăcearea noastră în neghiobia
lor au luat-o drept încurajare. Am ajuns astăzi să fim martori la lucruri care uimesc.
Oameni care înainte de război nu-i găseai dintr-o sută, cari astăzi scuturaţi niţel lasă să se vadă numai afaceri
necurate, risipe de ban public, dispreţ a tot ce e lege, aceşti oameni care într-o mână ţin un sac de făgăduieli mincinoase,
iar în ceaaltă o sabie îşi închipuie că lumea de pe aici niciodată n-a fost mai fericită ca acum şi dacă
vreodată se va întâmpla să cadă de la putere va fi o jale generală. Ei bine gluma nu mai merge, paharul s-a umplut.(…)
Când ai puterea în mână nu înseamnă să te crezi sentinela unui pod care nu lasă să treacă decât pe cel ce îngenunche
în faţa sa sau pe cel care-l mituieşte.
Se va vedea că tot ce s-a clădit în Olteniţa e pe nisip şi că ferestrele se vor deschide ca să intre aerul sănătos.
Nu plecăm la luptă cu carul de iluzii. Nu se pot stârpi obiceiurile rele de la o zi la alta. Dar dezvăluind orice act necurat,
înfierând în mod regulat pe cei cari îşi bat joc de drepturile cetăţeneşti ca să-şi creeze situaţii nemeritate şi
averi negândite, avem nădejdea că cei ce păcătuiesc astfel nu se vor mai plimba cu fruntea sus ci vor simţi povara
faptelor lor ruşinoase.
În schimb vom înconjura cu simpatia noastră şi vom apăra pe toţi oamenii, din orice partid ar ace parte,
de omenie şi de ordine. Şi mai cu seamă vom sprijini cu toată căldura pe cei mici şi nevoiaşi, setoşi de dreptate,
cari astăzi sunt forţaţi să-şi cerşească drepturile lor şi să se facă chiar – în mod trecător desigur – coadă de
topor a satrapilor.
Chemăm să pună umărul alături de noi pe cei cu sufletul curat, tari de caracter şi doritori de bine; îi asigurăm
că lupta va fi scurtă, izbânda neîndoioasă.“
* * *
vol-iii_page_047_image_0001Cealaltă publicaţie, ziarul „Viitorul Olteniţei“, organ al Partidului Liberal, anul I nr. 2, duminică
ianuarie 1926, având redacţia şi administraţia la Clubul Naţional Liberal din str. Carol, pe prima pagină,
cu litere mai mari, scrie:
„După cum spune legea administrativă, consiliile comunale ce vor fi alese, în toată ţara, la 18 februarie
a.c. (1926) vor funcţiona 8 ani. Aceste consilii nu vor putea fi dizolvare, atâta vreme cât nu se vor abate
de la datoria lor, fiindcă legea administraivă e categorică când prevede că orice dizolvare să se facă numai
după o prealabilă judecată şi cu decret regal.
Angajamentul partidelor de opoziţie de a desfiinţa reforma administrativă şi de a dizolva consiliile comunale
şi judeţene, nu are nici o valoare, fiindcă nici unul din aceste partide, nu o pot face.
Aceasta ca să se ştie!“
45
Observaţii:
Din conţinutul acestui înscris, avem posibilitatea să vedem că în anul 1926, consiliile comunale şi judeţene
erau alese pe opt ani. şi nu patru ani ca după revoluţia din decembrie 1989.
De asemeni, exista în lege prevedereea că aceste consilii puteau fi dizolvate dacă nu-şi făceau datoria,
însă numai după o prealabilă judecată şi numai prin decret regal.
Sub înscrisul de mai sus se află, tot pe prima pagină, ca un editorial articolul: OPERA LIBERALA ÎN
ORAŞUL OLENIŢA, iar ca subtitlu – Fapte nu vorbe. Articolul este semnat de Hristache Daniilescu, cel
care a fost primarul oraşului în trei rânduri 1901-1902; 1907-1909; 1919-1929. A fost unul dintre cei mai
apreciaţi primari în timpul căruia Olteniţa a înregistrat însemnate realizări, aşa cum arăt în lucrare. Hristache
Daniilescu este cel care l-a botezat pe Cristinel Roşianu născut în 1922, în vârstă de 87 de ani în anl 2009. Sora
sa Lucica Roşianu – căsătorită cu colonelul (r) FIlip Ion, născut în anul 1925, este în viaţă în anul 2009.
46
Iată conţinutul articolului intitulat „Opera liberală în oraşul Olteniţa“ – Fapte nu vorbe.
„În anul 1922 odată cu venirea la conducerea ţării a Partidului Liberal, ocupând demnitatea de Preşedinte
al Comisiei Interimare a acestui oraş, am studiat chestiunile mari ce trebuiau rezolvate în interesul general al
orăşenilor şi am căutat a le pătrunde, căci de rezolvarea lor depindea îndrumarea Olteniţei pe o nouă cale de
prosperitate şi înfrumuseţare. Se ştie de toţi că oraşul nostru are lipsă de apă higienică, de pavaje, de lumnă
electrică, abator, şcoli superioare, hală şi alte îmbunătăţiri. Pentru toate aceste era nevoie de bani şi cum nu
47
puteam găsi sume suficiente pentru toate cele arătate, ne-am gândit că primul lucru ce trebuia făcut era terminarea
lucrărilor pentru aducerea apei potabile în oraş, lucrări începute încă înainte de război dar lăsate în părăsire.
Trebuia înfăptuită în primul rând această operă, întrucât apa de băut de la puţurile din oraş şi din râul
Argeş era – după cum se ştie, impură şi nehigienică, aducătoare de boli şi trebuie deci înlăturat cu un moment
mai înainte acest rău.
Pe de altă parte, opera trebuia grăbită fiindcă se stricau instalaţiile deja efectuate înainte de război şi care
azi ar fi costat încă multe milioane.
Arhitectul W. Schmidt, angajat cu contract de comună a întocmit planurile şi devizele.
Urmează apoi o seamă de detalii cu privire la introducerea apei potabile, extinderea reţelelor acesteia, a
iluminatului public şi alte lucrări care apar detaliat în lucrarela capitolele respective, astfel că nu este cazul să
le cuprind şi aici.
Pe prima filă a jurnalului „Viitorul Olteniţei“ în care apare articolul cu titlul de mai sus, la mijloc,
este şi fotografia lui Eftache Daniilescu care în perioada respectivă a înde plinit funcţia de Preşedinte al
Comisiei Interimare a oraşului, cel care, avea să fie poliţai al oraşului,
Eftache Daniilescu este fratele lui Hristache Daniilescu, primar în mandatele menţionate mai sus.
În lucrare anexat la capitolul cu lista primarilor, se află şi fotografia de familie a lui Eftache Daniilescu,
când era poliţai îm preună cu fratele său Hristache Daniilescu, ambii cu soţiile.
De asemeni se află o fotografie de familie cu părinţii acestora.VA URMA !

