opriti playerul audio ptr. o buna vizionare

Social

ÎMPREJURĂRILE ÎN CARE ORAŞUL OLTENIŢA A DEVENIT MUNICIPIU
Întrucât cu timpul, peste tot şi peste toate, cu sau fără vrerea noastră, se aşterne nemiloasa uitare, am
apreciat necesar ca atât generaţia noastră cât şi cele care vor urma, să cunoască împrejurările în care oraşul
nostru Olteniţa a devenit municipiu.
Domnul profesor doctor în istorie Dumitru Bălăieţ, ca deputat de Călăraşi din partea Partidului România
Mare, din anul 1996, a dat o atenţie deosebită oraşului Olteniţa. Încă de la data de 9 decembrie 1996, deci imediat
după alegeri, a scris eseul “Un Pireu şi o Atenă modernă” pe care îl redau mai jos:
“Un Pireu şi o Atenă modernă”
Aşa ar putea fi Bucureştiul nostru în raport cu oraşul de pe malul Dunării, Olteniţa. Şoseaua în coborâre
lină, continuă, fără întreruperi de ape, ar putea deveni o autostradă extraordinară, întocmai precum coridorul
de piatră fortificat, care lega Atena antică de ieşirea sa în lume, portul Pireu.
O astfel de ieşire în lume poate fi pentru capitala noastră de astăzi, portul Olteniţa. De aici, Dunărea ne
deschide deopotrivă, calea către Constanţa şi Amsterdam şi de acolo ne leagă de toate mările pământului.
Şi dacă ne va ajuta Dumnezeu, vom împlini şi cele aprobate prin lege de Parlamentul României în anul
1928, privind construirea Canalului Dunăre-Bucureşti, canal realizat în cea mai mare măsură şi lăsat în paragină
de o ceată de neisprăviţi ajunşi la conducerea ţării, prin anul 1990.
Atunci capitala României şi leagănul democraţiei noastre de astăzi va avea prin Olteniţa, o legătură şi
mai directă cu lumea, prin pânza albastră a canalului ei navigabil. Şi câte lucruri minunate s-ar mai putea face
pe malurile lui ! Şi câtă bucurie de viaţă am putea avea în plus. Şi traversarea marelui fluviu faţă de capitală
ar fi mai avantajoasă pentru noi prin Olteniţa decât prin Giurgiu. Ea ar reduce cu peste 150 de kilometri drumul
către Occident şi Orient şi legătura cu Istanbulul s-ar putea face mai direct şi fără traversarea Balcanilor.Aici la Olteniţa, marele sculptor Pierre Georgescu a conceput o statuie gigant, înaltă de peste 17 metri, a
lui Neagoe Basarab, vestitul nostru voievod-cărturar al vechimii, care a atestat primul această aşezare de
olteniţeni veghetori, binecuvântată de Dumnezeu, la vărsarea Argeşului în Dunăre. În alte privinţe, Olteniţa,
ca viitor Pireu al capitalei României, aşteaptă.
* * *
Pe data de 19 decembrie 1996, deputatul Dumitru Bălăieţ a înaintat conducerii Camerei Deputaţilor propunerea
legislativă ca oraşul Olteniţa să devină municipiu. Iată în continuare această cerere înregistrată la Camera
Deputaţilor sub nr. 268/19.XII.1996:
Către
Biroul permanent al Camerei Deputaţilor
În temeiul articolului 73 aliniatul 1 şi 4 din Constituţia României, depun alăturat expunerea de motive,
datele economico-sociale şi proiectul de lege privind declararea ca municipiu a oraşului Olteniţa jud.Călăraşi.
În conformitate cu prevederile art. 84 şi următoarele din Regulamentul Camerei Deputaţilor, vă rugăm a
dispune trimiterea proiectului de faţă la Comisiile de specialitate spre dezbatere şi avizare, pentru a fi introdus
apoi pe ordinea de zi a plenului Camerei Deputaţilor. Iniţiator Dumitru Bălăieţ, Deputat PRM Călăraşi. Redau
mai jos şi expunerea de motive care a însoţit această cerere.
“Este de mirare că un oraş de mărimea, potenţialul economic şi perspectivele Olteniţai nu figurează printre
municipiile de vază ale ţării.
Atestată documentar din timpul lui Neagoe Basarab (1515), Olteniţa numără în prezent peste 34 de mii
de locuitori, dintre care 14 mii de salariaţi, majoritatea în industrie. Cei peste 1500 de agenţi economici au o
producţie marfă industrială de aproape 17 miliarde de lei şi agricolă de 2,3 miliarde lei.
În Olteniţa funcţionează cu rezultate remarcabile unul dintre marile şantiere navale ale ţării (NAVOL
S.A.), un mare combinat de producere şi valorificare a cărnii, un altul de furaje combinate-concentrate, o fabrică
de conserve, una de prelucrare a fibrelor de bumbac şi altele.
O dezvoltare deosebită a luat-o în ultimii ani sectorul privat al economiei olteniţene, dispunând în prezent
de peste 1450 societăţi comerciale (întreprinderi mici şi mijlocii), bazate pe valorificarea mai bună, mai eficientă
a posibilităţilor locale.
Şi într-adevăr, aceste posibilităţi nu lipsesc, ci dimpotrivă, putem vorbi de un prisos al lor. Aşezată pe
Dunăre, într-o zonă de câmpie şi luncă, mănoase, la vărsarea râului Argeş, cu toţi afluenţii din bazinul său,
Olteniţa dispune de rezerve uriaşe de dezvoltare. Poziţia sa este mai avantajoasă decât a municipiului Giurgiu,
faţă de capitala ţării şi faţă de comerţul internaţional al României. Drumul dintre Bucureşti şi Olteniţa este
aproape egal cu acela dintre Giurgiu şi Bucureşti, dar e mai lin, fără urcuşuri şi coborâşuri şi e lipsit de poduri
şi întreruperi de ape, ceea ce poate transforma mai uşor actuala şosea asfaltată într-o mo-dernă autostradă.
Drumul dintre Occident şi Orient (Istanbul) este mai scurt cu 150 de km prin Olteniţa decât prin Giurgiu
şi se reliefează prin evitarea munţilor Balcani, deosebit de periculoşi pentru tranzit, mai ales pe timpul iernii.
Având în vedere toate acestea, Olteniţa, ca şi oraşul bulgar vecin, Tutracan (Turtucaia) au primit aprobările
guvernamentale necesare din ambele ţări pentru amenajarea unui punct vamal de tranzit cu bacul, care va
realiza zilnic traversarea a peste 600 de tiruri şi camioane, cu o plată în valută de aproximativ 40.000 $ zilnic.
Nu mai vorbim de veniturile realizabile la tranzitul de persoane şi la micul trafic de mărfuri de pe ambele
maluri ale Dunării. Nu mai vorbim de “zona liberă” de 50 de ha, pentru a cărei amenajare, primăria Olteniţa a
primit deja aprobările necesare. Amenajarea noului port la Olteniţa şi aceasta făcută în proporţie de 80 % – va
aduce avantaje deosebite comerţului pe fluviul Dunării, de la Constanţa la Amsterdam, uşurând mult
aprovizionarea capitalei, ieftinind-o şi creând condiţiile economice necesare pentru reluarea lucrărilor la Canalul
Dunăre-Bucureşti, canal aprobat printr-o lege a Parlamentului României din 1928.
Pe lângă toate cele de mai sus, mai precizăm că în Olteniţa există un fond locativ bine dezvoltat, cu toate
dotările edilitar gospodăreşti necesare (reţea de alimentare cu apă şi căldură, staţii de captare şi epurare,
canalizare menajeră şi pluvială, iluminat electric şi altele).
Reţeaua sanitară a Olteniţei dispune în prezent de un spital cu 250 de paturi, 3 dispensare umane şi peste
10 farmacii şi cabinete medicale private. Procesul de învăţământ olteniţean se desfăşoară în 6 şcoli gene-rale
(clasele I-VIII), două licee, o şcoală de arte şi meserii şi o şcoală postliceală de contabilitate, toate dispunând
331
de amenajările corespunzătoare.
Viaţa financiară a localităţii este asigurată de 6 sucursale de bănci, iar cea culturală de 4 teatre, muzee şi
cămine culturale.
În Olteniţa apar în prezent şi două publicaţii periodice: “Oglinda Olteniţei”, cotidian popular şi “Jurnalul
de Olteniţa” săptămânal independent de informare, atitudine şi educaţie.
În întreprinderile Olteniţei, pe străzile curate şi bine îngrijite, în parcuri şi instituţii, te întâlneşti cu
olteniţeni harnici, întreprinzători şi mândri de localitatea lor.
Nu ne îndoim de faptul că ridicare oraşului la rangul de municipiu va spori şi mai mult hărnicia olteniţenilor,
spiritul lor întreprinzător, mândria lor de a trăi mai bine, mai frumos, mai civilizat.
Iată de ce am luat această iniţiativă şi o susţinem cu toată convingerea noastră.”
Deputat P.R.M. de Călăraşi
Dumitru Bălăeţ

Dezbaterea în plenul Camerei Deputaţilor a avut loc pe 19 iunie 1997, raportul de la Comisia de specialitate
(administraţie locală) fiind negativ. Dumitru Bălăeţ a pledat în favoarea proiectului, majoritatea deputaţilor
votând pentru el.
Iată pledoaria domnului deputat Dumitru Bălăeţ în plenul Camerei Deputaţilor.
Domnule preşedinte,
Stimaţi colegi,
Ca deputat de Călăraşi, am iniţiat această propunere şi am iniţiat-o mergând la faţa locului, constatând
situaţia şi observând poziţia absolut strategică pe care o are oraşul Olteniţa, în privinţa dezvoltării de viitor a
României.
Aşezat pe malurile Dunării, a fost întemeiat pe vremea lui Neagoe Basarab, căruia olteniţenii doresc să
îi ridice o statuie, din iniţiativă proprie, de 15 metri, pe malul Dunării, să poată fi văzută de la distanţe mari şi
din toate părţile, pentru acest renascentist extraordinar al culturii române, comparabil cu toate valorile mondiale
ale momentului acela renascentist, dar foarte puţin cunoscut şi căruia olteniţenii doresc să-i ridice acest
monument grandios.
Vreau să vă spun că oraşul Olteniţa are peste 35 de mii de locuitori şi realizează astăzi peste 20 miliarde
producţie. Are o situaţie economică înfloritoare, din iniţiativă proprie. Şoseaua care leagă Bucureştiul de
Olteniţa este o şosea foarte uşor de parcurs, fără traversări de ape, şi care se poate transforma într-o auto-stradă
care, în viitor, va reduce cu peste 150 km. distanţa între Bucureşti şi Istanbul, pentru că ocoleşte şi munţii Balcani
şi are această situaţie binecuvântată de Dumnezeu, pe care i-a oferit-o Olteniţei aşezarea ei.
În acelaşi timp vreau să vă atrag atenţia că lucrarea la Canalul Bucureşti-Dunăre este o lucrare care va
trebui să fie continuată. Nu o putem lăsa în distrugere pentru că, iarăşi avem de-a face cu ceva care aduce venit
ţării şi care va aşeza Bucureştiul, prin intermediul acestui oraş Olteniţa, la intersecţia marilor drumuri, pe apă,
care au fost din totdeauna cele mai ieftine, cele mai convenabile şi cele mai profitabile, din toate punctele de
vedere.
Astfel, eu cred că putem susţine această iniţiativă legislativă. Am discutat cu primarul Olteniţei, domnul
Rodion Sima, care este de la P.N.Ţ.c.d., dar cu care am colaborat foarte bine în realizarea acestui proiect legislativ.
Nu cer nici un fel de subvenţie de la buget, o fac în acelaşi număr de posturi, în aceleaşi condiţii, nu
doresc decât acest prestigiu al Olteniţei, de municipiu, care să le aducă, cum să spun, entuziasmul locuitorilor
şi credinţa că lucrează pentru o cauză naţională convenabilă tuturor oamenilor şi nouă ca popor. Vă mulţumesc.
* * *
După mai multe pledoarii care au susţinut propunerea domnului deputat Dumitru Bălăeţ (deputaţii Dan
Marţian, Paul Alecu şi Petre Naidin) s-a trecut la vot. Iată stenograma votului:
“Domnul Andrei Ioan Chiliman; Alte intervenţii ? Nu mai sunt. Vă supun spre aprobare, conform regulamentului
nostru, în primul rând, propunerea comisiei care este de respingere. Cine este pentru? Vă rog să
număraţi. 18 voturi pentru. Este suficient.
Voi supune spre aprobare, începând cu titlul ei. Dacă sunt intervenţii la titlul legii? Nu sunt. Cine este
332
pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Abţineri? Unanimitate. Intervenţii la art. 1 al legii? Nu sunt. Voturi
pentru ? Voturi împotrivă ? Abţineri ? Au existat voturi împotrivă ? 2 voturi împotrivă. Cu 2 voturi împotrivă
şi 2 abţineri a fost adoptat art.1.
Intervenţii la art.2 al legii ? Nu sunt. Voturi pentru ? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? 1 vot împotrivă.
Abţineri ? O abţinere.
Vă supun spre aprobare legea în ansamblul său. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? 1 vot
împotrivă. Abţineri? 3 abţineri. Cu 1 vot împotrivă şi 3 abţineri a fost adoptat acest proiect de lege.”
* * *
În Senat, dezbaterile au avut loc pe data de 2 oct.1997. Deşi raportul comisiei a fost negativ, prin pledoaria
sa, deputatul Dumitru Bălăeţ a creat un curent de opinie favorabil ridicării Olteniţei la rang de municipiu.
Iată pledoaria domnului deputat Dumitru Bălăeţ.
Domnule preşedinte,
Domnilor senatori.
Daţi-mi voie să mă prezint. Sunt Dumitru Bălăeţ, deputat de Călăraşi şi iniţiatorul acestui proiect, care a
fost însuşit de Camera Deputaţilor, în plenul ei, în ciuda faptului că şi comisia noastră de specialitate a dat un
raport negativ. Vreau să precizez că, ieri, chiar un proiect asemănător venit de la Senat, cu privire la transformarea
oraşului Calafat în municipiu, a fost votat pozitiv în plenul Camerei Deputaţilor, în ansamblul ei, în
ciuda raportului negativ venit de la comisie. Raporturile negative ale comisiei se bazează pe nişte argumente
care – zic eu – pot fi depăşite. Unul din argumentele care a fost şi la noi şi la Calafat, privea ideea că trebuie să
realizăm o reformă administrativă globală şi să vedem situaţia din toate zonele ţării. Guvernul a iniţiat o asemenea
idee, dar nu a pus-o în practică şi se dovedeşte că aceasta costă foarte mult, pe ansamblu. Dar transformarea
unui oraş în municipiu nu este legată neapărat de cheltuieli bugetare foarte mari.
În acest caz, este vorba de o reorganizare internă a bugetelor locale judeţene, ceea ce este o chestiune absolut
necesară.
Eu vreau să vă atrag atenţia că, în judeţul Călăraşi, oraşul Olteniţa, cu 35.000 aproape 40.000 de locuitori,
i s-a alocat un buget mai mic decât pentru Lehliu, care este o comună, cu 7.000 de locuitori. Bugetul pentru
Lehliu în 1997 a fost de 2.000.000.000 lei, iar pentru Olteniţa nu a depăşit aceste 2.000.000.000 lei.
Transformarea în municipiu şi recunoaşterea situaţiei, de fapt, demografice, în cadrul municipiului, este
o chestiune de reorganizare internă a bugetelor.
Un al doilea argument ar fi fost că această transformare în municipiu a unui oraş aduce o schimbare în
ceea ce priveşte repartiţia bugetară. Ne aflăm la sfârşitul anului, nu mai poate fi vorba de aşa ceva, realizarea
unei schimbări referitoare la repartiţia bugetară se va face anul viitor şi nu afectează cu nimic situaţia bugetară.
Aş vrea să atrag atenţia că Olteniţa este un oraş mare, care depăşeşte media generală a oraşelor ţării. Are
37.000 – aproape 40.000 de locuitori, dacă ţinem seama şi de fluctuaţia existentă. Oraşul are o producţie anuală
– la nivelul anului 1996, deci lăsând ce s-a produs în 1997 – de peste 17.000.000.000 lei, are un şantier naval
puternic care, pe lângă celelalte întreprinderi mari ale oraşului actual, dă o pondere deosebită dezvoltării acestui
oraş, care trebuie să devină municipiu.
Vreau să vă atrag atenţia, stimaţi senatori, asupra poziţiei strategice pe care o are oraşul Olteniţa, în raport
cu capitala ţării. Dacă Giurgiu poate să deschidă drumul capitalei spre Peninsula Balcanică, dar puţin spre vest,
pentru că, de la Giurgiu, drumurile duc către Sofia, deci spre vestul Peninsulei Balcanice şi abia după aceea
către Orientul Mijlociu, către Istanbul, unde avem relaţii comerciale mai puternice. raşul Olteniţa scurtează
drumul către Istanbul cu aproape 150 de kilometri, ocoleşte Balcanii, prin Varna şi ne scoate în relaţia directă
cu Orientul Mijlociu, deci cu marele oraş de la gura Bosforului, ceea ce reprezintă pentru noi o şansă de dezvoltare.
Vreau să vă atrag atenţia că mişcarea pe şosea de la Bucureşti la Giurgiu, spre doesebire de cea de la Bucureşti
la Olteniţa, la Giurgiu este prin “valuri,” succesive, prin traversări de ape, ceea ce duce la îngreunarea
circulaţiei rutiere, pe când spre Olteniţa, drumul este lin, nu are decât o traversare a Dâmboviţei – foarte uşoară
– şi, oricând, această şosea, într-o coborâre lentă, poate fi transformată într-o autostradă care, micşorând şi distanţa
aceasta între capitala României şi Istanbul cu 150 km, dă avantaje extraordinare pentru dezvoltarea comerţului.
333
Este o zonă agricolă foarte puternică. Trebuie să vă atrag atenţia că, fiind deputat, am vizitat şi piaţa
Olteniţa, ea este cu mult sub preţurile Bucureştiului, Călăraşiului şi a altor oraşe. De ce ? Datorită acestei abundenţe
de produse.
Olteniţa se situează şi la gura uitatului – care ar trebui să fie reluat – Canal Bucureşti-Dunăre, unde, iarăşi,
avem de-a face cu o poziţie strategică de dezvoltare viitoare a Bucureştiului.
Oraşul are posibilităţi mari pentru dezvoltarea unui port, încât aprobarea – şi de către Senat – a transformării
acestui oraş municipiu mi se pare firească, necesară, în perspectiva dezvoltării şi a Capitalei, şi a acestei mişcări
comerciale, pe Dunăre, mai uşoare, mai favorabile, încât eu, care am cunoscut acest oraş, pe care îl preţuiesc
în mod deosebit, susţin în continuare, în numele plenului Camerei Deputaţilor, votarea favorabilă a acestui
proiect legislativ şi transformarea oraşului Olteniţa în municipiu.
Mulţumesc pentru atenţie !
* * *
După mai multe pledoarii favorabile susţinerii iniţiativei legislative a domnului deputat Dumitru Bălăeţ
(în care s-au remarcat senatorii Gheorghe Dumitraşcu, Victor Apostolache, Radu Timofte), s-a trecut la vot.
Iată stenograma votului în Senat.
Domnul Radu Vasile.
“Deci, repet, avem raport negativ – dacă spuneţi “da”, sunteţi de acord cu raportul negativ şi cade problema
în Senat, dacă spuneţi “nu” respingeţi raportul negativ şi revenim la soluţia Olteniţa-municipiu…
Domnilor ! Nu mai vorbiţi, că supun la vot ! Deci, supun la vot. Aţi înţeles? “Nu” respingerea raportului
la revenirea la Olteniţa noastră…a tuturor…municipiu…Deci, supun la vot, da ? 79 de voturi – s-a respins, 7
abţineri, 14 …aveţi emoţii ? Noi controlăm situaţia aicea, domnilor !…Ha, ha, ha !… Domnule Dumitraşcu, ce
aţi votat ? Supunem la vot propunerea legislativă de a declara oraşul “nostru” – Olteniţa-municipiul “nostru”.
“Al nostru” domnilor ! Viitorul nostru spre Balcani !
Mai întâi – titlul ! Titlul legii, deci. Da. acum…cu 83 de voturi pentru, 4 împotrivă – s-a adoptat titlul legii!
Articolul unic. Fără comentarii în timpul votului ! 87 voturi pentru, 4 împotrivă – adoptat Legea, în întregime:
90 de voturi pentru, 4 împotrivă – mulţumesc ! Olteniţa a devenit municipiu” (Vii aplauze).
Domnul Dumitru Bălăeţ.
“Permiteţi-mi să-mi exprim bucuria că în Senat, în urma unei dezbateri serioase, s-a ajuns la concluzia
normală, firească şi care onorează corpurile noastre legiuitoare – atât Camera Deputaţilor, cât şi Senatul. Vă
mulţumesc, încă o dată şi vă doresc spor la muncă!”
AVANTAJELE MUNICIPALITĂŢII
a) – OLTENIŢA – alocaţii bugetare.
În anul 1997, acestea au fost în jur de 2 miliarde de lei (aproape cât ale oraşului Lehliu-Gară cu 6 mii de
locuitori)
În 1998 au crescut la 18 miliarde de lei
În 1999 au crescut la 20 miliarde de lei
În 2000 au crescut la 22 miliarde de lei *)
*) Notă. Aceste cifre rotunjite, au fost furnizate de dl. Rodion Sima, primar al Olteniţei între 1996 – 2000,
datorită faptului că reprezentanţii primăriei când nu mai era Sima primar,nu au vrut să ofere aceste date.Păcat!
Este vorba de dl. prof. Ştefan Dumitru de la Partidul Democraţiei Sociale din România (P.D.S.R.).
b) – Din aceste fonduri s-au făcut investiţii în :
– iluminatul public din Olteniţa,
– construcţia de locuinţe,
– asfaltarea de străzi,
– modernizarea reţelei de încălzire a locuinţelor (inclusiv din fonduri externe Phare şi BERD, nerambursabile,
obţinute în această perioadă şi aflate, atunci, în desfăşurare.
c) – Municipalitatea Olteniţi a permis cadrul legal pentru creşterea numărului de salariaţi ai primăriei de
la 27 în 1997, la 35 în anul 2000, de la 30 la 50 în finanţele publice şi altele în justiţie, poliţie, în jandarmerie,
etc.
d) – Avantajele de mai sus ale municipalizării Olteniţei cu atât mai importante cu cât ele s-au produs pe
334
fondul diminuării până la dezastru a activităţilor economice ale Olteniţei, ca şi ale întregii ţări, datorită politicii
macroeconomice a guvernelor Convenţiei Democratice din România – CDR -, Uniunea Social Democrată –
USD- şi Uniunea Democrată a Maghiarilor din România – UDMR- Prim Miniştri: Victor Ciorbea, Radu Vasile,
Mugur Isărescu. Astfel :*)
– NAVOL – avea în 1996 peste 2000 de salariaţi, în anul 2000 avea sub 1000
– FILATURA – avea în 1996 peste 1500 de salariaţi. În 1998 – 1999 a fost adusă în stare de faliment total
şi pusă în lichidare, iar maşinile şi vândute la fier vechi. În nul 2000 în halele fostei filaturi din Olteniţa – una
din cele mai mari din ţară şi din sud-estul Europei, mai funcţiona o secţie a fabricii “Crinul” din Bucureşti cu
aproximativ 120 de salariaţi.
– Fabrica DE CONSERVE VALEA ROŞIE, avea în 1996 peste 600 de salariaţi, iar în 2000 rămăsese, cu
mare greutate, abia 50,
– TURNĂTORIA (TUROL) avea în 1996 peste 900 de salariaţi, în anul 2000 de abia mai putea să menţină
200.
– COMBINATUL DE PORCI DE LA ULMENI, avea în 1996 peste 1300 de salariaţi şi producea 250 de
mii de capete de porci anual, cu peste 20 de mii de tone carne. În anul 2000, acest combinat, unul dintre cele
mai mari din ţară, mai avea doar 200 de angajaţi şi producea doar 15 capete de porci.
– INTREPRINDERI MICI ŞI MIJLOCII erau în Olteniţa în 1996 peste 1450, iar în anul 2000, peste 3
sferturi dintre acestea se aflau în faliment în diverse stadii.
*) Cifrele de mai sus au fost furnizate de dl. profesor Dumitru Ştefan primarul Olteniţei între 1992-1996
şi în continuare după alegerile din iunie 2000, până în 2004.
În privinţa punctului de trecere cu feribotul din Olteniţa peste Dunăre la Turtucaia şi înapoi, care ar fi
putut dinamiza mai mult viaţa economică a municipiului Olteniţa, era mult întârziată, datorită – printre altele
– şi neînţelegerilor dintre factorii economici locali.
ÎN LOC DE CONCLUZII
1. – Este lăudabilă şi merită admiraţia din partea noastră a tuturor olteniţenilor dl. prof.dr. Dumitru Bălăeţ
care, deşi călărăşean, nelegat cu nimic de Olteniţa – a insistat şi persistat în demersul său, în ideea de a depune
toate eforturile şi a face toate diligenţele pentru ca oraşul Olteniţa să fie ridicat la rang de municipiu, argumentând
edificator şi fundamentat o seamă întregă de considerente cu care a reuşit să convingă Camera Deputaţilor
şi Senatul – într-un cuvânt Parlamentul României – pentru a vota legea prin care Olteniţa să fie trecută în
categoria municipiilor. Prin expunerile de motive, prin comparaţiile făcute, a demonstrat că Olteniţa merită să
fie municipiu, sesizând înaintea altora, consecinţele ce decurg din situaţia în care Olteniţa devine municipiu.
A fost revoltat şi dânsul ca persoană de nedreptăţile făcute Olteniţei de către conducerea judeţului Călăraşi,
care, din punct de vedere al alocării prevederilor bugetare, încă de la înfiinţarea Judeţului Călăraşi din 22 ian.
1982, primăria Olteniţa, în mod abuziv, în permanenţă a fost subfinanţată. Ani de-a rândul, Olteniţa a primit
cam 10 % din ce ar fi fost îndreptăţită să primească. Ani de zile, potrivit proverbului “Cine împarte, parte-şi
face”fondurile au fost dirijate – mai bine zis – au rămas în Călăraşi, s-a construit masiv, lucru car se vede cu
ochiul liber fără a se cerceta date sau statistici, iar Olteniţa, mai bine de 15 ani, nu a dispus de fondurile la care
era îndreptăţită. Situaţia s-a menţinut şi a continuat nestingherită şi după 1989.
Dacă în 1997 Olteniţa a primit circa 2 miliarde de lei, adică aproape cât localitatea Lehliu-Gară cu 6 mii
de locuitori – dacă i-o mai fi având şi pe aceştia, adică de cinci ori mai mică decât Olteniţa, aceasta spune
destul. Iar în anul 1998 – deci la numai un an – Olteniţei i s-au acordat 18 miliarde, iar în anul următor (1999)
20 miliarde, deci de zece ori mai mult decât numai cu un an înainte.
În atari condiţii, olteniţenii, sunt sau nu îndreptăţiţi să solicite ca să aparţină de judeţul Ilfov şi nu de
Călăraşi ?
Aceasta se întâmpla în condiţiile în care Ion Iliescu, născut în Olteniţa la 3 martie 1930, primul preşedinte
al României post revoluţionare, nu a făcut nimic pentru oraşul său natal, cel puţin, măcar de ochii lumii, lăsândui
pe cei de la Călăraşi să-şi bată joc de noi.
2. Aceasta a dovedit că deputaţii aleşi de noi, proveniţi din Olteniţa dar neautohtoni, urmărindu-şi realizarea
numai a propriilor interese, nu i-a interesat în nici un fel situaţia localităţii în care îşi au domiciliul şi
în care au prosperat sub raport economic, în mod neaşteptat.
335
Promisiunile făcute în campania electorală, s-au dovedit vorbe goale fără nici un fel de corespondent în
realizări. Ba mai mult, nici unul din ei nu au avut nici o iniţiativă legislativă de nici un fel. În plus, nici cel
puţin nu au luat cuvântul vreodată în Parlamentul României.
3. Cine nu cunoaşte le amintesc situaţia din România, dinainte de 1944, când cei care făceau politică,
făceau politică pe banii lor, nu pe ai statului, aşa după cum s-a întâmplat după în 1990 şi în continuare. Ori la
noi, dat fiind faptul că, după 1989, fragila noastră democraţie, a fost în realitate un fel de prelungire a comunismului
ante revoluţionar, legile şi le-au votat singuri, aşa cum le-a convenit.
Concret în cazul nostru – ca de altfel şi în ţară – din presă şi de la televiziune, am aflat toţi cetăţenii, că tot
aşa a fost, – parlamentarii de după 1990, au intrat în Parlament, pe bază de liste de partid, din funcţii de conducere
de la întreprinderi, sau au funcţionat şi ca directori de întreprindere, şi ca parlamentari, după ce şi înainte
de 1990 – deci în timpul regimului comunist, au deţinut tot funcţii de conducere în întreprinderi şi, pe banii
statului, s-au plimbat şi au vizitat fel de fel de ţări, sub diverse pretexte, cheltuieli lipsite de cea mai elementară
şi neînsemnată eficienţă, toate acestea contribuind în final şi grăbind falimentul întreprinderilor din care făceau
parte sau pe care le-au condus.
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI
D E C R E T
PENTRU PROMULGAREA LEGII PRIVIND DECLARAREA
ORAŞULUI OLTENIŢA MUNICIPIU
În temeiul articolului 77 aliniatul (1) şi al articolului 99 aliniatul (1)
din Constituţia României,
Preşedintele României decretează :
Articol unic. Se promulgă Legea privind declararea oraşului Olteniţa
municipiu şi se dispune publicarea ei în Monitorul Oficial al României.
PREŞEDINTELE ROMÂNIEI,
(ss) Emil Constantinescu
Bucureşti, 21 octombrie 1997
Nr. 543
Olteniţenii au luat cunoştinţă de acest eveniment din Jurnalul de Olteniţa nr.210 / Anul V – din 10 – 16
noiembrie 1997, săptămânal independent de informare, atitudine şi educaţie.
În cotidianul popular OGLINDA OLTENIŢEI
nr. 704 de vineri 24 octombrie 1997 :
S-a publicat Hotărârea Consiliului Local Olteniţa nr. 63 / 1997 prin care denumirea următoarelor
străzi se modifică astfel :
– din str. Alexandru Iliescu în str. C-tin. Alimăneşteanu
– din str. (Piaţa) Mercur în str. dr. Florian Mandache
– din str. (pasajul) Primâverii în str. dr. Lucian Popescu

În aceeaşi publicaţie POLIŢIA OLTENIŢA,
Formaţiunea Evidenţă populaţie, informează :
Cetăţenii care au domiciliul pe străzile ale căror denumiri au fost (schimbate) modificate
cf. H.C.L. nr. 63 / 1997 sunt invitaţi la Poliţia oraşului Olteniţa, cu acte de identitate.

Fragmente din MONOGRAFIA ORASULUI OLTENITA de PAUL AMU !