 

 

 

politia-3Pentru desfăşurarea în bune condiţii a alegerilor pentru Senat şi Camera Deputaţilor, din data de 11 decembrie, la nivelul judeţului Călăraşi, atât în mediul urban cât şi rural, poliţiştii au luat toate măsurile pentru ca procesul electoral să se desfăşoare în siguranţă.

 

Astăzi, la nivelul judeţului Călăraşi va avea loc transportul materialelor necesare procesului de votare – buletine de vot, ştampile, timbre autocolante, de la locurile de depozitare către cele 235 secţii de votare amenajate.

 

Poliţiştii vor asigurarea protecţia materialelor necesare procesului de vot și aplicarea măsurilor de protecție și pază bunurilor şi obiectivelor implicate

paul-amuBAIA COMUNALĂ OLTENIȚA
Dintr-un început, localitatea Olteniţa fondată la 23 aprilie 1853, a fost făcută direct oraş, fără a trece prin
etapele premergătoare de sat sau comună, etape care se parcurg de regulă, în mod normal până se ajunge la o
asemenea formă administrativă.
Nici înainte, dar nici imediat după primul război mondial, în urbea noastră nu se putea vorbi de o baie comunală
ca despre o clădire anume cu o asemenea destinaţie, decât numai despre sumele care se prevedeau
anual în bugetul primăriei pentru acest scop.
Primăria aprecia că într-adevăr, din punct de vedere social, era necesar o baie comunală, însă, edilii aveau
în vedere alte priorităţi.
De exemplu pe anul 1928, s-au prevăzut fonduri de 400.000 lei, atât pentru repararea, extinderea şi mărirea
dispensarului cât şi pentru „construirea unei băi comunale“.
În timpul primului război mondial a funcţionat o baie cu caracter comunal, de dimensiuni reduse bine
înţeles, în incinta spitalului local, mai mult pentru nevoile proprii, adică pentru bolnavi şi mai puţin pentru
restul cetăţenilor.
După primul război mondial, edilii noştri, au discutat problema în consiliul comunal şi au luat măsuri
pentru punerea în funcţiune a unei băi – considerate comunale – într-un local propriu şi chiar au executat reparaţiile
necesare şi amenajarea unor camere cu aburi.
Această baie a fost pusă în funcţiune la 20 iulie 1919 pe strada Călăraşi însă nu a durat decât foarte puţin
timp.
În anul 1920, când a fost un an agricol bun când s-a făcut mult grâu, în locul băii s-a amenajat magazie
81
pentru cereale, autorităţile apreciind că mai importantă este asigurarea pâinii populaţiei decât baia comunală.
Însă populaţia, parcă aştepta să apară – vreo boală în oraş spre a-i determina pe edilii noştri să ia măsuri
pentru înfiinţarea unei băi comunale, a cărei funcţionare se impunea, cel puţin iarna.
Vara din cauza căldurilor, o bună parte din populaţia oraşului făcea baie în fluviul Dunărea sau în râul
Argeş, dacă ştia să înoate şi mai ales dacă avea curaj.
Locul rezervat pentru construcţia băii comunale în planul de sistematizare al oraşului s-a stabilit şi parcelat
odată cu stabilirea şi rezervarea locului pentru dispensar.
În anii 1939-1940 autorităţile locale au luat din nou în discuţie problema construirii unei băi populare comunale.
Atunci conjunctura a fost favorabilă pentru că primar era doctorul C. Sava, care în dubla sa calitate, nu
numai că era conştient de necesitatea unei băi comunale, dar având mai multă autoritate, a reuşit să convingă
consiliul că este imperios necesar ca baia comunală să aibă un local propriu corespunzător.
Doctorul C. Sava a fost primar spre sfârşitul anului 1938, apoi în 1939, o perioadă la începutul anului
1940, apoi şi câteva luni în 1942. Doctorul C. Sava a fost folosit ca o soluţie de siguranţă care să administreze
treburile oraşului. Ori de câte ori, din varii motive, primarul îşi înceta activitatea pe funcţie, se apela la serviciile
doctorului C. Sava.
În sfârşit în 1942, primăria a oferit locul pe care se află localul băii comunale, sunt înceopute lucrările la
această construcţie specială, având ca destinaţie exclusivă, baie comunală cu clădire proprie, compartimentată
în mod corespunzător.
Această construcţie socială atât de necesară populaţiei în continuă creştere, deşi nu a ridicat probleme de
dificultate tehnică, totuşi a durat nepermis de mult.
Proiectul i-a aparţinut arhitectului Ion Cernescu, un specialilst al timpului în domeniu arhicunoscut la
vremea sa de olteniţeni. În treacăt menţionăm că cele mai frumoase şi mai rezistente clădiri din Olteniţa, îi
aparţin acestui valoros specialist. Mă limitez aici la a arăta numai câteva care au supravieţuit prigoanei dezlănţuite
a regimului comunist de demolare a clădirilor. Printre acestea enumăr:
– actualul liceu Neagoe Basarab, impunătoare clădire care adăposteşte Muzeul de Arheologie Olteniţa,
emblematicul monument al eroilor din primul război mondial ridicat în anul 1929 în mijlocul parcului, situat
aproape în centru oraşului, cazinoul devenit teatru-cinematograf comunal şi altele.