CARTEA DE ONOARE A  CLUBULUI ŞANTIERULUI NAVAL OLTENIŢEAN  !
Spre luare aminte şi ţinere minte
Această interesantă carte de onoare a Clubului Şantierului Naval Olteniţa – fiind nespus de bucuros după
ce am depistat-o şi am parcurs-o cu mare atenţie – mi-am dat seama că are o valoare patrimonială, spirituală şi
culturală, inestimabilă.
Mi-am bătut capul şi – pe cât posibil – am reuşit să descifrez, să identific, scrisul, persoanele şi semnăturile
oamenilor de excepţie care au evoluat pe această scenă, onorându-ne oraşul cu prezenţa lor. Pe cele scrise în
limbile de circulaţie mondială – pe cât posibil – le-am tradus în româneşte.
Această carte de onoare, a rămas şi constituie singura dovadă incontestabilă a măreţiei, grandoarei şi
celebrităţii personalităţilor care, de-a lungul anilor, au onorat cu prezenţa lor activă, publicul olteniţean, scena
şi sala Clubului S.N.O. începând cu 23 august 1960, când s-a inaugurat această clădire şi când scrie:
“S-au aniversat 16 ani – cum impropriu şi în mod demagogic se considera atunci de exponenţii regimului comunist aservit Moscovei – de la eliberarea patriei de sub jugul fascist”.
În fapt – adaug eu aici – ceea ce acum este arhicunoscut şi dovedit – 16 ani de la plasarea României sub
dominaţia, asuprirea, exploatarea şi influenţa regimului comunist – bolşevic, sovietic.
– Inaugurarea clubului S.N.O.: Nu ştiu ce a avut în vedere George Vraca, când pe prima pagină a scris:
“Inaugurăm la Olteniţa al 40-lea teatru”. Probabil că până atunci s-au mai inaugurat 39 !…
– Lansarea la apă a unei motonave de 2.000 de tone.
Prima consemnare este făcută chiar de regretatul şi marele actor George Vraca, artist al poporului şi de o
pleiadă întreagă de alţi artişti valoroşi, printre care şi Dan Puican regizor, olteniţean autohton, colegul meu de
liceu şi de clasă la liceul “Constantin Alimăneşteanu” din Olteniţa, iar ultimul, până în anul 2004, Radu Beligan
artist al poporului, născut la 14 decembrie 1918 care scria:
“Cu cele mai bune gânduri pentru admirabilul public din Olteniţa, în cadrul manifestărilor prilejuite de
aniversarea a 150 de ani de la fondarea oraşului Olteniţa”.
Pentru că este posibil ca, o dată cu trecerea timpului această carte de onoare să dispară, ca multe altele,
dar mai ales pentru că foarte puţini olteniţeni au cunoştinţă despre aceşti oameni de certă valoare care ne-au
vizitat oraşul, cât şi din precauţie, am făcut xerocopii de pe aceste înscrisuri olografe unicat, spre a vi le prezenta.
Majoritatea acestor oameni valoroşi, de mult au trecut în “lumea de dincolo”, alţii au plecat din ţară pe
măsură ce s-a ivit ocazia, însă fără excepţie, toţi cei care supravieţuiesc sunt destul de bătrâni.
Aceste înscrisuri se regăsesc în lucrarea de faţă.
Poate că parte dintre cititorii cărţii mele, vor reuşi să descifreze sau să recunoască, fie scrisul fie semnăturile
persoanelor pe care eu nu le-am putut identifica, lucru care m-ar bucura.
Mulţumesc domnului Măgeanu care răspunde şi se ocupă de Clubul S.N.O. şi care a avut amabilitatea şi
încrederea să-mi pună a dispoziţie această carte de onoare în perioada 15 aprilie – 31 octombrie 2004, pe care,
apoi i-am restituit-o.
Paul Amu
ET IN ARCADIA EGO
Aforismul latin “et in Arcadia ego” ceea ce de fapt reprezintă titlul la ceea ce voi scrie în continuare
– poate fi parafrazat prin românescul: “şi eu am fost în Olteniţa”. Prin urmare, făcându-mă mesagerul celor
care ne-au vizitat oraşul în domeniul culturii, pot face uz de acesta.
Este adevărat că până în anul 1960, Olteniţa nu a avut o sală adecvată de festivităţi, dotată cu ceea ce era
necesar spre a oferi condiţii corespunzătoare desfăşurării unor spectacole artistice. Singurul care exista şi care
a rămas, Teatrul comunal, a corespuns pentru vremea în care a fost construit. În lucrare dau destule detalii la
un capitol special, cu privire la modul, împrejurările şi condiţiile în care acesta a luat fiinţă. Totuşi şi pe scena
acestuia au evoluat personalităţi şi pot spune chiar celebrităţi, aşa cum a fost cazul cu maestrul George Enescu.
De asemeni în lucrare, prezint şi modul în care a luat fiinţă Clubul Şantierului Naval Olteniţa şi cine a
contribuit efectiv.
Sunt perfect conştient şi pe deplin convins că – ceea ce voi scrie eu aici su sincera şi disperata dorinţă de
a nu se uita, de a se ţine minte – nu-şi va mai bate capul nimeni, niciodată pentru că lăsând modestia la o parte,
ceea ce am făcut eu, nu a fost nici simplu şi nici uşor.
De o asemenea întreprindere nu se va mai apuca nimeni fără o consistentă pretenţie pecuniară, ţinând
seama de crunta realitate, câ în zilele noastre nici “BUNĂ ZIUA” nu îţi dă nimeni degeaba, s-au dezinteresat,
iar vorbele sunt extrem de scumpe, aşa cum este cazul de exemplu la avocaţi – şi rog să fiu scuzat pentru această
comparaţie, care mi-a venit în minte pe moment.
* * *
Începând cu data de 23 august 1960, o dată cu darea în folosinţă şi inaugurarea Clubului Şantierului
Navala Olteniţa, pe scena acestuia s-au perindat şi au evoluat cele mai proeminente personalităţi ale vremii
din domeniul teatrului, operei şi muzicii – de toate genurile.
Chiar dacă lista ar fi prea lungă, din respect atât pentru memoria acestora cât şi a olteniţenilor – atât pentru
cei trecuţi în “lumea de dincolo” cât şi pentru cei care mai sunt în viaţă, cu permisiunea dumneavoastră am să
vi-i prezint.
Dovada că ei ne-au vizitat oraşul şi ne-au oferit momente de neuitat, sunt înscrisurile sub forma de notări,
245
de impresii, care au rămas închise pentru eternitate între coperţile groase ale  cărţii de onoare a Clubului
Şantierului Naval Olteniţa, carte pe care, după multe căutări, cu strângere de inimă, am găsit-o „dezonorată”,
plină de praf și var, aruncată într-un coș de hârtii. Păcat !
Sunt convins că fiecăruia dintre noi, fiecare nume, ne va spune ceva, ne va aduce aminte de un spectacol
cu care ne-a delectat, care ne-a rămas întipărit în memorie, de un program de televiziune, de un film, pentru că
până la urmă însăşi viaţa fiecăruia dintre noi este un film.
Lăsând modestia la o parte, cred că – beneficiind de împrejurarea că Olteniţa se află aproape de Bucureşti
– suntem poate printre puţinele localităţi care ne putem legitima în faţa ţării că am fost vizitaţi şi onoraţi de
mari personalităţi ale vremii, care au avut numai cuvinte de laudă la adresa publicului olteniţean. Mulţi dintre
aceştia au fost mesageri şi ambasadorii ţării noastre şi ne-au făcut cunoscuţi lumii, pe toate meridianele, chiar
într-o vreme întunecată de regimul comunist asupritor şi mai ales duplicitar care una spunea, alta gândea şi
altfel proceda în realitate. Sigur că o asemenea stare de lucruri nu putea dura la infinit.
De asemeni, sint convins că simpla inserare a numelor acestora nu va fi de natură să plictisească pe
nimeni, mai cu seamă că cu imensa majoritate – cel puţin pe lumea asta – nu ne vom mai întâlni niciodată,
decât numai când ni se va prezenta la televizor, câte ceva din fonoteca de aur.
Aceştia sunt exponenţi ai culturii noastre, oameni de certă valoare, profesionişti şi talentaţi – şi nicidecum
amatori sau improvizaţii, care au existat din păcate, cu care, fiecare dintre noi, ne-am întâlnit direct sau indirect
– şi ni s-au întipărit în minte pentru totdeauna, atâta timp cât vom exista. Imaginea lor ne va însoţi şi ne va dispărea
din minte o dată cu inevitabilul sfârşit şi cu zborul sufletului fiecăruia dintre noi spre zările infinitului.
Prin urmare, iată numele celor care ne-au vizitat: George Vraca, Ion Luican, N. Secăreanu, Vladimir
Orlov, N.N. Matei, Iulia Ioana Vraca, Ion Dacian, Nicu Stănescu, Emilia Petrescu, Martha Kessler, Ioana Radu,
Vasile Tomazian, Florin Dorian, Dan Puican olteniţean, Maria Tănase, Mara Ianoly (care cânta în falset), Marieta
Sadova (cea care a contribuit la lansarea în teatru a olteniţeanului nostru Dem Savu), Gigi Marga, Norocel
Dimitriu, Nicky Atanasiu, Margareta Pâslaru, Constatin Drăghici, Elena Buzea, Maria Voica, Stela Popescu –
prima soţie a lui Dan Puican, Ştefan Ciubotăraşu, Maria Lătăreţu, Roxana Matei, Anda Călugăreanu, Grigore
Vasiliu Birlic, Pillu Morel din Mexic, Martin Hughes regizorul baletului din Dahomey, compozitorul Ion Socol,
Septimiu Sever, Rodica Popescu – care atunci nu se numea şi Bitănescu pentru că, deşi în vârstă nu se căsătorise,
Ion Dichiseanu (febleţea temporară a Saritei Montiell, Regina Fadoului), Amza Pellea, Horia Şerbănescu,
Marcela Rusu, Cornel Constantiniu, Petre Geambaşu, Dan Spătaru, Dorin Anastasiu, Tiberiu Ceia, Maria
Ciobanu, Ion Dolănescu, IOSIF CONTA care a dirijat un concert format din 60 de instrumentişti pentru care
a fost necesar ca scena să fie extinsă cu vreo 15 metri, şi care s-a aflat într-o foarte bună dispoziţie, tot timpul
a fost cu zâmbetul pe buze, după fiecare interpretare lumea aplauda frenetic, se scula în chip de respect în picioare,
iar Iosif Conta cu sensibilitatea sa care îl caracteriza a perceput corect acest mod de manifestare. Spre
deosebire de alte spectacole, pentru concertul lui Iosif Conta s-au vândut bilete din timp, iar lumea a fost, pe
cât posibil – mai selectă.
Acest concert de neuitat a avut loc în seara zilei de 11 noiembrie 1982.
În cartea de onoare se regăseşte şi Ion Iliescu cu notarea: “Cu cele mai calde sentimente şi urări de bine
slujitorilor Clubului S.N.O. – pentru îmbogăţirea tradiţiilor de viaţă culturală, spirituală”.
Ileana Stana Ionescu, scriitoarea Ileana Vulpescu, a lăsat un semn că a trecut pe aici, cu următorul înscris:
“O zi frumoasă pe un drum cu maci şi cu dragoste a cititorilor pentru scriitori, cea mai preţioasă hrană a
lor”. Era la 7 iulie 1988.
Mircea Diaconu, Constantin Cotimani, iar ultimul care încheie aceste impresii a fost Radu Beligan la 12
decembrie 2004, când nota: “ Cu cele mai bune gânduri pentru admirabilul public din Olteniţa”.
Sunt covins – deşi am intenţionat – că nu am reuşit să-i trec pe toţi pentru care îmi cer scuzele de rigoare.
Cititorule ! Îţi adresez îndemnul, că o răsplată a celor care ne-au vizitat oraşul, oferindu-ne clipe de neuitat,
te rog apleacă-te, cu răbdare şi respect faţă de memoria lor şi citeşte ceea ce aceşti mari oameni ai vremii, creatori
sinceri de bine şi de frumos, au scris cu mâna lor, cuvinte calde şi de mulţumire, spre a ne lăsa nouă, un
semn din viaţa şi existenţa lor, o dovadă că şi-au purtat paşii şi prin oraşul nostru                                            Pentru uşurarea înţelegerii cititorului a consemnării impresiilor făcute de cei ce au evoluat în decursul
timpului pe scena Clubului S.N.O. prezint în paralel, scrisul olograf al celui care a făcut notarea, alături de
scrisul descifrat, ambele pagini, având acelaşi număr.
1. – “În cinstea zilei de 23 august 1960, la marea sărbătoare a împlinirii celor şase spre zece ani de la eliberarea
poporului nostru – artiştii pătrunşi de noul ideal al realismului socialist, cei mai jos semnaţi, au venit în
oraşul Olteniţa să inaugureze al patru zecilea teatru – născut din grija şi înţelepciunea Partidului Muncitoresc
Român.
Încă o dată – mai mult Partidul – ne-a dat prilejul să înnobilăm şi mai mult arta noastră.
Urez – oamenilor muncii din Olteniţa – şi a celor din Şantierul Naval Olteniţa, iniţiatorul acestui lăcaş de
cultură – o cât mai strânsă legătură – cu noi – oamenii de artă din Republica Populară Română.
Noi ne angajăm.” (ss)George Vraca
Artist al Poporului
2. – Ion Luican prim solist al T.O.B. (Teatru de Operă şi Balet) (Olteniţean) – Adaug eu aici, că Ion Luican
a scris “Olteniţean” pentru că de fapt este din comuna Frumuşani unde are şi casă.
(ss) N. Secăreanu, artist emerit,
(ss) Dinu Bădulescu, ca şi toţi ceilalţi
(ss) Alexandru Enăchescu,
(ss) Maria Crişan laureată a festivalului Internaţional de la Bucureşti
(ss) Mihaela Botez laureată a concursurilor internaţionale de la Bucureşti.
“Mulţumiri pentru frumoasa primire, vă urez multe succese în muncă”
(ss) Vladimir Orlov, artist emerit
(ss) Sabina Muşatescu Laureată a Premiului de Stat actriţă a Teatrului CFR
Giuleşti
3. – “Teatrul muncitoresc C.F.R. îşi ia angajamentul să sprijine munca culturală a Clubului muncitoresc
al Şnatierului Naval Olteniţa”.
(ss) N.N. Matei Laureat al Premiului de Stat.
(ss) Susana Remulus solistă a Teatrului de Operă şi Balet
“Trei sărbători : 23 august 1960 – 16 ani de la eliberarea Patriei de sub jugul fascist – lansarea unei motonave
de 2000 tone, o victorie a regimului nostru.
Suntem cu toată inima alături de ele.”
Regia de culise a Teatrului de Operă şi Balet
(ss) indescifrabil
(ss) A.Caracaş
“Urez noului lăcaş al culturii din Olteniţa multă rodnică existenţă şi propagarea culturii în R.P.R. Trăiască
Partidul muncitoresc Român, făuritorul comunismului în ţara noastră.”
(ss) E. Frungher, organizator spactal Teatrul de Operă şi Balet ——————————–               4. – “Din partea personalului tehnic al Teatrului de Operă şi Balet, mulţumim conducerii Şantierului Naval
Olteniţa pentru primirea făcută şi promitem să ne dăm tot acordul pentru culturalizarea maselor de muncitori
din oraşul Olteniţa.”
Electrician al T.O.B.
(ss) indescifrabil
Din partea Filarmonicii de Stat “George Enescu”
Din partea personalului tehnic : Ruse Petre şi Ruse Maria
“Să luptăm pentru înflorirea patriei noastre, scumpa noastră R.P.R.”
(ss) indescifrabil
“Olteniţa este orăşelul a cărei prosperitate culturală şi morală mi-a răscolit amintiri plăcute şi totodată de
neuitat. (Mă refer la Marină)”.
(ss) indescifrabil
“Din adâncul inimii mele, îmi doresc ca într-o zi să pot juca pe “Caterina” din “Furtuna” lui Ostrovschi pe
noua scenă a teatrului, din Olteniţa”
(ss) Iulia Ioana Vraca
5. “Sunt mândră că am participat la deschiderea Clubului SNO şi doresc ca ultima mea afirmare artistică so
am pe scena acestui club.”
(ss) Valeria Savu, solistă T.O.B.
“Totul este să faci în viaţă, a te afla în rândul celor care făuresc viitorul, viitorul trasat de cel de al III-lea
Congres P.M.R.”
(ss) indescifrabil
(ss) Bivolaru Dumitru
Laureat al premiilor internaţionale
6. “Mă bucur din toată inima că am putut lua parte la acest fericit eveniment şi că am putut lua parte la festivitatea
deschiderii Clubului din Olteniţa.”
(ss) Simona Ştefănescu prim solistă a T.O.B.
Laureată a concursurilor internaţionale de la Bucureşti şi Varşovia.
(ss) Rina Constantiniu solistă T.O.B.
“Ca actriţă a Teatrului Muncitoresc CFR Giuleşti şi ca una ce mi-am început cariera tot într-un teatru
muncitoresc, mulţumesc Partidului care mi-a dat posibilitatea să-mi afirm calităţile şi să-mi găsesc împlinirea
în asta numai datorită contactului strâns pe care l-am avut, şi învăţăturii care am căpătat-o în mijlocul
muncitorilor.”
(ss) Dody Carmen Rusu, actriţă a Teatrului Muncitoresc CFR Giuleşti.
“Mulţumesc partidului pentru construcţia edificiului cultural din Olteniţa care este nu numai al muncitorilor
ci şi al nostru.”
(ss) Bojidov Petrov
Teatru de Operă şi Balet
Toţi cei menţionaţi aici de la nr. 1 la 6 au evoluat într-o singură zi, adică la 23 august 1960, cu ocazia inaugurării
Clubului S.N.O.                                                                                                                                                  7. La invitația Sindicatului Șantierelor Navale din Oltenița, prim scenă din țară – Teatrul de Stat de Operetă
din București – a jucat pe scena nouă din Oltenița opereta românească ”Lăsați-mă să cânt” de Ciprian
Porumbescu.
În această lucrare eroul principal, compozitorul Ciprian Porumbescu, spune “…am studiat cu un mare
profesor şi acesta este Poporul meu…” Da !… de la Dumneavoastră Public spectator din Olteniţa, de la Voi
dragi muncitori de la şantierele navale, din poezia şi munca voastră, din cântecele Voastre, am învăţat să cântăm
şi noi şi să vă cântăm.
Teatrul de Operetă din Bucureşti, vine oricând cu multă dragoste în mijlocul Dumneavoastră, împreună
cu toţi fruntaşii săi.”
(ss) Ion Dacian 15 septembrie 1960
8. – “Cu deosebită plăcere am dirijat corul Filarmonicii “George Enescu” din Bucureşti în frumoasa sală
a clubului S.N.Olteniţa. Public cald, entuziast, care a ştiut să înţeleagă că aici noi am dăruit generozitatea, arta
noastră.
Dorim să ne mai revedem.”
Dirijor,
17.IX.1960 (ss) V.D.Brătulescu
“Nu sunt pentru prima oară când vin şi dirijez orchestra “Barbu Lăutaru” în acest oraş şi-n această frumoasă
sală de spectacole şi am fost totdeauna foarte mulţumit de publicul care ne-a onorat cu prezenţa la concertele
noastre şi de marele succes care l-am avut.”
(ss)Nicu Stănescu
Dirijor al orchestrei “Barbu Lăutaru” Artist emerit,
18.09.1960
9. 1.octombrie 1960
“Cântăm cu toată plăcerea în faţa unui public dornic de muzică. Ne-a plăcut sala şi felul în care ne-aţi
primit.”
(ss) indescifrabil
“Mi-a făcut mare plăcere să cânt ascultătorilor din Olteniţa.”
(ss) Maria Cardaş, pianistă.
“Arta noastră este pentru popor.
O dăruim cu drag şi suntem emoţionate când suntem înţelese şi apreciate.”
(ss) Emilia Petrescu
Martha Kessler
“Am găsit o înţelegere deosebită la publicul local şi un bun gust. Am cântat cu plăcere acestui public
cald, atent şi disciplinat.”
(ss) Elvira Ştefănescu.
10. – “Am venit în mijlocul harnicului colectiv al Şantierului Naval Olteniţa cu sufletul cald şi cu dorinţa
de a purta aici, flacăra artei realist – socialiste.
Am prezentat piesa de teatru “Copacii mor în picioare” de Alejandra Cassona, şi ne-a mulţumit atenţia
cu care publicul Olteniţei a apreciat eforturile noastre.
Fie ca munca noastră să contribuie la realizarea scopului comun : construcţia socialistă !
Un cuvânt de caldă mulţumire conducerii clubului, comitetului sindicatului, pentru condiţiile create.”
15 oct. 1960
(ss) indescifrabil responsabil cultural
(ss) Elena Cristescu Comitetul sindicatului Ministerului
Industriei Grele
(ss) G.Mitroi, (ss) M. Ungureanu
(ss) indescifrabil – (care a jucat rolul Bunica din “Copacii mor în
picioare”)                                                                                                                                                                      11. – “Am fost încântaţi de primirea călduroasă făcută colectivului orchestrei simfonice “George Enescu”
cu prilejul centenarului simfonic dat în faţa muncitorilor Şantierului Naval Olteniţa”
(ss) Mircea Dobrescu dirijor
12. -”Cu ocazia spectacolului dat de colectivul Teatrului Municipal din Bucureşti, cu piesa “Trei generaţii”
de tov. Lucia Demetrius, am avut plăcerea să fim întâmpinaţi de un public atent şi prietenos, şi de conducerea
instituţiei într-o sală nouă, plăcută, înzestrată cu o tehnică care permite desfăşurarea artistică de bună
calitate, artiştilor care vin la Olteniţa.
Felicităm din toată inima pe cei ce au luat iniţiativa construirii acestei săli de spectacol şi le urăm deplin
succes în proiectele lor de culturalizare.”
(ss) Lucia Sturza Bulandra
Directoarea Teatrului Municipal
22. noiembrie 1960
13. – 22 ianuarie 1961. “Cu multă plăcere şi dragoste cântăm pentru publicul din Olteniţa şi admirăm
această sală minunată şi acest public entuziast”
Orchestra “Barbu Lăutaru”
(ss) Ion Budişteanu, dirijor Laureat al premiului de stat.
(ss) Maria Lătăreţu
(Vlad Dionisie)
“Impresionat de frumoasa clădire construită şi o sală cu multă acustică, făcută pentru oamenii muncii.
Trăiască Partidul şi Conducerea ţării noastre care ne-a dat aceste posibilităţi.”
(ss) Nicu Stănescu dirijor, artist emerit
14. – “Joc pentru prima oară în această minunată sală şi ar trebui să iau o piatră în gură, dar mi-am luat o
piatră de pe suflet, de pe inimă, când am văzut că am jucat şi eu în această excepţională sală pe care vreau să
o aplaud din toată inima, atât sala cât şi pe cei care au realizat-o. Cinste lor !”
(ss) N. Stroie Artist emerit al R.P.R.
2 februarie 1961
15. – “Iată şi în oraşul Olteniţa o sală de spectacole nouă, modernă, înzestrată destul de frumos, cu mijloace
care oferă condiţiuni plăcute atât spectatorilor cât, mai ales, artiştilor.
Fără îndoială că în iureşul formidabil de construcţii care se desfăşoară cu o aşa mare intensitate în patria
noastră scumpă, sub înţeleapta conducere a partidului şi a guvernului nostru, când oraşe mari, începând cu Bucureştiul
nostru drag, capitala ţării şi continuând cu celelalte oraşe din ţară, care-şi schimbă necontenit înfăţişarea
lor veche, luând una nouă, sănătoasă, frumoasă, trebuia să-i vie rândul şi oraşului port la Dunăre,
Olteniţa, să fie înzestrată printre altele şi cu această sală plăcută, îmbietoare, de-ţi este drag să cânţi în ea !…
Ca fiu al Frumuşanilor, comună acum dependentă de acest raion, mă bucur din toată inima mea şi voi
veni cu drag, întotdeauna, când voi fi chemat, să cânt în această sală frumoasă.
Felicit organele locale de conducere care au construit-o.”
Ion Luican, 2 februarie 1961                                                                                                                                    16. – 2 mai 1961. “ Sunt fericit că am avut ocazia să joc în această sală minunată în care te simţi atât de
bine. Publicul este cald şi faptul că ştie să aplaude atât de mult, este pentru noi un mare stimulent.
De câte ori voi fi solicitat să vin să cânt în acest oraş, o voi face cu toată dragostea şi căldura.”
(ss) Gică Petrescu (ss) Dinu Şerbănescu
17. – “Public cald, sală de fală, oameni de treabă !… Ce se poate pretinde mai mult ?… Mai avem de
adresat mulţumiri şi laude celor care au realizat acest buchet de bucurii”
(ss) Maria Tănase Artistă emerită
Laureată a premiului de stat, decorată cu “Ordinul Muncii.”
2 mai 1961
18. – “Emoţionată, doresc oraşului Olteniţa şi conducătorilor lui, succese în muncă şi realizări cât mai
multe în folosul muncitorilor de aici.
M-am bucurat mult şi am aşteptat cu nerăbdare să cânt în această sală. Grija Partidului s-a văzut şi aici
şi dorim ca toţi conducătorii din acest raion să ia de exemplu această realizare. Pacea le va rezolva pe toate,
lucru care îl dorim cu toţii şi vom pune şi noi un umăr la realizarea ei.”
(ss) Ioana Radu, Artistă emerită
2 februarie 1961
19. – Sala este aşa cum au descris-o alte persoane în paginile trecute. Dar în majoritatea cazurilor, se construiesc
săli frumoase, amenajate, frumos utilate, dar prost administrate. În cazul de faţă, sala şi-a păstrat şi sa
ocupat serios de administraţie cât şi de buna gospodărire a acestei frumuseţi de sală care face fală oraşului.
Noi artiştii care trecem pe aici, mulţumim pe această cale celor care s-au ocupat de construcţia acestui
edificiu.
21.II.1961, Vasile Tomazian
20. – “În numele colectivului artistic bucureştean compus din Vasile Tomazian, Florin Dorian, Mihaela
Cotaşu şi compozitorul Petre Firulescu, colaboratori ai orchestrei populare “Oltenia”, ţin să mulţumească componenţilor
acestei formaţii care ne-au dat concursul şi sunt exemplu de disciplină în scenă.
De asemeni mulţumim conducerii clubului pentru ospitalitatea oferită şi ne exprimăm admiraţia pentru
realizarea evidentă a conducerii raionului de Partid cât şi sfatului popular raional în privinţa construirii unei
săli spaţioase, bine utilată şi foarte modernă în concepţia electrotehnică. Este una dintre cele mai atrăgătoare
săli de teatru din ţara noastră şi aceasta o declar ca unul care a colindat republica noastră de-a lungul şi de-a
latul.
Am jucat şi vom reprezenta spectacole de bună calitate într-o asemenea sală minunată.”
(ss) Florin Dorian
21./ II / ‘961                                                                                                                                                              21. – “În numele colectivului de concert al Teatrului Satiric Muzical “C. Tănase” din Bucureşti, transmitem
flicitările noastre organelor locale din Olteniţa pentru splendida sală de spectacole care oferă condiţiuni
minunate de desfăşurare a spectacolului celor mai exigente pretenţii artistice.
Menţionez totodată căldura şi entuziasmul cu care am fost primiţi de publicului din Olteniţa, căruia îi
mulţumim din suflet pentru prilejul de a juca şi cânta din tot sufletul şi cu toată dragostea.”
24 februarie 1961
(ss) Elena Buzea
(ss) R.Motoran
(ss) Mara Ianoli (care cântă în falset)
(ss) Marieta Sadova (care l-a propulsat în teatru pe oltenițeanul DEM SAVU)
(ss) Gigi Marga
(ss) Norocel Dimitriu
22. – 2.XII.1963. “Dacă putem mulţumi publicului din oraşul Olteniţa pentru căldura cu care a primit
spectacolul “Asociaţiei oamenilor de artă din instituţiile teatrale şi mizicale” (A.T.M.), asta se datoreşte în
primul rând regimului nostru – democrat popular – care pune la dispoziţia oamenilor muncii asemenea realizări
(mă refer la această minunată sală a clubului SNO) şi care este administrată în modul cel mai bun.
Vă mulţumesc în numele colectivului – “Telegrame Melodii”, iar ca artist al “Teatrului Naţional Ion Luca
Caragiale” şi în calitate de artist al acestei instituţii de cultură, deoarece am avut cinstea să joc în spectacolele
teatrului ce l-am reprezentat pe această frumoasă şi modernă scenă – mulţumesc în acelaşi timp şi conducerii
administrative care o întreţine în cele mai bune condiţii, atât pentru public cât şi pentru colectivele artistice de
toate genurile, ce vin să prezinte realizările artistice acestui minunat public din oraşul Olteniţa.”
(ss) Niky Atanasiu
artist emerit
Laureat al Premiului de Stat
“M-a bucurat foarte mult primirea caldă a publicului din Olteniţa.
Voi fi bucuroasă să mai pot veni în mijlocul spectatorilor din oraş.”
(ss) Margareta Pâslaru 1963
23. – “Întâlnirea cu publicul din Olteniţa, mi-a prilejuit o deosebită bucurie şi în acelaşi timp o emoţie
firească.
Manifestarea plină de entuziasm şi căldură a spectatorilor ne-a dovedit dragostea cu care suntem aşteptaţi
în oraşul Olteniţa, lucru pentru care le mulţumesc cu toată sinceritatea.
O impresie deosebit de plăcută ne-a produs noua construcţie a clubului muncitoresc şi tovarăşii care îşi
duc activitatea în cadrul acestui edificiu.
Autograful meu îl dau tuturor locuitorilor acestui orăşel cu toată simpatia şi respectul cuvenit.”
(ss) Constantin Drăghici
2.XII.1963                                                                                                                                                                  24. – “Mulţumesc publicul din Olteniţa pentru aşa de calde primire şi doresc succes în muncă.”
(ss) Marina Voica
Notă personală : Arăt cititorului că Marina Voicu este parvenită în România şi de aceea în scrisul ei
lipseşte acordul în gen, număr şi caz. (Paul Amu).
“Impresionată de frumuseţea sălii, impresionată de publicul educat şi binevoitor faţă de artişti. Sper că
spectacolului a plăcut şi de asemeni cred că ne vom revedea într-un alt spectacol.”
(ss) Stela Popescu
“De câte ori am plăcerea să cânt în “Olteniţa” mă simt tot aşa de bine ca la “mine acasă”
(ss) Gică Petrescu
2.XII.1963
25. – “Cunoscând publicul din Olteniţa de la diferite spectacole pe care le-am dat în acest oraş, am simţit
aceeaşi căldură cu care am fost primit întotdeauna.
Mulţumesc publicului şi conducătorilor noştri pentru aprecierea cu care suntem primiţi de fiecare dată în
orăşelul Dumneavoastră.”
2.XII.1966
(ss) indescifrabil
26. – “Ami kedves Oltiniţai kallgotoin knak szertettel”. Ceea ce pe româneşte (din limba maghiară)
înseamnă :
“Multă dragoste pentru ascultătorii din Olteniţa.”
(ss) Tarnay Koroly (ss) Horvath Sandor
(ss) Ungar Gyorgy 1966 iulie 2
27. – 25 Ianuarie 1962
“Vă felicităm pt. sala clubului care este o adevărată mare realizare, de asemeni realizare este publicul educat,
capabil să aprecieze spectacolele. Vă mulţumesc pt. căldura cu care ne-aţi primit în nenumăratele noastre
vizite în mijlocul d. voastră.”
(ss)Dorina Tănăsescu
(ss)indescifrabil
(ss)indescifrabil
(ss)Silvia Melinte
(ss)Eugenia Dumitriu
(ss)Antigona Papazicopol
28. – “Mă bucură această tribună nouă de artă, care este “Clubul Şantierului Naval”
– creaţie a regimului nostru creator şi promovator permanent a tot ce este frumos, nobil şi înălţător pentru
oamenii muncii”
(ss)Ştefan Ciubotăraşu Artist emerit al R.P.R.
30. – 26 decembrie 1963. “Pentru calda primire pe care publicul din olteniţa – în ciuda iernii – a făcut-o
colectivului Teatrului de Comedie, mulţumim mult gazdelor şi tuturor celor care ne-au prilejuit nouă şi lu
G.B.Shaw – o seară de o bucurie cu “Casa inimilor sfărâmate” pe malul Dunării.”
(ss)Mircea Sântimbreanu
(ss) Florin Scărlătescu (ss) Sanda Toma
(ss) Ştefan Tapalagă (ss) Gheorghe Dinică
(ss) Nicu Constantin
“Pentru cei care iubesc muzica populară, cu tot dragul.”
(ss) Maria Lătăreţu
27 ianuare 1964
“Cu multă dragoste”
(ss) Minodora Nemeş                                                                                                                                               31. – 27 ianuarie 1964.
“De câte ori când în faţa publicului din Olteniţa, simt o deosebită plăcere pentru faptul că este un public
cald şi competent care ştie să aprecieze muzica.
Pe această cale, mulţumesc din inimă publicului din Olteniţa pentru căldura şi atenţia cu care ne-a primit
întotdeauna.”
(ss)indescifrabil
“O mică parte din mine pentru publicul din Olteniţa, cu speranţa că ne vom mai vedea.”
(ss) Doina Hoadrea
“Toată dragostea pentru cei ce îndrăgesc maseria pe care o iubesc.”
(ss) Didi Tomescu
32. – “Prietenilor de totdeauna din Olteniţa cu multă simpatie.”
(ss) Doina Goga
3.II.1964
“Ca vechi prieten al oraşului “Olteniţa”, prin colaborare cu orchestra populară “Dunărea”. Doresc să fiu
cât mai des în mijlocul publicului din Olteniţa.”
Olteniţa 3 -februarie – 1964
(ss) indescifrabil
“Dacă clipele petrecute împreună prin acest spectacol au fost plăcute, păstrează această amintire până la
o nouă revedere.”
Cu stimă şi respect
3.02.1964
(ss) indescifrabil
“Urez artiştilor amatori din ce în ce – succese cât mai mari.
Toată admiraţia pentru dragostea ce o au pentru teatru.”
(ss) N. Stroie
Artist emerit al R.P.R.
33. – “Cu mare bucurie am venit în oraşul “Olteniţa” unde nu am mai fost niciodată, dar din spusele
colegilor mai în vârstă, este un oraş cu o tradiţie muzicală, un public cald, dornic de concerte.
Plec cu o frumoasă impresie despre publicul din Olteniţa
Cu multă simpatie şi afecţiune”
(ss) indescifrabil
2.III.1964
“Mi-a făcut mare plăcere să apar în faţa căldurosului public al Olteniţei şi mai cu seamă în frumosul
teatru făcut în timpul regimului democrat popular. Aşi dori să dau o sugestie pentru ca toate spectacolele ce
vor urma să fie cât mai bune şi ca publicul să fie cât mai mulţumit, să fie înlocuit pianul, căci cel care există
este defect.”
(ss) indescifrabil                                                                                                                                                      34. – “Apreciez din suflet căldura şi simpatia viu manifestată a publicului din olteniţa. De dragul publicului,
aşi dori să existe un pian bun pentru a-i mulţumi aşa cum trebuie.”
(ss) Roxana Matei 2.III.1964
“Mă bucur că în primul meu an de teatru am avut ocazia să joc în frumoasa sală de teatru Olteniţa.
Sunt emoţionată de căldura cu care am fost primiţi de publicul de aici şi cred că străduinţele colectivului
nostru i-au mulţumit pe deplin.
Doresc să mai joc în acest oraş, în această sală şi pentru acest public pe care îl iubesc.”
(ss) Leni Pintea
Teatrul de Stat Reşiţa 6 iulie 1964
35. – “Publicul din Olteniţa te face să te simţi imediat în largul tău pe scenă. Este un public foarte exigent
şi care apreciază cu discernământ pe actori.
Doresc să mă întâlnesc mai des cu astfel de oameni.”
(ss) Dorina Ionescu 6 august 1965
“Am fost de mult aici la Olteniţa şi am fost impresionat de căldura cu care am fost primit. Aştept să vin
din nou pe scena teatrului din Olteniţa.”
(ss) Norocel Dimitriu
36. “Am venit la Olteniţa cu spectacolul” “Astă seară muzică uşoară” , am fost foarte mulţumit de personalul
teatrului şi de publicul spectator din Olteniţa.
(ss) Niki Gălăcel
chitarist – solist vocal
Oficiul de spectacole şi Turnee Artistice (O.S.T.A.)
Fila 37 şi 38 reprezintă actori străini – se pare din Mexico, care – din moment ce s-au trecut pe cartea de
onoare înseamnă că au evoluat pe scena clubului SNO însă, nu am avut posibilitatea să realizez retroversi-uni
şi nici nu este menţionată vreo dată.
39. – “Deşi Teatrul nostru de Revistă din Deva a poposit pentru prima dată în frumoasa localitate Olteniţa,
a fost plăcut impresionat de spontaneitatea, căldura şi entuziasmul publicului spectator. Ne vom întoarce cu
acelaşi entuziasm şi căldură în frumoasa Dvs. localitate.”
30.VI.1966 Dirijor (ss) St. Răduţ
“Cu multă dragoste şi urări de prosperitate”
(ss) Anda Călugăreanu
“Cele mai frumoase gânduri pentru seara pe care nu o pot uita.”
(ss) indescifrabil
40. “Cu toată dragostea şi simpatia mea, pentru spectatorii Olteniţei, care ştiu să răsplătească cu râsul şi
aplauzele lor, momentele cu adevărat artistice. Cum zicem noi artiştii, avem de-a face cu un public exigent şi
bun.
Pentru teatru şi cei care organizează spectacole, toată admiraţia noastră de felul cum ştiu să facă popularizarea.”
Cu mult drag tuturor,
(ss) Grigore Vasiliu Birlic
30.VI.1966