Lucrările au demarat în anul 1942, iar baia comunală a fost dat în folosinţă în anul 1944, datorită următoarelor
cauze şi mai ales conjuncturi;
– mai întâi că cel de al doilea război mondial era în plină desfăşurare şi chiar dacă, în acei ani, iniţiativa
era de partea armatelor germane şi române, nu puteau să nu aibă prioritate şi să nu fie simţite, cerinţele războiului;
Prin urmare, chiar de la început nu au fost asigurate suficiente resurse financiare pentru că existau cu
totul alte priorităţi, prima fiind asigurării celor necesare purtării războiului;
– în plus, după un început fulminant, impus atunci mai mult şi din partea primarului care era de carieră
militară – ofiţer superior deprins cu ordine şi disciplină – este vorba de locotenentul-colonel Dumitru Băiculescu,
dintr-odată ritmul lucrărilor este suspendat, pe o durată nedeterminată ca urmare faptului că joi 19 martie 1942,
în jurul prânzului, Olteniţa a fost aproape integral inundată de apele revărsate ale râului Argeş şi fluviului
Dunărea.
Aşa cum era şi firesc, noua situaţie, în mai puţin de o oră avea să bulverseze complet viaţa socială, să nu
mai funcţioneze nici o instituţie normal, iar toată lumea se afla într-o situaţie disperată, neştiind până unde vor
ajunge apele şi nici cât se vor menţine în oraş.
Cu titlu informativ arăt că pe fosta şosea Olteniţa-port, circulau bărcile în locul trăsurilor, iar poşta transporta
corespondenţa la gară tot cu bărcile.
În acea perioadă Olteniţa a avut primar ofiţer superior, întrucât mareşalul Ion Antonescu, pe atunci şeful
statului, luase măsura ca într-o serie întreagă de oraşe, primari să fie ofiţeri pentru a asigura ordinea în funcţionarea
vieţii sociale a localităţilor.
Datorită celor de mai sus, construcţia băii comunale abandonată brusc la 19 martie 1942, a fost reluată
mai târziu, iar despre ritm nici nu mai putea fi vorba.
Până la urmă a fost realizată totuşi în antrepriza inginerului Darie Vasilescu din Bucureşti, sub conducerea
arhitectului Ion Cernescu, cel care întocmise şi proiectul. Din convenţia încheiată între proiectant şi primărie,
rezultă că arhitectul Ion Cernescu locuia în Bucureşti, strada Ţepeş Vodă nr. 40.
Primarul militar, locotenent-colonelul Dumitru Băiculescu – căreia olteniţenii îi ziceau ţiganu, pentru că
era brunet – însă un bărbat ordonat, autoritar şi prezentabil, a fost schimbat şi înlocuit cu avocatul Ionel Marinescu
un om de ispravă, care a fost primarul oraşului în perioada 1943-1946. Cei mai în vârstă ştiu şi îşi mai
82
amintesc ce a urmat şi cât de frământată şi zbuciumată a fost viaţa socială în Olteniţa, ţinând seama de faptul
că pe de o parte, nemţii, aflaţi în degringoladă, se retrăgeau în grabă, în dezordine, spre portul Olteniţa, cu intenţia
de a trece Dunăîrea, întrucât bulgarii nu întorseseră încă armele împotriva lor şi concomitent, în urma
aşa zisului „armistiţiu de la 23 august 1944“, în oraş şi-au făcut apariţia trupele Armatei roşii invadatoare, care
se numeau eliberatoare, şi ştim cu toţii cum s-au comportat, pentru că, în primul rând, cei din prima linie, preponderent,
erau infractori de drept comun, eliberaţi din puşcării, mai toţi erau în permanenţă în stare de ebrietate
avansată şi toţi pretindeau cele trei lucruri, devenite de acum arhicunoscute; cu precădere cereau „hazaică“
adică femei, „davai ceas“ adică dă-mi ceasul şi „pian“ băutură. Din această cauză, femeile, chiar fete de la 14-
15 ani în sus până la femei bătrâne, stăteau ascunse prin podurile caselor, prin grajduri, prin pivniţe, pe unde
apucau, numai să fie – cât de cât – în siguranţă.
Luau cai, căruţe, trăsuri, ce găseau, se suiau în ele şi plecau, lăsându-l pe proprietar plângând.
Înainte de darea în funcţiune a băii comunale, preotul Gheorghe Sachelarie de la biserica „Sfântul Nicolae“
din centrul oraşului, în prezenţa autorităţilor locale a făcut o frumoasă slujbă care s-a încheiat cu următoarea urare:
„Aşa după cum oamenii vor veni aicea să se spele tot aşa, să dea Dumnezeu, să se cureţe de păcate fiecare.“
La început baia comunală avea program ca bărbaţii să facă baie în zilele cu soţ, iar femeile în celelalte.
Cu timpul însă s-au făcut unele compartimentări încât puteau face baie şi femeile şi bărbaţii în aceeaşi zi, fără
niciun inconvenient.
Militarii – grănicerii şi pompierii – aveau rezervată pentru el ziua de joi în fiecare săptămână.
La înfiinţarea Întreprinderii de Gospodărie Orăşenească – arhicunoscutul I.G.O.- primăria a trecut în patrimoniul
şi administrarea acesteia baia comunală, iar fiecare persoană plătea 1,50 lei pentru serviciul prestat
(pentru o baie).
Baia comunală este clădirea care se află şi în momentul de faţă, pe strada mare, vizavi de şcoala nr. 2, în
care, de câţiva ani funcţionează o farmacie în cabinete medicale private. Aspectul exterior este acelaş de 6-7
decenii.

alegeri_locale_41183200Info alegeri!

În această dimineață, la ora 7.00, campania electorală pentru alegerile parlamentare s-a încheiat.

Continuarea acțiunilor de propagandă electorală după această oră constituie contravenție și se pedepsește cu amendă între 4.500 lei și 10.000 lei!

Vă amintim că votarea are loc mâine, 11 decembrie, între orele 7.00 și 21.00.

 

.oltenita

 RIDICAREA MONUMENTULUI EROILOR DIN 1916-1919
Execuţia monumentului eroilor a fost încredinţată până la urmă sculptorului Ion Iordănescu din Bucureşti.
Statuia propriu-zisă din bronz, înaltă de trei metri, a fost turnată, cu concursul unor meşteri modelişti de
prestigiu, la fabrica lui V.V. Răşcanu din Bucureşti.
Piatra a fost procurată şi selectată sub supravegherea arhitectului Ion Cernescu, al cărui nume mai dăinuie
17
şi astăzi pe unele clădiri care parcă sfidează trecerea timpului.
Deasemeni, planul monumentului a fost conceput şi întocmit de priceputul şi talentatul arhitect Ion Cernescu
care – aşa cum am arătat mai sus – are pe cele mai reprezentative construcţii şi clădiri din oraş, pe pereţii
cărora tronează încă autoritar, numele său. În lucrare vor apare construcţiile existente încă, concepute de el.
Lucrarea a fost terminată în 1930.
Costul total al lucrării a depăşit suma de 800.000 lei. Dar pentru olteniţeni, monumentul eroilor din 1916-
1919, fiii acestui oraş, are o valoare inestimabilă, de simbol. Înainte de anul 1944, oamenii care aveau legătură
cu cei înscrişi pe tabelele din bronz, de la baza monumentului, aprindeau aici, de ziua eroilor, lumânări, tămâiau
locul, şi împărţeau colaci, colivă etc.
După 1944, acest lucru a fost interzis de noile autorităţi. Separat de aceasta, au urmat eroii din al doilea
război mondial. Alte familii îndoliate, alte femei văduve, alte mame necăjite, alţi copii orfani.
Dar pentru eroii din al doilea război mondial, exponenţii regimului comunist n-au mai ridicat niciun monument
pentru că luptaseră împotriva ruşilor care-i adusese la putere.
Potrivit părerilor oamenilor de specialitate care ne-au vizitat oraşul dar şi oamenilor simpli, monumentul
este o operă de artă foarte bine reuşită şi totodată, timpul a dovedit şi foarte rezistentă.
Este format din două părţi principale. El reprezintă „un soldat în atac“ şi în spatele lui, dar puţin mai deasupra,
o femeie tânără cu trăsături delicate, simbolizând „gloria“ care îl încurajează pe militar, sunând atacul
cu o trompetă îndreptată spre Turtucaia, ţinând în semn de recunoştinţă, o coroniţă de lauri deasupra capului
militarului. Ea reprezintă totodată şi reuşita în viaţă pentru învingerea greutăţilor ca urmare a simbiozei dintre
bărbat şi femeie, familia fiind prima şi cea mai importantă celulă care stă la baza societăţii.
Monumentul eroilor din 1916-1919 din Olteniţa, simbolizează ca valoare istorică şi artistică, strălucita,
binemeritata, lăudabila şi recunoştinţa olteniţenilor faţă de memoria înaintaşilor noştri, care plătind tributul
suprem s-au jertfit pentru întregirea ţării şi neamului românesc, alături de întreaga naţiune română, în timpul
primului război mondial, intrat iniţial în istorie, sub denumirea de Marele Război.
Căzând pe câmpurile de luptă, la datorie, în chinuri groaznice, văzându-şi moartea cu ochii, în marile şi
decisivele încleştări cu mai mulţi duşmani, superiori numeric şi ca dotare cu echipament şi tehnică de luptă,
dar inferiori ca dârzenie, hotărâre, curaj, vitejie şi sentiment patriotic purtat în suflet până la ultima suflare,
animaţi de o cauză dreaptă şi sfântă, cei 166 de eroi, s-au jertfit pentru ţară, îndoliind pentru tot restul vieţii
peste 1000 de persoane reprezentând bunici, părinţi, surori, fraţi, soţii, copii, nepoţi, rude şi cunoscuţi, iar în
privinţa răniţilor, numărul acestora a fost de peste 800, din care aproximativ 260 au rămas infirmi pentru totdeauna,
iar vreo 70 mari mutilaţi de război, pentru care viaţa lor, şi a celor din jur a fost un calvar.
De la ei ne-au rămas, povestite, faptele de arme şi de glorie nepieritoare, care au făcut cinste şi fală, victorioasei
armate române şi neamului din care provin, creând şi având o rezonanţă istorică pe plan european.
Ani de zile, victoriile armatei române, abnegaţiei şi priceperii comandanţilor săi, au ţinut capul de afiş al
marilor publicaţii europene, au constituit o sursă inepuizabilă pentru literatura naţională şi universală, faptele
lor făcându-ne cunoscuţi în întreaga lume şi fiind apreciate chiar şi de popoarele armatelor pe care le-am învins.
Ani de zile aceşti eroi, ca o pioasă aducere aminte, au fost pomeniţi în şcoli, de preoţi în bisericile din
oraş, iar familiilor lor – şi câţiva ani chiar şi autorităţile oraşului – le-au făcut pomeni şi parastase după regulile
creştineşti, întrucât toţi au murit nespovediţi şi neîmpărtăşiţi.
În cimitirul mare din oraş, mai sunt însă destule cruci pe care stă încă scris, numele acestor eroi ai neamului
românesc.
Nu trebuie să-i uităm nici pe cei care au contribuit cu bani, sau prin muncă efectivă, la ridicarea acestui
monument şi care, la vremea lor, şi ei au fost oameni de seamă ai oraşului nostru şi pe care, copil fiind, pe toţi
i-am cunoscut. Voi mai avea prilejul în lucrarea de faţă ca şi despre aceştia să mai vorbesc. Aproape toţi aceştia
la rândul lor au luptat în primul război mondial.
La locul potrivit voi arăta că Olteniţa a dat ţării oameni, ofiţeri, ofiţeri superiori şi chiar generali, care au
luat parte şi au condus armata română, nu numai în primul dar şi în al doilea război mondial. Unii din ei, au
rămas pentru totdeauna pe frontul de luptă, în îndepărtatele stepe ruseşti, alţii au căzut prizonieri la ruşi, unde,