COMUNICAT

 

Pe autostrada A2 București – Constanța, la kilometrul 79, pe sensul către București,  o autocisternă încărcată cu combustibil lichid (kerosen) s-a răsturnat ieri în afara părții carosabile.

În continuare circulația rutieră este restricționată pe sensul către București, traficul fiind deviat de la kilometrul 105 (localitatea Drajna) pe DN3A, până în localitatea Lehliu, de unde se reintră pe autostradă.

Circulația rutieră pe sensul către Constanța al autostrăzii A2 București – Constanța a revenit la normal.

BULETIN DE PRESĂ

 

Dosar penal întocmit de polițiștii rutieri

 

Polițiștii au întocmit dosar penal unui bărbat care ar fi condus un autoturism sub influența alcoolului.

În ziua de 10 iulie a.c., polițiștii din cadrul Poliției Municipiului Călărași au depistat un bărbat, de 60 de ani, din localitate, în timp ce conducea un autovehicul, deși consumase alcool.

La testarea cu aparatul etilotest acesta prezenta o concentrație alcoolică de 0,88 mg/l alcool în aerul expirat.

Cel în cauză a fost condus la spital, unde i-au fost recoltate mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei.

Pe numele bărbatului, polițiștii au întocmit dosar penal sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului.

 

***

Poliția rutieră vă reamintește că șofatul este incompatibil cu alcoolul, acesta reprezentând una dintre principalele cauze generatoare de accidente rutiere.

 

De asemenea, vă informăm că persoanele care conduc sub influența băuturilor alcoolice, depistate în trafic cu o îmbibație alcoolică de peste 0,8 g/l alcool pur în sânge, riscă pedeapsa cu închisoarea de la 1 la 5 ani.

 

În ceea ce privește refuzul, împotrivirea ori sustragerea conducătorului unui autovehicul de a se supune prelevării mostrelor biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani.

 

Pe timpul cercetării penale, permisul de conducere este reținut, fără drept de circulație

Polițiștii au întocmit dosar penal unui bărbat care ar fi condus un autoturism sub influența alcoolului.