privaţi de libertate şi de minim de condiţii umane, au fost torturaţi în fel şi chip, ani întregi.
La întoarcerea în ţară, la scurt timp, când încă nu se refăcuse fiziceşte pentru că rămăsese nişte umbre de
oameni, exponenţii regimului comunist, i-au „răsplătit“ cu închisori de maximă siguranţă, cu ani mulţi de temniţă
grea, unde, în condiţii inimaginabile şi-au sfârşit viaţa.
Tocmai subordonat acestui scop, în lucrare, apar şi aceşti oameni, pe care, ar fi păcat ca să-i uităm, deşi
exponenţii regimului comunist au dorit acest lucru, fiindu-le teamă de ei, chiar după ce-au murit.
18
NUMELE FIILOR ORAŞULUI NOSTRU CĂZUŢI LA DATORIE ÎN RĂZBOIUL DIN 1916-
1919, ÎNCRUSTATE PE PLĂCILE DE BRONZ, AFLATE LA BAZA MONUMENTULUI DIN GRĂ-
DINA PUBLICĂ RIDICAT PENTRU CINSTIREA MEMORIEI ŞI ÎN AMINTIREA EROILOR
CARE S-AU SACRIFICAT PENTRU ÎNTREGIREA ROMÂNIEI MARI.
Prima placă
În partea de vest a monumentului, adică spre centru:
A doua placă
În partea de sud a monumentului, adică spre Dunăre:
19
1. Turcu Ion Ni\` sergent 22. Toma Voicu soldat
2. Iliescu }tefan sergent 23. Nimnu Gheorghe soldat
3. Moise Gh. Traian sergent 24. Mitan Petre soldat
4. Ruse Dumitru plutonier 25. Tudor Marin soldat
5. Stancu Marin sergent 26. Mih`ilescu Nic. soldat
6. Niculescu Traian sergent 27. Lemnaru I. Dobre soldat
7. Ni\escu Zaharia sergent 28. Coco] Gheorghe soldat
8. Ni\` Georgescu sergent 29. Tudor Dumitru soldat
9. Ches`raicu Gheorghe caporal 30. Georgescu Teodor soldat
10. Roman Ion caporal 31. Dumitru Gheorghe soldat
11. Dobrescu Achile caporal 32. Cârlova Dumitru soldat
12. Ene Petre caporal 33. Dobre Alexandru soldat
13. Cristea Ion caporal 34. Ion Niculae soldat
14. Biu I. Petre caporal 35. Dragomir Iordan soldat
15. Dr`gan N. }tefan caporal 36. Tudor V. Dumitru soldat
16. Matei Ion soldat 37. Dumitrescu Ion soldat
17. Maxim Hulcinho soldat 38. Constantin Dumitrescu soldat
18. Oprescu Tiberiu soldat 39. Dumitru N. L`utaru soldat
19. Buc`\ic` N. Gheorghe soldat 40. Gheorghe Radu soldat
20. Miti\escu Alexandru soldat 41. Gheorghe Velicu soldat
21. Cosmescu Constantin soldat
*) Este de observat c` din cei 41 de eroi, doar unul singur de la nr. 17 Maxim Hulcinho nu este de
etnie ]i protec\ie, (cum se spunea atunci), român`.
42. Antonescu Cristache soldat 63. Stan Stan soldat
43. Troac` Dumitru soldat 64. Poenaru Mirea soldat
44. Manea N. Ion soldat 65. Ro]u Ilie soldat
45. Bulind` }tefan soldat 66. Dumitru Cristea soldat
46. Grecu Gheorghe soldat 67. Stoian C-tin soldat
47. Dobre Constantin soldat 68. Brezeanu Alexandru soldat
48. P`tra]cu Vasile soldat 69. Sociu Ion soldat
49. Petrescu Ion soldat 70. Ilie Petre soldat
50. Toma Ioan soldat 71. Petcu I. Dumitru soldat
51. Constantin Dumitru soldat 72. Stoian Gheorghe soldat
52. Marin Ion soldat 73. Dobre Alecsandru soldat
53. Grecu M. Gheorghe soldat 74. }erban Ghi\` soldat
54. Tudor }t. Niculae soldat 75. Constantin Ion soldat
A treia placă
În partea de est a monumentului, adică spre gară:
A patra placă
În partea de nord a monumentului, deci spre tribunal:
20
55. Coman Marin soldat 76. Boac` Gh. Dobre soldat
56. Velicu T`nase soldat 77. Iordache Alecu soldat
57. Gheorghe Petre soldat 78. Pestri\u Ion soldat
58. Mogo] Constantin soldat 79. Lo\car Marcu soldat
59. Dan Tudor soldat 80. Negoi\` V. Ion soldat
60. Bo]nigeanu Nedelcu soldat 81. Constantin Ion soldat
61. Dumitrescu V. Dumitru soldat 82. Dumitru Dumitru soldat
62. Florescu Dumitru soldat 83. Berbec Gheorghe soldat
*) Din cei 42 de eroi, doar unul singur de la num`rul 79 este evreu.
84. Iancu Leandra soldat 105. Nicolae Ion soldat
85. Dragostin Dumitru soldat 106. Marinoiu P.Anghel soldat
86. Velicu }tefan soldat 107. Ticheaua Gh. Ilie soldat
87. Constantin Vasile soldat 108. Ion Cristea soldat
88. Aprozeanu Gh. Florea soldat 109. Vasile Mocanu soldat
89. Vasile Ioni\` soldat 110. Slav M. Gheorghe soldat
90. Florea Petre soldat 111. Gheorghe S`ndoi soldat
91. Arsene Iordache soldat 112. Zamfir Neagu soldat
92. Barbu Ilie soldat 113. Frangulea Niculae soldat
93. nache Cristea soldat 114. Istode R. Ghi\` soldat
94. Stoica Niculae Cârni] soldat 115. Gheorghe Ioan soldat
95. Stancu Marin soldat 116. Dumitru Ioni\` R`dan soldat
96. Mihale Petre soldat 117. Arsene Dumitru soldat
97. Nenciu Gheorghe soldat 118. Gheorghe Deacu soldat
98. Leibu Froim soldat 119. Constantin Filipache soldat
99. Tudor Niculae soldat 120. Ion Petrescu soldat
100. Rotaru Gheorghe soldat 121. Voican Ilie soldat
101. D`nielescu Ion soldat 122. }tefan Velicu soldat
102. Ni\` Anghel soldat 123. Pan` Ion soldat
103. Iordoc Alecsandru soldat 124. Dr`gulin Gh. Marin soldat
104. Niculae Niculae soldat 125. Om`t I. Ioan soldat
*) Din 42 de eroi români, cel de la nr. 98 – Leibu Froim este evreu.
126. Marin B`nic` soldat 147. Culea Dr`gan soldat
127. Iordache Arsene soldat 148. Negoi\` Tudorache soldat
128. Mihai Gheorghe soldat 149. Mutu Ion soldat
129. Dumitru Tudor soldat 150. Bobanc` David soldat
130. Boac` Gh. Niculae cerceta] 151. Tudorache Radu soldat
131. Dumitrache Gheorghe soldat 152. Ioan }t. Iano] soldat
132. Matei M. NIculae soldat 153. Stan Ilie Radu soldat
133. Chiriac Isvoranu soldat 154. Berbec D. Gheorghe soldat
134. R`dan Dumitru soldat 155. Deciu Dumitru soldat
135. Ene Constantin soldat 156. Ivan Petre Ionescu soldat
În partea de vest pe monument scrie:
1916 – 1919
EROILOR DIN OLTENIŢA
ADÂNCĂ RECUNOŞTINŢĂ
Documentul introdus în soclul monumentului
eroilor din primul război mondial din Olteniţa
Cititorul va avea ocazia să ia cunoştinţă şi să vadă pentru prima dată după 80 de ani, un document inedit
de certă valoare şi deosebită importanţă, care a stat la baza ridicării emblematicului nostru monument în memoria
eroilor căzuţi la datorie în primul război mondial.
Este vorba de documentul introdus într-un tub de oţel, în soclul monumentului eroilor din Olteniţa, căzuţi
la datorie în primul război mondial. În timpul ceremoniei care a avut loc cu această ocazie, despre care am
vorbit mai înainte, în colţul de Nord-Vest al soclului monumentului, a fost îngropat un tub de oţel care conţinea
un document scris pe pergament. Documentul este cel prezentat mai jos.
DOCUMENT
În anul 1929, luna iunie ziua 24, Rege fiind M.S.R.Mihai I, sub înalta Regenţă a M.S.R. Principelului Niculae,
I.P.S.S. Fericitul Miron Cristea şi D.G. Buzdugan, cu ajutorul lui Dumnezeu, pusu-sa piatra fundamentală
a monumentului vitejilor din oraşul Olteniţa, morţi în Războiul cel Mare pentru întregirea Neamului (1916-
1919) în semn de veşnică amintire.
Săvârşitu-sa acest monument prin munca neobosită a Comitetului şi cu ajutorul bănesc al Prefecturii judeţului
Ilfov şi Primăria Oraşului Olteniţa şi cu contribuţia bănească a publicului.
Prefect al judeţului Ilfov fiind dl. dr. Const. Deculescu.
Primar al oraşului Olteniţa fiind dl. Ionel Deculescu.
Autorul monumentului fiind sculptorul I. Iordănescu şi arhitectul Ion Cernescu.
Spre recunoştinţă veşnică,
Aşa să ne ajute Dumnezeu.
Amin!
21
136. Severin Ion soldat 157. Mitu Gherghe soldat
137. Gheorghe Constantin soldat 158. Iancu Marin soldat
138. Ene Marin soldat 159. Aprozeanu Ion soldat
139. Aprozeanu Alexandru soldat 160. Moise M. Gheorghe soldat
140. Mihai Z. Mihail soldat 161. Manole Constantin soldat
141. Antoniu N. Enache soldat 162. Popa D. Constantin soldat
142. Petre Ion Su]u soldat 163. Marin Dumitru soldat
143. Dumitrescu Constantin soldat 164. Pisea Gheorghe soldat
144. Ro]anu Sava soldat 165. M`n`stirescu Niculae soldat
145. Negoi\` Gheorghe soldat 166. Enciu Marin soldat
146. Tudor Cristea soldat
*) Cei de pe aceast` plac` sunt în exclusivitate români.
Comitetul de iniţiativă format din 50 de membri pentru supravegherea ridicării monumentului
ostaşilor din Olteniţa căzuţi la datorie în primul război mondial (1916-1919)
A. Preşedinte: Ionel Gh. Deculescu
Prefect: Dr. Constantin Deculescu
Este de remarcat faptul că acest numeros comitet a fost format eligibil, din cea ce se poate numi pe drept
cuvânt crema intelectuală, spirituală şi socială a oraşului în acea vreme, fiind animaţi, fiecare membru în parte
şi toţi la un loc, de sentimentul patriotic local şi naţional, de dorinţa sinceră de a ridica cât mai repede şi cât
mai frumos, un monument în memoria eroilor căzuţi la datorie în primul război mondial, care s-au jertfit pentru
ţară şi au contribuit la făurirea României Mari.
Din analiza structurii celor care au făcut parte din comitetul de iniţiativă, dat fiind faptul că am avut avantajul
că sunt locuitor autohton, iar străbunii mei sunt de o seamă cu oraşul, din discuţiile pe care, când eram
copil sau mai târziu, fără să vreau, le auzeam, pe mulţi din membrii acestui comitet am cunoscut peste ani, iar
pe alţii, în decursul celor zece ani de documentare, i-am întâlnit prin arhive, sub forma semnăturilor ori a informaţiilor
pe diverse acte, astfel că, sunt în măsură să arăt următoarele:
– mai întâi că nici o persoană nu a fost aleasă la întâmplare în acest comitet, astfel că, primarul de atunci,
Ionel Gh. Deculescu, cred că intenţionat, a dorit şi chiar a reuşit să-i aleagă pe cei mai buni.
Probabil că a fost sfătuit de fratele său doctorul C. Deculescu, care pe atunci era prefect al judeţului Ilfov,
ca să procedeze în acest fel. Iată că, prin această împrejurare, emblematicul şi istoricul monument de la Olteniţa,
corespunde, nu întâmplător cu perioada de prefectorat de Ilfov a doctorului C. Deculescu, fără a cărui contribuţie
financiară, ridicarea monumentului, poate nu ar fi fost posibilă.
– o bună parte din membrii comitetului au fost intelectuali, oameni respectabili cu reputaţie. De exemplu:
doctori: C. Sava, fost primar al oraşului în două rânduri, apoi medic şef de plasă, de oraş, sau de spital, Albert
Wortman, P. Lungu, la fel; farmacişti: Leon Azdril, D. Greifiens (evrei), s-au implicat în multe alte acţiuni so-
22
1. A. Dociulescu 26. Gh. Florescu
2. Al. I. Stoicescu 27. V. St`nculescu
3. Dr. Const. Sava 28. G. D. Stoenescu
4. Dr. Albert Wortman 29. Vasile I. Turcu
5. Dr.Petre Lungu 30. Mihai N. Popa
6. P. Vasilescu 31. Gh. D. Be]liu
7. Leon Azdril 32. I. Mu]
8. Ioan B`rbulescu 33. I. Ioani\escu
9. Dumitru Gh. Deculescu 34. Cpt. Port Ulic
10. Nicolae }aitan 35. N. C. Deac`
11. Vasile A. Teodoru 36. Alex. Ofenheimer
12. Costic` D. Nica 37. Friderich Crestels
13. Hr. G. Daniilescu 38. Anghel Brotea
14. Mircea V. Frigator 39. Gheorghe Untescu
15. D. Mih`escu 40. D. Gheorhiade
16. Ioan Nanculescu 41. Ioni\` I. Vornicu
17. Const. Ches`raicu 42. Niculic` A. Teodoru
18. Pr. I.S. Ionescu 43. I. L. Buznea
19. Pr. Gh. Sachelarie 44. Marin Ionescu
20. Pr. N. Andreescu 45. Mihail Popescu
21. D. Greifiens 46. I. I. Stoenescu
22. Alex. Pârvulescu 47. Ion Paniu
23. V. Moruzan 48. Alexandru Neagu
24. M. Constantinescu 49. Nae Mandache
25. I. D`nescu 50. Alexandru Ionescu
*) Ionel Gh. Deculescu era fratele doctorului Const. Deculescu.
ciale ale oraşului; preoţii: I.S. Ionescu, N. Andreescu, Gheorghe Sachelarie, care nu numai că efectuau serviciile
religioase la bisericile respective, având şi funcţii de paroh, dar aşa cum este cazul ultimului – Sachelarie –
acesta a fost şi primar; deasemeni, cadre didactice şi anume: profesorul şi directorul liceului, Alex. I. Stoicescu,