În ziua de 10 iulie a.c., polițiștii din cadrul Poliției Municipiului Călărași au depistat un bărbat, de 60 de ani, din localitate, în timp ce conducea un autovehicul, deși consumase alcool.

La testarea cu aparatul etilotest acesta prezenta o concentrație alcoolică de 0,88 mg/l alcool în aerul expirat.

Cel în cauză a fost condus la spital, unde i-au fost recoltate mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei.

Pe numele bărbatului, polițiștii au întocmit dosar penal sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului.

 

***

Poliția rutieră vă reamintește că șofatul este incompatibil cu alcoolul, acesta reprezentând una dintre principalele cauze generatoare de accidente rutiere.

 

De asemenea, vă informăm că persoanele care conduc sub influența băuturilor alcoolice, depistate în trafic cu o îmbibație alcoolică de peste 0,8 g/l alcool pur în sânge, riscă pedeapsa cu închisoarea de la 1 la 5 ani.

 

În ceea ce privește refuzul, împotrivirea ori sustragerea conducătorului unui autovehicul de a se supune prelevării mostrelor biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani.

 

Pe timpul cercetării penale, permisul de conducere este reținut, fără drept de circulație

EDUCAȚIA ESTE UN VACCIN CONTRA VIOLENȚEI!

Polițiștii de prevenire a criminalității continuă seria activităților de conștientizare și responsabilizare a tinerilor pentru prevenirea faptelor cu violență.

Astfel, în ziua de 09 iulie a.c., polițiștii au organizat o activitate stradală de informare a tinerilor privind răspunderea penală a minorilor și consecințele faptelor cu violență.

Oamenii legii le-au prezentat cele mai frecvente fapte penale săvârșite de minori, precum: loviri sau alte violențe, furt, distrugere, amenințare, atrăgându-le atenția asupra consecințelor comiterii acestor fapte.

Adolescența este vârsta experiențelor hotărâtoare, perioadă în care tânărul dezvoltă interese și abilități deosebite, fără însă a avea tenacitatea și capacitatea de a finaliza inițiativele.

Tinerii sunt sensibili, se pot simți lezați când se manifestă atitudini ostile față de ei și sunt dispuși să participe la orice acțiune care le-ar permite să-și etaleze calitățile.

Pentru a fi feriți de probleme, polițiștii le recomandă tinerilor:

  • fiți atenți atunci când vă alegeți prietenii – evitați compania persoanelor violente, delincvente și conflictuale;
  • analizați riscurile la care vă expuneți, înainte de a da curs îndemnurilor unor persoane care nu vă vor întotdeauna binele;
  • învățați să spuneți „nu” atunci când considerați că este cazul – trebuie să aveți tăria să vă susțineți părerile;
  • respingeți propunerile de a participa la anumite „distracții”: consum de alcool, jocuri de noroc, distrugeri, violențe verbale și fizice;
  • nu încercați să rezolvați un conflict prin violență – apelați la sprijinul celor care vă pot ajuta: părinți, profesori, polițiști;

pe rețelele de socializare, împrieteniți-vă doar cu persoane pe care le cunoașteți, iar dacă vă simțiți în pericol, cereți sprijinul apr

Incepand de duminica, 8 iulie, ora 16:00, si pana marti, 10 iulie, ora 21:00, in Oltenia, in vestul si nordul Munteniei, sudul si vestul Transilvaniei, precum si in jumatatea de sud a Banatului si in sud-vestul Moldovei vor fi intervale de timp in care va ploua abundent si se vor acumula cantitati de apa de 40 – 50 de litri/mp si pe arii restranse 70 – 80 litri/mp, scrie Agerpres.

Judetele vizate de Codul portocaliu sunt: Teleorman, Dambovita, Prahova, Buzau, Vrancea, Covasna, Brasov, Sibiu, Alba, Cluj, Hunedoara, Caras-Severin, Mehedinti, Dolj, Olt, Arges, Valcea si Gorj.

Totodata, de duminica, de la ora 11:00, si pana marti, la ora 21:00, va fi in vigoare o avertizare Cod galben pentru restul teritoriului tarii, inclusiv in Bucuresti. sursa–https://www.9am.ro/stiri/Social/317687/18-judete-sub-cod-portocaliu-de-ploi-torentiale-pana-marti-seara-cod-galben-in-restul-tarii-inclusiv-in-bucuresti.html

 

Polițiștii din Călărași au reținut 18 persoane și au ridicat peste 360.000 de țigarete, în urma a 53 de percheziții efectuate ieri, în județele Călărași, Ilfov, Giurgiu și în București.  

La data de 5 iulie a.c., polițiștii Inspectoratului de Poliție Județean Călărași, cu suportul de specialitate al Direcției Operațiuni Speciale din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române au efectuat 53 de  percheziții domiciliare în județele Călărași, Ilfov, Giurgiu și municipiul București.

Activitățile s-au desfășurat în cadrul unui dosar penal, aflat în instrumentarea Serviciului de Investigare a Criminalității Economice Călărași, sub supravegherea Parchetului de pe lângă Judecătoria Călărași, în care s-au efectuat cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de contrabandă cu țigarete.

Din cercetări a rezultat că, în perioada ianuarie – iunie a.c., mai multe persoane ar fi achiziționat, transportat, depozitat, importante cantități de țigarete provenite din contrabandă și ulterior oferite spre comercializare, pe raza județului Călărași.

În urma perchezițiilor, poliţiştii au ridicat 363.500 de ţigarete, 288.000 de lei, 25.560 de euro, 100 de lire sterline, o armă de foc neletală, 16 cartușe, precum și aproximativ 2.500 de articole pirotehnice.

Anterior acestei acţiuni, în urma activităţilor de cercetare desfăşurate în cadrul dosarului penal aflat în instrumentare, poliţiştii au mai confiscate 340.000 de țigarete, prejudiciul adus bugetului de stat ridicându-se la aproximativ 250.000 de lei.

38 de persoane au fost conduse la sediul poliției, pentru audieri, iar în urma administrării probatoriului, 18 persoane, cu vârste cuprinse între 19 și 62 de ani, au fost reținute pentru 24 de ore, urmând a fi prezentate magistraților, în cursul zilei de astăzi, cu propunere de arestare preventivă.

 

 

Acțiunea a beneficiat și de suportul Unității Teritoriale de Analiză a Informațiilor București. La activități au participat și polițiști ai Direcției Generale de Poliție a Municipiului București și ai Inspectoratului de Poliție al Județului Ilfov

JELES ION-un nume cunoscut din galeria constructorilor de nave pe care Oltenita ia dat tarii-este astazi invitatul nostru intr-un interviu in care am cautat sa va readucem in memorie -faptul extraordinar petrecut in Oltenita-inainte de Revolutie-Plecarea intr-o calatorie in jurul lumii-a unui yaht-proiectat si construit pe meleagurile noastre -DECEBAL !

La această oră, peste 250 de polițiști din Călărași, cu suportul de specialitate al Direcției Operațiuni Speciale din cadrul Poliției Române, efectuează 53 de percheziții domiciliare în județele Călărași, Ilfov, Giurgiu și municipiul București, într-un dosar privind săvârșirea infracțiunii de contrabandă cu țigarete. 38 mandate de aducere vor fi puse în executare.

La data de 05 iulie a.c., polițiștii Inspectoratului de Poliție Județean Călărași, cu suportul de specialitate al Direcției Operațiuni Speciale din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și a Unității Teritoriale de Analiză a Informațiilor București, efectuează 53 de  percheziții domiciliare în județele Călărași Ilfov, Giurgiu și municipiul București.

Activitățile se desfășoară în cadrul unui dosar penal aflat în instrumentarea Serviciului de Investigare a Criminalității Economice Călărași, sub supravegherea Parchetului de pe lângă Judecătoria Călărași, în care se efectuează cercetări pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă cu țigarete.

Din cercetări a rezultat că, în perioada ianuarie – iunie a.c., mai multe persoane ar fi achiziționat, transportat, depozitat importante cantități de țigarete provenite din contrabandă și ulterior oferite spre comercializare pe raza județului Călărași.

Polițiștii vor pune în aplicare 38 mandate de aducere, persoanele depistate urmând să fie conduse la sediul Inspectoratului de Poliție Județean Călărași pentru audieri.

La acțiune participă și polițiști ai Direcției Generale de Poliție a Municipiului

Polițiștii de prevenire a criminalității din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Călărași au organizat o activitate stradală, de informare a cetățenilor cu privire la modalitățile prin care pot face cumpărături online în siguranță.

Sfaturi utile ale polițiștilor pentru cumpărături online în siguranță:

  • înainte să faceți cumpărături online, verificați dacă site-ul este legitim și securizat. Căutați caracterele https: // ce se găsesc la începutul URL-ului;
  • citiți termenii și condițiile, mai ales politica de returnare a produselor;
  • asigurați-vă că identitatea comerciantului și adresa acestuia sunt publicate pe site;
  • protejați-vă cardul la fel cum procedați și cu banii;
  • nu notați codul PIN pe spatele cardului și nu-l salvați în memoria unui dispozitiv;
  • nu divulgați codul PIN niciunei persoane;
  • memorați numărul de contact de la bancă pentru a bloca plățile neautorizate;
  • citiți termenii și condițiile de folosire a cardului;
  • setați limite de cumpărături și retrageri de numerar, în concordanță cu nevoile dumneavoastră;
  • cardurile expirate ar trebui anulate prin tăierea lor în mai multe bucăți, astfel încât banda magnetică și cipul să fie distruse.

Acțiunea s-a circumscris campaniei europene de prevenire și conștientizare intitulată ,,Buy safe, pay safe

 

SFATURI PRACTICE, TRANSMISE DE POLIŢIŞTI CETĂŢENILOR

 

 

În ziua de 02 iulie a.c., polițiștii din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Călărași s-au întâlnit cu cetățenii prezenți în zona piețelor, blocurilor, precum și în parcurile din municipiul Călărași.

Polițiștii au discutat cu cetățenii despre prevenirea violenței în familie, formele de manifestare ale acesteia, despre instituțiile implicate în gestionarea acestui fenomen și măsurile prevăzute de lege pentru asigurarea protecției victimelor violenței în familie.

Scopul activității a constat în identificarea principalelor probleme din domeniul prevenirii și combaterii violenței împotriva copiilor și a femeilor, sensibilizarea comunității cu privire la protejarea și apărarea drepturilor acestora, a valorilor familiale, dar și identificarea celor mai potrivite metode pentru a preveni violența în familie.

Totodată, au fost distribuite pliante și flyere cu recomandări preventive specifice problemelor abordate în cadrul activităților desfășurate.

 

 

În perioada următoare polițiștii vor continua activitățile de prevenire a faptelor cu violență pentru creșterea sentimentului de siguranță în rândul cetățenilor.

Pe 29 iunie,echipa Dunare.EDU  a sarbatorit Ziua Internationala a Dunarii in port, pe ponton, asa cum procedeaza in mod obisnuit an de an. Fiind un cadru mai restrans, față de anii precendenti, cand oltenitenii luau parte la expozitia de desene, fotografie, figurine de carton, si la spectacolul de muzica (Black Roses) si dans (elevii dnei. Vali Stanciu), ziua a fost realizata, marcata si in calendarul planificat pe 2018. Fiind in an de centenar, doamna prof. Liliana Niculiță a tinut o prezentare istorica, legata de Ziua Dunarii si despre granita Oltenita-Tutrakan, doua țărmuri traversate de marele fluviu ce izvoraste din Muntii Padurea Neagra. Pentru cei ce au ales sa ramana in case in dimineata zilei de vineri, evenimentul a putut fi vizionat in timp real pe facebook, de pe malul dunarean. Ziua a prins contur inca de la orele 9:00. În drum spre port, în semn simbolic, voluntarii au împărțit trecătorilor flori din origami, facute de ei, în culori specifice: alb si albastru. Vocal, dar si la chitara, Ana-Maria Neferu, Bogdan Andrei Niculiță si George Tudor, au interpretat o multime de cantece: ,,Copilita fără minte”, ,,Ionel, Ionelule”, ,,Perfect”, ,,I see fire”, ,,Eroina”, ,,Hei, tramvai”, ,,Hotel California”, ,,Am doar 18 ani”, ,,Andri Popa”, ,,Ziua vrajitoarelor”, ,,Padure nebuna”, ,,La bamba”, ,,Stand by me”, ,,Hit the road jack”, ,,Love song”, ,,She will be loved” etc. Lor li s-a alaturat si Stefan Gălbinașu (10 ani), un baiat sportiv, pasionat de chitara, mers pe bicicleta, minihandbal, care activeaza la HGO (miniHandbal Grup Oltenita, antrenor: Cristina Dragan). Pontonul a fost decorat cu stegulete, iar voia buna s-a simtit din plin. Ziua a fost incheiata cu inmanarea lebedei, realizata de voluntari, ca element de design pe ponton. Dl. prof. Nicolae Mavrodin nu a putut fi prezent, asteptand o carte de la tipografie, dar este pregatit sa organizeze sedinte educative de cenaclu literar, in colaborare cu Dunare.EDU, in aceasta vara. Ca in fiecare an, gazdă a fost Dl. Capitan Stanciu Flavius. Astfel, prin Ziua Dunarii, s-a dat startul activitatilor de vara. Dunare.EDU, ONG castigator la concursul judetean de proiecte din acest an, pregateste pentru public a 10-a editie ,,Târg-Bâlci-Fest”, proiect sustinut de DJST (Directia Judeteana pentru Sport si Tineret Călărași). Detalii despre saptamana TÂRG-BÂLCI-FEST din luna AUGUST vor aparea pe pagina oficială de facebook: Dunăre.EDU. De asemenea, Dunare.EDU va asteapta la Scoala de Vară, proiect demarat de la data de 2 iulie, in fiecare saptamana, pentru copii ce doresc sa invete limba engleza, sa faca handmade, gimnastica, baschet, ping-pong, sa se joace, îmbinand utilul cu plăcutul, în sfera voluntariatului. Va reamintim ca anul acesta, ONG-ul Dnei. Ana Cătălui i-a avut ca delegati pe Andreea Denisa Stancu si pe Eduard Drăgan la Adunarea Generală a Federatiei VOLUM, unde s-au intalnit reprezentanti ai diferitelor organizatii, din 24 de judete din tara. Pe plan activ, ONG-urile ,,Pas în Viitor” si ,,Sportul pentru Toti” au o gamă largă de activitati/proiecte destinate acestei veri, printre care si participarea voluntarilor la cursurile de formare de la Baia Mare, Capitala Tineretului din Romania în acest an, unde se va tine Summitul Tinerilor.Partener media -www.radio-oltenita.ro
dunare.edu
dunare.edu
Redactat de Alex Drăgan

 

De curand prof. Nicolae Mavrodin a scos o noua carte intitulata DASCALI OLTENITENI PE PANZA VREMII.Veti putea gasi , rasfoind cartea aceasta scurte prezentari biografice a multora dintre dascali ce au profesat aceasta nobila meserie :CECILIA NICOLAU,ALEXE BULHAC,VALERIU GRECU,TRAIAN PAUN,NICOLAE ONCESCU,ION DUMITRU,GRIGORE GAMAN,NICOLAE MIRICA,LUCIAN PAVEL,AURELIU STOICESCU,MIHAI GRIGORESCU,MIHAIL VOICU, ION C-TIN POPESCU,VASILE MESTERELU,SILESCU PETRE CEZAR,MIRCEA BARA,TRAIAN LUNGU,C-TIN SAVA,TRAIAN BAJDEICH,SEBASTIAN DANCAU,TIMOTEI FECLIST,MIHAI PAUN,MIHAI DUBEI,GRIGORE SEVASTIAN.

Spanțov: Agricultura, principala ramură economică

Silviu Niki Gheorghescu, primarul comunei Spanțov, afirmă că principala sa preocupare, pentru anul 2017, dar și de la preluarea acestei funcții, din iunie 2012, a fost creșterea economică și socială a comunei Spanțov, cea a calității mediului, iar toate actele administrative emise sau inițiate de primar și adoptat de deliberativul comunei s-au încadrat în această linie. În Raportul anual privind starea economică, socială și de mediu a comunei Spanțov, se arată că, pe parcursul anului trecut, s-au emis un număr de 399 de dispoziții, cu caracter normativ sau individual. Consiliul local Spanțov a fost convocat în 14 ședințe ordinare, adoptându-se un număr de 64 de hotărâri. La acest moment, comuna beneficiază de energie electrică, iluminat public, rețea de alimentare cu apă prin captare de izvor de adâncime, telefonie, cablu tv , tv digitală. În același document citat, se specifică faptul că activitatea economică a comunei este preponderent agricolă: cultura mare, legumicultura, creșterea animalelor. Pe raza comunei funcționează un număr de 70 de societăți comerciale, cu activități diverse. „Potențialul economic al comunei se întemeiază pe resursele zonei, respectiv agricultura, dar în special pe hărnicia locuitorilor care, în ciuda faptului că ne aflăm într-o zonă defavorizată, nivelul de trai este ridicat”. Mare parte din forța de muncă activă de pe raza comunei este migrată către țări occidentale. În plus, există numeroși navetiști care lucrează la diferite firme, în București sau Oltenița. În ultimii ani, s-au întrepins o serie de acțiuni menite să ridice condițiile de viață, mai ales prin îmbunătățirea infrastructurii. S-au efectuat următoarele investiții: 1. lucrări de renovare a Căminului cultural Spanțov; 2. lucrări de asfaltare și pietruire străzi (refacere străzi); 3. lucrări de amenajare parcuri; 4. lucrări de reparații generale și de renovare a școlilor; 5. lucrări de reparații generale sediu administrativ, 6. lucrări de executat trotuare; 7. lucrări de împrejmuire cu gard plasă bordurată la stațiile de apă, stație de epurare și puțuri; 8. lucrări de renovare clădire pentru arhiva comunală; 9. lucrări de asfaltare; 10. lucrări de construire hală metalică pentru utilajele din dotarea primăriei; 11. lucrări de amenajare și reparații baza sportivă; 12. lucrări de dalat șanțuri colectoare; 13. lucrări de dalat trotuare; 14. lucrări de reabilitare și modernizare Școala generală nr. 1 Spanțov; 15. lucrări de reabilitare și modernizare Grădinița cu program normal nr. 2, sat Stancea; 16. lucrări de modernizare drumuri de acces agricol; 17. ridicarea gunoiului și igienizarea gropilor de gunoi închise în anul 2009, în toate cele trei sate componente, Spanțov, Stancea, Cetatea Veche; 18. crearea cadrului legal și deschiderea unor cabinete medicale și farmacii, precum și deschiderea unui cabinet stomatologic; 19. deszăpezirea străzilor din cele trei sate; 20. au fost realizate studii de fezabilitate în vederea accesării fondurilor structurale prin PNDR – Măsura 322. S-a pus accent pe colectarea resurselor proprii, taxe, impozite, venituri din chirii și concesiuni. S-au organizat licitații pentru închirierea spațiilor aflate în patrimoniul comunei sau pentru concesionarea unor bunuri (terenuri) aflate în domeniul privat, pentru derularea unor activități economice. Pentru anul 2017, se arată în Raportul anual privind starea economică, socială și de mediu a comunei Spanțov, s-au înregistrat 124 de dosare pentru beneficiarii de ajutor social. Teritoriul comunei Spanțov este de 6.497 hectare, în care sunt incluse și terenuri forestiere în suprafață de 164 hectare. Pentru îmbunătățirea calității mediului în comună se înscrie și execuția sistemului de canalizare și alimentare cu apă în satele componente. Primarul Silviu Niki Gheorghescu consideră că, la acest moment, starea mediului în comună este bună. „Activitatea ce se va desfășura în sensul sporirii calității mediului fiind aceea de conștientizare a populației pentru menținerea unui mediu curat, pentru colectarea selectivă a deșeurilor și pentru reciclarea deșeurilor refolosibile” SURSA—-http://marinbadea.ro/localitatile-calarasene-realitati-si-perspective-11/

SALVAREA UNEI VIEȚI

În data de 30.06.2018, jandarmii călărășeni au salvat o viață, datorită unui apel primit în Sistemul național unic pentru apeluri de urgență – 112.
Azi, 30.06.2018, la ora 11.21 un cetățean aflat la localul Rivers, pe malul Dunării, a apelat sistemul 112 pentru a anunța că o femeie a intrat în apă și amenință că vrea să se sinucidă.
Patrula de jandarmi compusă din plutonier major Costache Adrian, șef patrulă, plutonier major Vasile Constantin, plutonier major Pană Adrian și plutonier Nicoi Mădălin, fiind anunțati cu celeritate de dispeceratul Jandarmeriei Călărași, s-au deplasat urgent la fața locului la ora 11.29, unde au găsit-o pe numita M.V.D., în vârstă de 38 de ani, din Călărași, în apă, în stare de șoc emoțional și amenințând persoanele de pe mal care au vrut să intervină, să nu se apropie că vrea să se sinucidă.
Dând dovada de curaj, inițiativă și tact deosebit, jandarmii ajunși la fața locului au reușit să convingă femeia aflată în stare de șoc emoțional să renunțe la tentativa de suicid și să-i lase s-o conducă la spital.
Jandarmii au învelit femeia în haina unuia dintre ei și la ora 11.45 au ajuns la Spitalul Județean Călărași unde au predat-o personalului medical din cadrul UPU. Aici au aflat că victima se afla și in stare de hipotermie.
Facem apel și pe această cale către toți cetățenii să apeleze cu încredere Sistemul național unic pentru apeluri de urgență – 112, în caz că au cunoștință sau sunt martorii unei situații critice, ce impune ajutor specializat.

 

Polițiștii din Călărași, cu sprijinul Direcţiei Operaţiuni Speciale din cadrul Poliției Române, au efectuat 7 percheziţii în judeţele Ialomița și Călărași, la locuințele unor persoane bănuite de furturi din societăți comerciale. 2 persoane au fost reținute de polițiști.

 

La data de 27 iunie a.c., polițiștii din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Călărași au efectuat 7 percheziţii domiciliare, în judeţele Ialomița și Călărași, la locuințele unor persoane bănuite de  furturi din societăți comerciale.

 

Din cercetări a rezultat că, în perioada martie – iunie a.c., cei în cauză ar fi sustras diverse bunuri, pe care ulterior, le-ar fi comercializat către alte persoane.

 

Prejudiciul creat a fost estimat la 34.000 de lei.

 

6 persoane au fost conduse la sediul poliției, pentru audieri, iar în urma administrării probatoriului, 2 persoane, cu vârste cuprinse între 19 și 38 de ani, au fost reținute pentru 24 de ore, urmând a fi prezentate magistraților, în cursul zilei de astăzi, cu propunere de arestare preventivă.

 

La acţiune au participat și polițiști din cadrul inspectoratelor de poliție județene din Ialomița și Buzău.

Peste 10.000 de persoane care își doresc să fie polițiști s-au înscris la concursul de admitere la școlile de poliție. Spor la pregătire și mult succes!

Până pe 15 iunie, termenul limită, pe cele 1.600 de locuri la școlile de agenți de poliție s-au înscris 10.363 de candidați ( 8.249 candidați pe 1.300 de locuri, la Școala de Agenți de Poliție „Vasile Lascăr” Câmpina și 2.114 pe 300 de locuri la Școala de Agenți de Poliție „Septimiu Mureșan” Cluj-Napoca).

Cei mai mulți candidați sunt băieți, respectiv 5.734. Aceștia vor candida pe aceleași locuri cu fetele, toți având șanse egale.

În această perioadă, candidații se află în etapa de evaluare psihologică și examinare medicală, urmând ca, în perioada 24 august – 3 septembrie 2018, Școala de Agenți de Poliție „Vasile Lascăr” Câmpina și Școala de Agenți de Poliție „Septimiu Mureșan” Cluj-Napoca să organizeze concursul de admitere.

Evaluarea performanței fizice a candidaților la școlile de poliție se face prin parcurgerea unui traseu practic-aplicativ. Criteriul privind înălțimea candidaților a fost abrogat.

Proba de verificare a cunoștințelor va consta într-un test–grilă la disciplinele limba română și limba străină (limba engleză sau limba franceză, potrivit opțiunii la înscriere). Durata studiilor este de 1 an.

 

Mult succes!

Muzeul Civilizației Gumelnița Oltenița, în colaborare cu Muzeul Municipiului București și Institutul Național al Patrimoniului, organizează vineri, 29 iunie 2018, Ziua Porţilor Deschise de pe şantierul arheologic Gumelnița, Mun. Oltenița, jud. Călăraşi (Ediţia I).
Începând cu ora 10:00 a.m, cei interesaţi pot vizita şantierul arheologic şi pot admira unele dintre cele mai interesante descoperiri din campania de anul acesta.
Tot cu această ocazie va avea loc prezentarea rezultatelor proiectului „Cercetarea pluridisciplinară a sitului arheologic Gumelnița”, ediţia a I-a.
Echipa de implementare a proiectului este rezultatul unui parteneriat între Muzeul Civilizației Gumelnița Oltenița, Muzeul Municipiului București și Institutul Național al Patrimoniului, din echipa proiectului facând parte și specialiști de la Universitatea din București, Muzeul Dunării de Jos Călărași și Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” București al Academiei Române.
Evenimentul se va desfășura la situl arheologic Gumelnița, începând cu ora 10:00 am. Vă așteptăm cu drag!

Muzeul Civilizației Gumelnița Oltenița
tel. 0242511174, e-mail: secretariat@muzeulgumelnița.ro

Muzeul Municipiului București
Persoană de contact: Vasile Opriș
Tel. 078501545, e-mail: vasileilieopris@yahoo.com

Institutul Național al Patrimoniului
Persoană de contact: Bogdan Șandric
Tel. 0726968653, e-mail: bogdan.sandric@patrimoniu.gov.ro

AVERTIZARE METEOROLOGICĂ

COD GALBEN
Interval de valabilitate: 27 iunie, ora 03 – 27 iunie ora 23;
Fenomene vizate: cantități de apă însemnate și manifestări de instabilitate atmosferică;
Zone afectate: conform textului și hărții;

Începând din a doua parte a nopții de marți spre miercuri (26/27 iunie) aria ploilor se va extinde treptat dinspre sudul teritoriului și va cuprinde majoritatea regiunilor, iar în Oltenia, Muntenia, Dobrogea, Moldova, sudul și estul Transilvaniei cantitățile de apă vor depăși 20…30 l/mp și izolat 40…50 l/mp.
Îndeosebi în estul și sud-estul țării vor fi intervale de timp cu instabilitate atmosferică ce se va manifesta prin averse ce vor avea și caracter torențial, descărcări electrice, intensificări ale vântului și grindină.

Cercetat de polițiști pentru infracțiuni economice

Dosar penal întocmit de polițiști în urma unei acțiuni pe linia prevenirii și combaterii activităților ilegale cu material lemnos.

În ziua de 25 iunie a.c., polițiștii din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Călărași au desfășurat o acțiune în scopul protejării populației împotriva comercializării de material lemnos neconform, precum și pentru identificarea actelor de comerț ilicite, care aduc prejudicii bugetului de stat, fiind verificate societăți comerciale din județul Călărași.

Astfel, în urma verificărilor efectuate, polițiștii au constatat că, în perioada ianuarie – iunie a.c., un reprezentant legal al unei societăți a comercializat cantitatea de 21 metri cubi material lemnos, specia salcâm, fără a declara și înregistra veniturile în evidența contabilă, în cauză fiind întocmit dosar penal sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală.

De asemenea, societatea în cauză a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 20.000 lei, pentru neîntocmirea corectă a documentelor (neafișarea prețului de vânzare).

La acțiune au participat și reprezentanți ai Ocolului Silvic Călărași.

 

 

Constatări la regimul rutier

Trei conducători auto care au condus sub influența băuturilor alcoolice sau fără permis au fost depistați în trafic, în ziua de 25 iunie a.c., de polițiștii Inspectoratului de Poliție Județean Călărași.

 

-Polițiștii din cadrul Secției 8 Poliție Rurală Tămădău Mare au depistat o femeie, de 41 de ani, din localitate, în timp ce conducea pe drumurile publice un autoturism, deși se afla sub influența băuturilor alcoolice și nu poseda permis.

La testarea cu aparatul etilotest, aceasta a prezentat o concentrație alcoolică de 0.20 mg/l alcool pur în aerul expirat.

 

-Un bărbat, de 36 de ani, a fost prins de polițiștii din cadrul Poliției Municipiului Oltenița, în localitate, în timp ce conducea un autovehicul pe drumurile publice, deși nu poseda permis.

 

-Polițiștii Secției 7 Poliție Rurală Dor Mărunt au oprit pentru control pe DN.3A, un bărbat, de 57 de ani, din localitate.

          În urma verificărilor efectuate, s-a constatat faptul că autoturismul este neînmatriculat și conducătorul auto nu posedă permis de conducere.

Totodată, cel în cauză a fost testat cu aparatul etilotest, rezultând o valoare de 0,08 mg/l alcool pur în aerul expirat.

 

În toate cele trei cauze, polițiști au întocmit dosare de cercetare penală sub aspectul săvârșirii de infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice.

În data de 29 iunie, țările din bazinul Dunării vor celebra atât unul dintre cele mai mari sisteme fluviale ale Europei, cât și viața sălbatică și oamenii care depind de acesta. „Ziua Internațională a Dunării” își propune să fie o sărbătoare a râurilor mai curate și mai sigure, activităţile organizate cu acest prilej, sub auspiciile ICPDR (International Comission for the Protection of The Danube River), acordând o importanţă deosebită conştientizării şi participării cetăţenilor la eforturile de conservare a fluviului Dunărea. Obiectivul principal al acestor manifestări este acela de a implica cetăţenii ţărilor dunărene în multiple activităţi independente sau comune, desfăşurate pe plan local, naţional şi regional.

Pentru a marca acest eveniment, în perioada 18-22 iunie 2018, la Liceul Tehnologic „Nicolae Bălcescu” din Oltenița s-au organizat diverse activități cu scop educațional, în cadrul proiectului cu tema Dunărea înseamnă Viață, să o protejăm !”, în care au fost antrenați elevi din diferite clase, sub îndrumarea profesorilor înscriși la activități.

În data de 20 iunie 2018, sub îndrumarea prof. Dobra Elena (coordonator proiect) și prof. Batistă Roxana, 14 elevi ai liceului au fost implicați într-o activitate de ecologizare a zonei cuprinse între Liceul Tehnologic „Nicolae Bălcescu” și Portul Oltenița, precum și pe malul Dunării, în Portul Oltenița. Această activitate, desfășurată în parteneriat cu Primăria Oltenița și cu firma S.C. IRIDEX GROUP SALUBRIZARE S.R.L. Oltenița,  se dorește a fi continuată și pe viitor, urmărindu-se implicarea unui număr mai mare de elevi și extinderea suprafeței ecologizate.

SCOPUL PROIECTULUI:

  • Constituirea unui grup partenerial care să promoveze valori comune la nivelul partenerilor implicaţi: decidenţi, profesori, elevi, reprezentanţi ai C. Iridex Group Salubrizare Oltenița;
  • Promovarea dialogului şi a comunicării între elevi şi reprezentanţii societăţii;
  • Iniţierea elevilor în activități de voluntariat din domeniul ecologiei și al protecției mediului pentru crearea unei lumi mai bune, cu scopul de a le forma o personalitate complexă, dezvoltându-le latura civică şi respectul faţă de mediul înconjurător, de a conștientiza modul în care poluarea fluviului Dunărea le afectează șansa la o viață mai bună, de a le ocupa timpul liber în mod util şi plăcut.

 

 

OBIECTIVE:

  1. conștientizarea provocărilor referitoare la protecția mediului și, în special, a Dunării;
  2. responsabilitate pentru propriile acţiuni care ar putea conduce la poluarea Dunării;
  3. înțelegerea impactului poluării asupra sănătății faunei și florei dunărene;
  4. educarea tinerilor în scopul reducerii gradului de poluare, prin colectarea selectivă a deșeurilor;
  5. conștientizarea importanței implicării tuturor în menținerea unui fluviu european cât mai curat;
  6. sensibilizarea solidarității umane.

Peste 500 de persoane legitimate, aproximativ 430 de autovehicule controlate și 84 de sancțiuni contravenționale aplicate în urma unor acțiuni desfășurate de polițiști în județul Călărași.

Polițiștii continuă acțiunile pentru siguranța cetățenilor, salvarea de vieți omenești și menținerea climatului de ordine și siguranță publică în localitățile urbane și rurale din județul Călărași.

În perioada 23 – 24 iunie a.c., polițiștii din cadrul Poliției Municipiului Călărași și Secția 4 Poliție Rurală Dragalina au desfășurat acțiuni cu efective mărite pentru prevenirea faptelor antisociale și menținerea ordinii și liniștii publice.

Acțiunile au urmărit identificarea persoanelor care comit fapte contra legii, depistarea celor care încalcă normele legale sau comit infracțiuni la regimul circulației rutiere, prevenirea activităților comerciale ilicite, precum și depistarea persoanelor care nu respectă legislația în domeniu.

Pe parcursul desfășurării acțiunilor a fost constatată o infracțiune la regimul rutier, polițiștii întocmind dosar penal.

Au fost verificate 428 de autovehicule, 531 de persoane legitimate și controlate 32 de societăți comerciale.

Pentru neregulile constatate, polițiștii au aplicat 84 de sancțiuni contravenționale, în valoare de peste 59.000 de lei și au confiscat bunuri în valoare de aproximativ 1.700 de lei.

Dintre sancțiunile contravenționale aplicate, 50 au fost pentru încălcări ale O.U.G 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, 7 pentru încălcări ale Legii 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, 7 în baza prevederilor Legii 12/1990 privind protejarea populației împotriva unor activități de producție, comerț sau prestări de servicii ilicite și 20 la alte acte normative.

Totodată, ca măsură complementară pentru comiterea unor fapte care atrag suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, polițiștii au reținut 6 permise de conducere și au retras un certificat de înmatriculare.

CUMPĂRĂ ÎN SIGURANŢĂ, PLĂTEŞTE ÎN SIGURANŢĂ

95 de persoane specializate în comiterea de fraude online au fost arestate în timpul Operațiunii E-Commerce 2018. În perioada 4-15 iunie a.c., Poliția Română, alături de alte 27 de state europene, a participat la aceste activități, sub coordonarea Europol.

Operațiunea E-Commerce, coordonată de Europol, combate fraudele pe internet, produse în absența fizică a cardurilor, urmărind să asigure un mediu online mai sigur prin intermediul schimbului de informații și dezvoltării de bune practici între organismele de aplicare a legii și mediul privat.

Operațiunea a vizat combaterea fraudelor comise în mediul online, printr-o acțiune coordonată a organismelor de aplicare a legii din Uniunea Europeană și din afara acesteia. Aceasta va fi urmată de o campanie de conștientizare a populației asupra acestei problematici. Totodată, această acțiune marchează începutul unei serii de investigații operative, care vor continua și în următoarele luni.

Acțiunea a fost coordonată de către Centrul European de Criminalitate Informatică din cadrul Europol, cu sediul la Haga.

Centrul a primit sprijin direct de la comercianți, companii de logistică, bănci și companii emițătoare de carduri. Europol a oferit, de asemenea, suport analitic în investigațiile desfășurate de autoritățile naționale.

De asemenea, în acest an, în cadrul acestei operațiuni, aproape 200 de parteneri din mediul privat s-au alăturat organismelor de aplicare a legii.

Polițiștii din fiecare stat au format echipe de supraveghere și investigații, care au beneficiat de sprijinul mai multor comercianți, firme de logistică, instituții financiare și companii de analiză, pentru a aduna probe împotriva persoanelor specializate în comiterea de fraude.