Alex. Pârvulescu deasemeni fost director la liceu, Nicolae Saitan etc. Avocaţi: A. Dociulescu, Mircea V. Frigator,
jurist, moşier, parlamentar (senator ori deputat), Ioan Bărbulescu, fost primar şi parlamentar, V. Moruzan,
I.I. Stoenescu, Mihail Popescu etc.; foşti primari C.D. Nica (avocat), D. Mihăescu, Constantin Chesăraicu, M.
Constantinscu, pretor al plăsii Olteniţa în 1929, Dumitru Gh. Deculescu, moşier şi fost primar, Hristache Daniilescu
fost primar în trei legislaturi cu un palmares bogat de realizări, nu numai edilitare dar şi sociale, alţi
proprietari de imobile, de mari suprafeţe agricole de teren, negustori, cerealişti, comercianţi: Ioniţă I. Vornicu
fost proprietar al impunătorului imobil, construit în anul 1904, arhicunoscut de olteniţeni sub genericul „Hotelul
lui Vornicu“ un fel de kilometru zero al oraşului, al imobilului care nu a rămas decât în vederile şi felicitările
cu caracter de suvenir şi care, de la naţionalizare până la demolare a găzduit Miliţia orăşenească şi raională
încă de la înfiinţare, locul pe care se află actuala primărie, locurile pe care s-a construit localul băncii demolat
în martie 2008 şi altele; Ion Paniu fostul proprietar al hotelului care era construit pe actualul loc unde se află
Clubul Şantierului Naval şi care se numea „Hotel de România“ care nu a mai rămas decât în fotografii, Vasile
A. Teodoru moşier, casa sa, este cea care de la naţionalizare găzduieşte Procuratura Olteniţa, numită după revoluţie
Parchetul de pe lângă Judecătoria Olteniţa, Niculică Teodoru, imobilul cu etaj, casa există şi în zilele
noastre şi a găzduit Tribunalul Popular, iar după revoluţie Judecătoria Olteniţa până s-a mutat în noua clădire
etc.
Pe acest document – pe care l-am redactat motamo – care a fost introdus în tubul de oţel, în partea de sus,
se arată împrejurările şi data la care a fost pusă piatra fundamentală, apoi sunt scrise citeţ numele componenţilor
comitetului, iar în partea de jos se află semnăturile.
Este pentru prima dată după opt decenii (în anul 2009) când ne-a fost dat de providenţă să vedem semnăturile
unor oameni de seamă ai oraşului nostru, cum şi a celor care au fost prezenţi la acest eveniment şi au
semnat fără a fi în comitet,- care s-au străduit şi până la urmă au reuşit să ridice, în semn de veşnică măreţie
şi recunoştinţă, a monumentului eroilor din primul război mondial, care a constituit şi reprezintă emblema
oraşului nostru, cu care ne legitimăm în faţa lumii, că înaintaşii noştri, acoperindu-se de glorie nepieritoare,
au luat parte la marea epopee a Marelui Război, că i-a adus tributul cu sânge, cu jertfa supremă la făurirea României
Mari, motiv pentru care avem tot dreptul să ne mândrim şi să le respectăm memoria veşnică, indiferent
de vicistitudinile istorice.
Cu privire la semnăturile de pe document. La limita laterală partea dreaptă, paralelă cu marginea documentului,
apar semnăturile sculptorului I. Iordănescu şi a fratelui său, pictorul Vasile Iordănescu.
Între primul şi al doilea grup de membrii ai comitetului, în partea de jos, oblic, semnează arhitect
Cernescu.
În urma unei migăloase analize a documentului, pentru a oferi cât mai multe detalii, am constatat trei
speţe şi anume:
a) Persoane care sunt în comitet – scrise mai sus citeţ – dar care nu au semnat documentul;
b) Persoane care au semnat documentul, dar nu sunt înscrise în lista de mai sus, deci care nu erau în comitet;
c) O sumă de semnături indescifrabile.
Cu privire la prima speţă „persoane care figurează în comitet dar care n-au semnat“, ţinând seama de numărul
curent din tabel: 2) Alexandru I. Stoicescu; 9) Dumitru Gh. Deculescu; 13) Hristache Daniilescu; 15)
D. Mihăescu; 23) V. Moruzan; 24) M. Constantinescu; 25) I. Dănescu; 26) Gh. Florescu; 27) V. Stănculescu;
28) G.D. Stoenescu; 30) Mihai N. Popa; 32) I. Muş; 33) I. Ioanişescu; 34) Căpitanul portului Ulic; 35) N.C.
Deacă; 36) Alex. Ofenhelmer; 37) Friderich Crestels; 38) Anghel Brotea; 40) D. Gheorgiade; 43) I.L. Buznea;
46) I.I. Stoenescu; 47) Ion Paniu; 48) Alexandru Neagu; 49) Nae Mandache; 50) Alexandru Ionescu.
Cei de mai sus, sunt în număr de 25 şi reprezintă jumătate din membrii comitetului, nu cunosc cauza
pentru care nu au semnat, şi n acelaşi timp mă îndoiesc că ar fi vorba de o scăpare, pentru că nu cred că la un
asemenea eveniment să lipsească 50%, mai cu seamă că – după cunoştinţa mea – mai toţi erau persoane publice.
De exemplu: Alexandru I. Stoicescu profesor de limbă română, erudit şi director al Liceului „Constantin Alimăneşteanu“
cel mai bun, din toate punctele de vedere, care nu a mai avut egal până în zilele noastre, deci în
decurs de nouă decenii (în 2009 liceul a împlinit 90 de ani) şi care a rostit chiar un discurs la acea dată. Apoi
Dumitru (arhicunoscutul) Mitică Deculescu nu putea lipsi – în condiţiile în care Ionel Gh. Deculescu era primar
iar fratele său Constantin Deculescu prefect de Ilfov, de la un asemenea eveniment. În privinţa lui Hristache
23
Daniilescu, care între 1919 şi 1929 fusese primar – înaintea lui Ionel Deculescu – şi care a fost unul dintre cei
mai buni primari pe care i-a avut Olteniţa, când fratele său Eftache Daniilescu a fost poliţai al oraşului, iar
mai târziu Aristide Penu venise cu propunerea ca o stradă din Olteniţa, să-i poarte numele, apare de neînţeles,
lipsa semnăturii lui.
De asemeni Marin Constantinescu, a cărei semnătură lipseşte, în 1929 era pretorul plăşii Olteniţa. Mihai
N. Popa, care avea restaurantul pe strada mare, exact pe locul unde în zilele noastre se află trezoreria.