Totodată, companiile internaționale emițătoare de carduri au sprijinit investigațiile în situațiile în care cardul a fost emis de o bancă cu sediul în afara U.E.

Adesea, atunci când o achiziție frauduloasă este efectuată în Uniunea Europeană, datele aparțin unui card emis de către o instituție aflată pe alt continent.

După câteva luni de pregătire, în decursul a 11 zile, polițiștii au efectuat peste 200 de percheziții domiciliare, audieri și rețineri. De asemenea, au fost ridicate în vederea confiscării mai multe bunuri, precum bani, droguri, carduri și dispozitive electronice.

Tot în urma investigațiilor, polițiștii au descoperit aproximativ 20.000 de tranzacții frauduloase cu carduri de credit compromise, a căror pagubă estimată depășește 8 milioane de euro.

Din cadrul Poliției Române, au participat 12 polițiști specializați în combaterea criminalității informatice, care au efectuat 3 percheziții ce au vizat 4 persoane bănuite de săvârșirea de fraude informatice.

Reguli de siguranță care pot fi adoptate pentru a evita fraudele online:

– verificați dacă dispozitivul pe care îl folosiți pentru a efectua achiziții online este configurat în mod corespunzător și conexiunea de internet este sigură;

– există anumite indicii care vă ajută să identificați o fraudă. Dacă sunteți victima unei fraude online, sesizați poliția! Dacă ați cumpărat produsul prin intermediul unui card de credit sau debit, sesizați de asemenea banca emitentă;

– verificați-vă serviciul de internet banking în mod constant. Anunțați imediat banca emitentă dacă observați plăți sau retrageri pe care nu le-ați efectuat dumneavoastră.

Citiți mai multe despre cum să efectuați cumpărături în siguranță în mediul online pe pagina :

https://www.europol.europa.eu/activities-services/public-awareness-and-prevention-guides/e-commerce-tips-and-advice-to-avoid-becoming-fraud-victim.

Informații de background

Din cauza dimensiunii internaționale și virtuale a acestei infracțiuni, măsurile investigative sunt foarte complexe. În comiterea acestui gen de infracțiuni sunt implicați nu doar infractori individuali, ci și grupări de crimă organizată.

De asemenea, există indicii cu privire la specializarea infractorilor și a conexiunii cu alte infracțiuni, precum phishing, atacuri informatice, crearea și utilizarea unor site-uri web și  conturi pe rețele de socializare în scopul săvârșirii de infracțiuni.

În prezent, aproximativ 80% din fraudele cu carduri sunt comise online.

Rețelele de socializare sunt folosite pentru a crea magazine online care vând orice produs la jumătate de preț. Spre exemplu, când un cumpărător comandă un produs prin intermediul acestora, infractorii efectuează achiziția – adesea foarte scumpă – prin intermediul unor carduri ale căror date sunt furate sau contrafăcute (compromise). 

Când realizează achizițiile online, victimele pot să nu conștientizeze că datele cardurilor lor sunt de asemenea furate, pentru ca apoi să fie revândute pe alte forumuri.

BULETIN DE PRESĂ

Acțiune pentru protejarea populației desfășurată de polițiști

Sancțiuni contravenționale în valoare de peste 40.000 de lei, aplicate de polițiștii Serviciului de Investigare a Criminalității Economice în urma unor controale efectuate în județul Călărași.

La data de 21 iunie a.c., în scopul protejării populației împotriva comercializării de produse alimentare neconforme și care aduc atingere sănătății cetățenilor, polițiștii au efectuat verificări la mai multe societăți comerciale din Călărași, Oltenița și Lehliu-Gară.

Acțiunea a vizat modul de achiziție și comercializare a produselor alimentare destinate consumului populației care erau oferite spre vânzare, precum și pentru identificarea actelor de comerț ilicite, care aduc prejudicii bugetului de stat.

Ca urmare a neregulilor constatate, polițiștii au aplicat 3 sancțiuni contravenționale, în valoare de 42.000 de lei.

Polițiștii vor continua acțiunile de acest gen și în perioada următoare, scopul fiind protejarea cetățenilor.

Administraţia Naţională de Meteorologie (ANM) a emis, vineri, o atenţionare Cod galben de ploi şi furtuni, valabilă în 31 de judeţe, pe durata zilei de vineri, precum şi o informare meteo privind perioade scurte de timp cu instabilitate atmosferică accentuată în restul teritoriului.

Potrivit meteorologilor, pe 22 iunie, între orele 6:00 – 23:00, vor fi averse torenţiale, vijelii, descărcări electrice şi izolat grindină, la început în Banat, Crişana şi Maramureş, apoi în Transilvania, Oltenia, cea mai mare parte a Moldovei şi în nordul Munteniei.

În intervale scurte de timp sau prin cumulare se vor înregistra cantităţi de apă ce vor depăşi frecvent 20 – 25 l/mp şi pe arii restrânse 40 – 50 l/mp.

ANM notează că fenomene asociate instabilităţii atmosferice se vor semnala şi în a doua parte a zilei de joi, 21 iunie, local în zonele de deal şi de munte, în sudul şi în nord-vestul teritoriului, precum şi pe arii mai restrânse în rest.

Pe de altă parte, în intervalul 22 iunie, ora 16:00 – 23 iunie, ora 10:00, va fi în vigoare o informare meteo, conform căreia în Muntenia, Dobrogea şi sud-estul Moldovei vor fi perioade scurte de timp în care local instabilitatea atmosferică va fi deosebit de accentuată şi se va manifesta prin intensificări puternice ale vântului cu aspect de vijelie, descărcări electrice, averse torenţiale şi grindină. Pe arii restrânse vor fi cantităţi de apă de peste 25 – 35 l/mp.SURSA-https://www.agerpres.ro/mediu/2018/06/21/cod-galben-de-ploi-si-furtuni-in-31-de-judete-pe-parcursul-zilei-de-vineri-informare-de-vreme-instabila-pana-sambata-seara–131505

Siguranța nu trebuie uitată în vacanță! Pentru ca timpul petrecut alături de cei dragi în această perioadă să fie și unul sigur, polițiștii Compartimentului de Analiză și Prevenire a Criminalității din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Călărași vă propun să recapitulați câteva reguli de bază pentru siguranța voastră:

Nu acceptați compania și anturajul unor persoane necunoscute cu un comportament dubios sau a căror intenții nu le cunoașteți;

Nu dați curs cererilor de prietenie sau invitațiilor de a va întâlni cu persoane necunoscute atunci când sunteți pe rețelele de socializare, aveți grijă ce informații furnizați în acest mod.

Nu vă lăsați atrași, angrenați sau implicați în activitățile unor grupuri de elevi sau tineri care au un mod de comportare și manifestare contrar regulilor și normelor de conviețuire socială;

În parcuri, alte locuri de recreere sau distracție, comportați-vă civilizat, evitând disputele și altercațiile verbale sau fizice deoarece acestea pot degenera în agresiuni sau încăierări cu urmări grave;

Când sunteți singuri acasă, nu permiteți accesul persoanelor necunoscute în locuință deoarece s-ar putea să aibă intenții infracționale;

În calitate de pietoni, bicicliști sau alte forme de participare la traficul rutier, respectați în toate împrejurările semnificația indicatoarelor rutiere.

Nu vă angajați în traversarea străzilor prin locuri nemarcate, în fugă și fără  a vă asigura;

Evitați jocurile pe carosabil și trotuare, acestea pot deveni periculoase pentru voi sau ceilalți participanți la traficul rutier și pietonal.

 

În speranța că acest minim de reguli preventive vor fi însușite și adoptate în comportamentul vostru, nu ne rămâne decât să vă dorim să aveți parte de o vacanță plăcută!

Rezultatele înregistrate de absolvenţii clasei a VIII-a care au susținut Evaluarea Naţională 2018 (rezultate înainte de contestaţii)

Ministerul Educaţiei Naţionale a centralizat rezultatele înregistrate la Evaluarea Naţională a absolvenţilor clasei a VIII-a (înainte de contestaţii), sesiunea 2018.Iata situatia din judetul Calarasi.