 

 

 

 

anunt-importantCULTURA CĂLĂRĂŞEANĂ- ÎNCOTRO?

 

În urma semnalelor de presă şi a multor informaţii care au circulat în privinţa activităţii MIX MUSIC, în judeţul Călăraşi, dar şi constatând pericolele care pândesc, în acest moment, dezvoltarea şi promovarea culturii de spectacol, în judeţul Călăraşi, Compania Artistică Mix Music Show organizează o conferinţă de presă.

La conferinţa de presă sunt invitate personalităţile implicate în domeniu, de la Preşedintele Consiliului Judeţean la Prefectul judeţului Călăraşi, de la Primarul Municipiului Călăraşi la Managerul Centrului Cultural Judeţean Călăraşi. Invităm aceste personalităţi iar dacă nu pot fi prezente la data stabilită de noi, îi rugam să ne comunice data la care pot participa la o asemenea întâlnire, organizată în interesul comunităţii!

Totodată, la conferinţă sunt invitate toate instituţiile mass-media din judeţul Călăraşi, profund legate de activitatea culturală şi, cu siguranţă, interesate să afle informaţii noi în legătură cu pericolele ce pândesc acest domeniu, în acest moment, la Călăraşi!

Vă aşteptăm marţi, 13 decembrie 2016, ora 13.00, în foaierul Centrului Cultural „Barbu Ştirbei“ Călăraşi pentru o conferinţă de presă în care se vor face publice informaţii de interes!

 

Compania Artistică Mix Music Show SRL

Director Artistic,

Marius Gavrila

Site acreditat SEAP
---------------