ÎNTREPRINDEREA DE INDUSTRIE LOCALĂ
I. I. L. – OLTENIȚA
(O întreprindere înfiinţată – ca multe altele – prin abuz de abuzuri, de deposedare a adevăraţilor pro prietari
de drept şi de fapt, invocându-se „Naționalizarea”, așa zis și considerat act revoluţionar al clasei muncitoare.
Formal, aceste măsuri erau luate de exponen ţii regimului comunist din România. În realitate, totul era dictat
de la Moscova.
I. I. L. Olteniţa a luat fiinţă la 1 octombrie 1950 printr-un mod specific și caracteristic regimului totalitar comunist
instalat în România galopant, insistent, progresiv și obligatoriu, impus după 23 august 1944 de sovietici.
La înfiinţarea acestei întreprinderi, partidul-stat nu și-a adus contribuția decât cu abuzuri, pentru că toate
bunurile şi mijloacele au fost dobândite gratis de la particulari.
Pe la jumătatea anului 1948, proprietarilor de drept şi de facto, în prima fază, spre a se evita eventualele
reacţii sociale interne sau din afară, li s-au luat forţat, fiind depose daţi abuziv, morile și presele de ulei care au
trecut sub admi nistrarea și în patrimoniul sfaturilor populare, adică fostele primării comunale. Acesta era doar
începutul. Nu au existat niciun fel de justificări sau rațiuni economice, ci s-au urmărit numai scopuri politice
și anume deposedarea proprietarilor, cu tot cortegiul de consecințe și implicații.
Acolo unde au existat împotriviri – şi în perioa da de început nu au fost puţine – au intervenit în forţă orga –
nele de partid, secondate de cele ale miliției care tocmai se înființase, întărite și dublate de teroarea sadică în
plină perioa dă de ascensiune și de afirmare a securităţii, organe și struc turi specifice de represiune, create
aproximativ concomitent pen tru intimidarea populaţiei şi consolidarea regimului comunist totalitar.
În mod similar, simultan, s-a procedat şi cu în fiinţarea Întreprinderii de Morărit și Panificaţie – I.M.P.-
Bucureşti. De exemplu întreprinderea arhicunoscută şi apreciată de bucureștenii vârstnici, înfiinţată înainte de
al doilea război mondial “Otto Gaghell”, ”Moara Herdan” şi multe altele au fost trecute abuziv, pe gratis, în
proprietatea statului, cu acelaşi profil şi specific de activitate, schimbându-se numai firma de pe frontispiciul
clădirii. Acestea erau întreprinderi – societăţi – private de profil în domeniul respectiv, cu renume şi tradiţie.
O dată “aparent înfiinţate”, aceste mori şi prese de ulei care în fapt existau şi funcţionau de mult, din
mediul rural din subordinea şi administrarea consiliilor populare – lip site de experienţă şi profesionalism – au
trecut de sub conducerea I.M.P. Bucureşti, iar mai apoi, din cauza dispersării teritoriale, au trecut sub îndrumarea
şi coordonarea Întreprinderii de Industrie Locală Oltenița.
În perioada de început I.I.L. Olteniţa a avut ca obiect de activitate doar sectorul de morărit și prese de ulei
– format dintr-un număr de 17 – aşa-zise unităţi (adică mori și prese) din zona raionului Olteniţa și chiar din
oraș moara lui Lambru de pe şoseaua Călăraşi și presa de ulei a lui Iordan – venit în 1940 odată cu cedarea
Cadrilaterulul, de la Turtucaia – devenit Savu din Savoff, tatăl actorului de mai târziu Dem Savu.
Ulterior, tot prin anul 1950, I.I.L. Oltenița a pre luat de la fosta I.M.P. Bucureşti (de acum cunoscută cititorului),
fabrica de mezeluri şi gheaţă artificială care a funcţionat în clădirea limitrofă în partea de nord cu noul
imobil al Băncii Co merciale Române filiala Olteniţa, construit în anul 1996, clădire care aparţine unităţii, care
în timp şi-a metamorfozat denumirea în mai multe rânduri (iniţial Gospodăria Agricolă de Stat – G.A.S. –
Ulmeni, apoi I.A.S. Ulmeni, a primit după aceea o denumire mai apropiată de specificul activităţii şi anume
Întreprinderea de Stat pentra Creşterea şi Îngrăşarea Porcilor – I.S.C.I.P. – Ulmeni, cu noscută de populaţie sub
numele de Combinatul de porci Ulmeni, iar după revoluţia din decembrie 1989, societatea comercială
COMSUIN ULMENI S.A.).
Până în 1952 profilul I.I.L. Oltenița cu un număr mediu scriptic de 32 salariaţi a rămas neschimbată. În
anul 1952 I.I.L. Olteniţa a înfiinţat: o secţie de patiserie în Olteniţa, pe locul- parc de vizavi de actualul sediu
al primăriei, o secţie de paste de tomate – şi o secţie de cărămizi.
Regimul comunist, în marşul lui abuziv, l-a depose dat şi. pe Victor Zagăr de atelierul lui mecanic, situat
vizavi de Moara Dunărea, după care i-a venit rândul şi atelierului mecanic al lui Lăzărică Mişoc, clădirea
există și astăzi pe bulevardul Tineretului la nr.179 şi astfel, tot prin abuz de putere, regimul comunist şi-a mai
mărit zestrea gratis, cu meseriaşi şi utilaje, două ateliere mecanice și singurele din Olteniţa, dotate în mod
corespunzător cu tot ce trebuie.
Oare, poate să-și imagineze cineva în zilele noastre, cum în vremea regimului comunist I.I.L. Olteniţa, o
întreprindere complexă a fost înfiinţată cu fel de fel de secţii, fără ca statul să investească cel puţin un leu ?
În anul 1953, I.I.L. Olteniţa funcţionează cu același profil de activitate și număr d unități, dar cu un număr
de 157 de salariaţi, realizând o productie globală ae 14.203 mii lei.În anul 1954 “se înfiinţează” o secţie de ape ga zoase (sifoane). În speţă este vorba de utilajele şi instalaţiile
luate gratis de la fabrica de sifoane a lui Stoian Ruse, situată pe strada Constantin Alimăneşteanu, în zilele
noastre Alexandru Iliescu nr. 72, unde locuieşte vecinul meu Necula Gheorghe.
O dată cu această “naţionalizare” fostul proprie tar Stoian Ruse a fost şi el ”naţionalizat” în sensul că din
patron-proprietar a devenit simplu lucrător de unde a ieşit la pensie. Cunosc bine situaţia familiei Stoian Ruse.
A avut doi băieţi, Costel, cel mai mare (decedat ), coleg de liceu şi clasă cu fratele meu cel mai mare, și Ionel,
cel mai mic, coleg de clasă şi liceu cu fratele meu mijlociu, şi două fete Luluţa şi Mioara, colege de liceu.
În anu 1955 I.I.L. Oltenița preia de la aceeaşi I.M.P. Bucureşti, secţia de tâmplărie complexă situată în
partea de nord a localităţii Budești. Imobilul care există şi astăzi, care era arhicunoscut sub numele de Fabrica
de tâmplărie Budeşti este impunător, format din parter şi anexe.
Pe parcursul anilor care au urmat, activitatea I.I.L. Oltenița a evoluat, s-a diversificat şi s-a extins pe
întreaga rază de activitate a fostului raion și oraș Olteniţa astfel: în Oltenița, secţia de frânghii, secţia de Citro,
de ghea ţă artificială, alt atelier mecanic, sifonerie, tâmplărie binale, secţie de mase plastice.
În comuna Budești (azi oraş): o secţie de pigmenți (vop sele), secţie de sticlărie, secţie de înghețată,
sifonărie, tâm plărie mobilă, secţie confecţii sport.
În comuna Negoeşti secţie de confecţionat rogojini, secţie de tâmplărie.
În comuna Prundu secţie de rogojini.
În comuna Fundeni secţie de ţesătorie, secţie de meta lurgie (turnătorie ) şi sifonărie.
În comuna Frumuşani secţie rezid parafinos, secţie li chid frână, secţie fină proteică şi secţie de cauciuc.
În comuna Hotarele sifonărie.
În comuna Valea Dragului sifonărie.
În comuna Crivăţ sifonărie.
În comuna Greaca sifonărie.
În comuna Gostinari sifonărie.
Prin preluarea la Oltenița a unor secţii de pe raza fostelor raioane Vidra şi Brăneşti, I.I.L. Olteniţa s-a
întins ca o pecingine, extinzându-şi activitatea, structura şi profilul.
În comuna Fundulea moară, mase plastice,confecţii metalice.
În comuna Brăneşti secţii de confecţii textile, tâm plărie, marochinărie, confecţii metalice, service auto.
În comuna Ştefăneşti moară şi imprimerie textile.
În Bucureşti secţie de confecţii sport, confecţii tex tile, mase plastice.
Este de menționat că industria locală era mai eficientă şi mai rentabilă decât industria republicană, întrucât
folosea ca materie primă valorificarea deşeurilor refolosibile şi res turi de partizi din cadrul industriei republicane,
pe care şi le procura la prețuri ieftine, însă prin prelucrare transformându-le în produs finit, le mărea considerabil
valoarea.
Trebuie arătat că, dacă conducerea executivă era repre zentată printr-un om politic necorespunzător şi
deficitar cunoş tinţelor cerute de funcție, unităţile de producție erau conduse de profesionişti, asigurând o
rentabilitate destul de ridicată de 25 – 28%, excepţie făcând sectorul de morărit, datorită predării oiumului de
12% la prețuri reduse de achiziţie şi fabrica de cărămidă, prețurile fiind impuse să fie mici, pentru ca blocurile
– unde se folosea cărămida – să se încadreze în investiţia spe cifică stabilită de fostul Comitet de Stat al
Planificării (C.S.P.).
În anul 1961 s-a construit în partea de sud a comunei Curcani o moară nouă cu utilaje de import, de un
nivel tehnic ri dicat pentru acea vreme. Moara, de parametri şi dimensiuni im presionante s-a dovedit a fi un
fiasco. Aceasta pentru că cei care au proiectat-o, nu au ţinut seama de realitatea de fapt şi anume de lipsa
materiei prime.
Proiectantul şi conducerea I.I.L.Oltenița, probabil – dacă nu în mod cert – au scăpat din vedere realitatea
de fapt. Din moment ce forma de proprietate era una, adică tot pământul era luat la colectiv, iar membrilor
acestuia nu li se dădea decât o dată pe an cel mult 8o de kilograme de grâu, înseamnă că moara nu avea ce
măcina. Prin urmare o moară măre și modernă la vremea respec tivă, construită în anul 1961, şi după 40 de ani
constituie o do vadă grăitoare a modului cum se foloseau banii, fără a mai ține seama de prostia celor care au
comandat-o.
Ca un paradox, ”societatea socialistă multilateral dezvol tată” – cum îi plăcea pompos să se autointituleze
– se complica – din cauza propriului sistem, întrucât:
– o dată se făceau cheltuieli cu investiţia respectivă, iar apoi se majorau costurile prin trecerea pe cheltuieli a cotelor de amortizare.
O altă investiţie care de asemeni s-a dovedit a fi inefi cientă a fost ”Fabrica de cărămidă de la Budești”.
Din calcule preliminare, făcute de amatori și nu de profesioniști, reieşea că fabrica va produce la început, adică
în anul 1971 circa 15 milioa ne de cărămizi, iar peste 4 ani, 30 de milioane cărămizi. Tot ama tori au fost şi cei
care au proiectat şi realizat construcţia fabricii, care până la urmă nici nu a funcţionat cel puţin.
De altfel, chiar în situația în care s-ar fi realizat şi ar fi funcţionat, o asemenea cantitate imensă de cărămizi
nu ar fi avut asigurată desfacerea. În plus nu s-a avut în vedere că, nu numai în Budești, dar și în zonele limitrofe,
prin tradiţie, de ani de zile, se fabrică de particulari cărămizi la jumătate de preţ.
Numai cele două obiective importante de invenstiţii cu pondere în activitatea I.I.L. Olteniţa (Moara
automată de la Curcani și Fabrica de cărămidă de la Budești), dovedesc cu prisosinţă, lipsa de răspundere, superficialitate,
dezinteres și incompetență din partea conducerii întreprinderii şi a forurilor tutelare în utili zarea
ineficientă a fondurilor de investiţii.
Iată câtă diferenţă catastrofală era între acel termen abstract-posesiv ”al nostru” chipurile al poporului și
al termenului concret și inconfundabil ”al meu” !
Această stare de lucruri devenise aproape o practică şi nu mai miră pe nimeni, din moment ce ultimul
cuvânt decisiv era al directorului, iar directorii erau oameni politici, numiţi de par tid, fără pregătire, necunoscători,
fără a mai vorbi de specialitate, dar care nu-şi mai încăpeau în propria piele de ”deştepţi” bineînţeles, după
părerea lor. Aceeași impresie o aveau despre ei și șefii lor.
În plus regimul comunist îşi făcuse un obicei din schimbarea la perioade scurte de timp, așa numita “rotire
a cadrelor”, astfel că fiecare director, deși în mod normal se făcea răspunzător de grave erori cu sau fără intenție
– comise tacit – era absolvit de orice răspundere.
I.I.L.Olteniţa, pe parcursul existenței sale, acest con glomerat de tot felul de activităţi (unele creeate, altele
desfiin ţate în funcţie de dorinţa gestionarului care se numea şef de sec ţie, şi de interesul material al fiecărui director)
o asemenea între prindere mai mult decât mixtă, neprofilată pe o activitate anume, în mod normal ar fi trebuit
să fie condusă de un cadru capabil, competent, cu pregătire adecvată şi necondiţionat corect și cinstit.
În realitate însă, regimul comunist urmărea ca fiecare director să corespundă din punct de vedere politic,
ceea ce presupu nea să aibă origine socială sănătoasă şi să provină din rândul mun citorilor. Bineînţeles, condiţia
obligatorie, necondiţionată, era și să fie mambru al Partidului Comunist Român.
I.I.L.Oltenița, în momentul înfiinţării a avut sediul administrativ central în fosta grădiniţă de copii – clădire
în care am învăţat eu cu toţi frații mei și ca mine, mai toţi copiii de atunci din Olteniţa. Cum arăta grădiniţa
cititorul va lua cunoştinţă din fotografie, pentru că acea clădire a fost de mult demolată.
Din localul fostei grădinițe de copii, I.I.L.Oltenița s-a mutat în clădirea cu parter și un etaj a lui I. Vornicu,
situată între casa lui Eremia Drumulescu care avea debit de tutun și casa lui Ilie Miroiu care avea magazin de
coloniale, pe locul pe care mai târziu și-a construit o casă tip vilă ceasornicarul Mihai Cojiță. În clădirea în
care s-a mutat I.I.L.Oltenita, mai înainte a locuit cu chirie și a avut simigerie Marin Gingașu.
Familia Miroiu cu soţia și fiul lor student au fost toţi omorâţi în chip bestial într-o noapte de băiatul cel
mare al lui Mitică Fădălae, care locuia spre gară, caz despre care voi avea prilejul să scriu la locul potrivit, întrucât
la vremea respecti vă, copil fiind, în viaţa socială a oraşului nostru a constituit un eveniment unic care
nu s-a mai întâmplat nici înainte nici după aceea, până în zilele noastre.
Când s-a pus problema începerii construcţiei imobilului comitetului raional de partid P.C.R. Oltenița care
până atunci îşi avusese sediul în casele lui Costică Bărbulescu, ante rior atacării lucrărilor, s-au demolat toate
clădirile din zonă respectivă adică: casa fotografului Barton, casa lui Mihai Cojiță, casa lui I. Vornicu unde a
locuit Marin Gingașu, casa de pe colţ a lui Eremia Drumulescu și prima casă de pe strada mare construită de
roșu, dar netencuită a lui Fane Teodoru.
Unde s-au construit garajele pentru comitetul raional de partid era casa lui Davidescu, tatăl Aurorei
Davidescu, imobil care spre stradă avea o fereastră rotundă, cum nu mai exista în Olteniţa, casă de asemeni
demolată.
În aceste împrejurări, sediul I.I.L. Olteniţa a fost mutat pentru o perioadă scurtă de timp în nişte case mai
vechi, unde a fost prăvalia unui armean, Begheanu, atelierul de cizmărie al lui Manea – care a învăţat meserie
în Bucureşti la “Casa Gaston” care era furnizor de încălţăminte al Curţii Regale, Manea fiind tatăl lui Tudor
Manea, casierul central de mai târziu al I.I.L. Oltenița, și altele.
Din aceste clădiri insalubre, sediul central al I.I.L. Olteniţa a fost mutat în imobilul în care a funcţionat Securita –
tea Raionului Olteniţa, mai precis casa lui Aristlde Penu, unul din marii moșieri ai Olteniţei dintre cele două războaie mondiale. În anul 2003 în această clădire funcţionează societatea “Textil” a inginerului Mircea Achim.
DIRECTORII I.I.L. OLTENIȚA au fost:
– Vasile Donescu de profesie tâmplar. În perioada 1950-1954. L-am cunoscut personal. La început era
popular, amabil, respectuos, stătea de vorbă cu lumea, dar pe parcurs, având în spate partidul care l-a numit
director si care îl susţinea, asigurându-i tot sprijinul, simțind ”gustul funcției și al puterii” și atuul de conducător,
cu secretară la uşă, cu audiențe, cu mașină mică la dispoziție, văzând câtă greutate și importanță are un ”DA”
sau ”NU” scris pe o cerere, cu puteri aproape discreţionare asupra salariaţilor din subordine, copleşit de atenţii
materiale și in vitat la chefuri și chiolhanuri de șefii de secții, toate acestea i-au schimbat caracterul, transformându-1
dintr-un om modest, într-un grandoman, plin de el, căruia nu-i mai dădeai cu prăjina de nas. Aştepta
să fie salutat, răspundea cu greu la salut, la el la birou se intra cu mare greutate sub pretext că este aglomerat
de probleme si supra-ocupat, astfel ca îi intrase în reflex că este un fel de supraom. De fapt el nu făcea o
excepţie. Funcţia este o chestiune psihologică care îl schimbă pe om. Rare sunt cazurile când oamenii rămân
constanți.
Vasile Donescu, înainte de a fi numit director la I.I.L.Olteniţa, lucrase la Şantierul Naval Oltenita unde se
deplasa cu bicicleta.
Și-a revenit la normal în anul 1954, când tot parti dul care-1 numise director l-a destituit, l-a trecut, cum
se spunea, la ”munca de jos”tot ca tâmplar, tot la Șantier, fiind obligat să înlocuiască mașina mică cu bicicleta.
Puţin a lipsit ca pentru matrapazlâcurile făcute să nu fie deferit justiţiei. Până la urmă a ieşit la pensie de la
şantier, redevenind omul modest care fusese înainte de a fi numit director.
Și astfel Vasile Donescu, vechiul director “emancipat politic” a ieşit din perioada de garanţie_a partidului,
a fost înlocuit cu un altul nou în care, ca și în primul, partidul, pentru început a investit speranţe. Mai urmau
să se confirme, dar nu a fost să fie aşa.
Ion Gherman, al doilea director, considerat om politic dar în fapt fără profesie, a funcționat ca director în
perioada 1954-1957. După cum se observă, directorii puşi pe funcţii de re gimul comunist erau menţinuţi de
partid timp de 4-5 ani. În acești ani ei aveau timp să se altereze social, să nu facă faţă și să reziste tentaţiilor,
dădeau dovadă de incompetență, necinste, incorectitudine, intrau în cârdăşie cu diverși indivizi dubioşi, încât ei
singuri prin propria activitate demonstrau că mai mult sunt inutili decât utilii întreprinderii și societății. Când șefii
de secţii începeau să-i aibă la mână, directorii îşi pierdeau și bruma de autoritate pe care le-o conferea funcţia.
În momentul în care li se cunoştea adevărata faţă şi “valoare” partidul, adică cei care-i pusese pe funcţie,
era același care se dispensa de serviciile lor. Și astfel noul director deve nea vechi, perimat şi impropriu funcţiei.
Stoican Costică, de etnie rromă, de profesie mecanic morar, a funcţionat ca director în perioada 1957-
1960. Era exage rat de gras, având peste l30 de kilograme şi, fiind de statură mijlocie, parcă părea mai gras
decât era. Mergea puţin pe jos, pentru că nu pu tea din cauza propriei greutăţi, suflând des şi greu. Cred ca ini –
ma îi era înfăşurată în grăsime. Și acesta a fost dat afară, din cauza, la început, a incompetenței, iar mai târziu
necinstei. Intrase în cârdăşie cu clanul ”Cap de bou“ de la Budeşti. Indiferent unde pleca sau de unde venea,
trebuia să facă o escală de 2-3 ore la Budeşti. Aceştia, ca şi directorul Costică Stoican, mulțumită traiului bun,
nemuncii și vieții sedentare și hoției, erau trei frați și aveau mult peste o sută de kilograme. Clanul ”Cap de
bou” de la Budești avea tot felul de secții (sifonărie, mori, înghețată, piepteni-darac de lână etc.) Când directorul
Costică Stoian se urca în mașina ”ARO”, pentru că în ”Dacie” nu încăpea, mașina se lăsa vizibil într-o parte.
Șoferii evitau să-l ia în mașină, pentru că, din cauza greutății sale, le deșela canapelele.
Deplasările lui la așa-zisele ”secţii de producţie”, pentru control, erau anunţate o din timp, ce-i vizaţi
pregătindu-se din vreme să-l aştepte aşa cum se cuvine pentru a se simţi bine, iar vizita se încheia în toate
cazurile cu chiolhane zdravene și cu ciubucuri. La mai puțin de trei ani partidul a fost nevoit să-l schimbe și
pe acesta, care nu se deosebea cu nimic de predecesorii săi decât cu greutatea corporală.
Prin urmare ”altul la rând, ca la moară”, tot așa de exigent verificat și recrutat de cadrele partidului. Era
un obicei ca atunci când se schimba un director, comitetul de partid din întreprindere îl critica, apoi organele
de la nivelul comitetului raional de partid, după care, celui nou numit i se făcea reclama de rigoare, iar când
nici acesta nu mai corespundea, schimbarea nu se mai făcea ”cu pompă, în cadru festiv”.
Pe măsură ce în activitatea directorului interveneau fapte, ne reguli, abateri grave şi abuzuri, care acumulate
nu mai puteau fi acoperite și nici trecute cu vederea, partidul, prin intermediul secretarului de partid din întreprindere,
stimulat și încurajat de organele partidului de la raion şi de la alte eșaloane superioare, organiza o
şedinţă specială acuzatoare la adresa directorului, îl critica dur şi chiar îl invinuia și astfel era “scos din muncă”.
În prealabil i se “lua calitatea de membru de partid”, altfel spus, era dat afară din rândurile P.C.R., iar dacă
208
lucrurile erau prea grave, partidul – care îl ocrotise până atunci – acum îşi lua mâna de pe el. Când a fost numit
director, a fost primit pe uşa din faţă, iar primirea a fost marcată şi de o masă festivă prin care di rectorului –
partidul – spre îmbărbătare, îi ura succes.
La urmă, după comiterea abaterilor, vechiului, ca la orice obi ect “expirându-i perioada de garanţie” era
dat afară. Dacă până atunci în jurul său polarizau toate atenţiile, acum nu se mai uita nimeni la el, nici chiar
fostul şofer care era singurul care avea cunoştinţă despre ceea ce făcuse directorul lui.
Un proverb românesc spune: “Când ești în treabă, toţi te întreabă”. După ce nu mai era director, nimeni
nu mai dădea doi bani pe el. Abia în astfel de momente foştii directori începeau să calce cu picioarele pe pământ
şi să revina, oarecum, la normal. Astfel, vechiul director înjura regimul că nu l-a ajutat, ca nu l-a sprijinit, și,
prin urmare, partidul, în persoana fostului director , îşl făcea un dușman.
Următorul director (Stoican Costică de etnie rromă, de peste 130 de kilograme) a fost numit pe funcție
PICĂ TEODOR. Plecarea vechiului director și sosirea noului director, avea loc în cursul unei zile, în circa
două ore. Deabia în acel moment – cel care pleca – își dădea seama că efectiv nu are ce să predea, pentru că
nici nu avusese nimic în primire.
Noului director i se înmâna o decizie în care se menționa de la ce dată este numit, funcția și salariul. O
copie de pe această decizie, împreună cu specimenul de semnătură era depus la bancă și din acel moment, devenind
oficial director, avea drept de decizie și – prin semnătura sa – angaja valabil întreprinderea.
Un gestionar însă nu putea pleca așa de ușor ca un director, întrucât, prin lege, avea stabilit un număr de
zile spre a preda gestiunea înlocuitorului său.
Pe Pica Teodor, adus director de partid, până atunci nu l-a cunoscut nimeni. A funcționat ca director în perioada
1960-1967. Nu știa să vorbească bine românește, dar după fizionomie, după cum îi plăcea să bea și după
cum se înroșea la față, chiar proprii lui salariați credeau că la origine este ruș și cred că nu greșeau.
Se știa că provine din armată, cu grad de locotenent colonel unde funcționase ca locțiitor politic la o mare
unitate. Nu cunoștea nimeni dacă și ce studii are, pentru că directorii – așa cum era cazul la I.I.L. aveau dosarele
la partid, la raion. Oricum, cei care au lucrat cu el și care, pe parcurs, l-au cunoscut, spuneau că practică o
metodă care în fapt consta din fuga de răspundere. El niciodată nu spunea nici ”DA”, nici ”NU” ! Ci te trimitea
la un subaltern, fără a avea un punct de vedere personal. În privința cunoașterii legislației, de așa ceva nici nu
putea fi vorba.
Spre deosebire de predecesorii săi, nu-i prea plăceau plimbările și nici deplasările la secții.
În schimb, după ora 10 – până atunci cârciumile nu erau deschise – în anumite zile când avea ședință de
analiza muncii cu toți salariații sau numai cu șefii, pleca cu câte un șef de secție și intra la restaurantul ”1 Mai”
care era pe colț în imobilul – fost și actual al lui Nicu Vornicu – unde zăbovea 2-3 ore.
Când ieşea din local – după ce trecea pe la toaletă – roşu la faţă – lua o aliură de om grăbit, serios şi lucid,
îşi dregea glasul şi se grăbea spre birou, iar dacă-1 întreba cineva, spunea că a fost la partid. Nu prea avea
obicei să scrie, să pună pe vreun document vreo rezoluţie mai de Doamne-ajută, consistentă, cu carac ter de
dispoziţie.
Aşa-zisa rezolvare a mapei – adică a corespondenţei care se afla în aceasta – se limita la doar un fel de
dirijare scriind scurt: tovarăşul…… şi se semna, după cum îmi spunea un fost contabil șef al I.I.L. Olteniţa cu
mulţi ani în urmă, pe majorita tea hârtiilor prezentate la semnat, unde scria ”DIRECTOR” se semna de multe
ori fără a le citi. Cât a funcţionat ca director s-a lăsat dus de valurile împrejurărilor – rar dacă avea câte o ieşire
mai dură – în rest s-a menţinut în virtutea inerţiei.
Mulţi dintre noi – printre care mă pot număra şi eu – nu am realizat la vremea respectivă că şi acest fel de
a fi a reprezentat în fapt o filosofie a existenţei acestui tip de oameni. Acest mod de viaţă, la cei mai mulţi, lea
prins bine, în sensul că nu şi-au bătut capul, nu s-au uzat, nu s-au consumat, n-au pus nimic la suflet, s-au
ghidat după proverbul: “Câinii latră ursul trece”, motiv pentru care nici nu prea au simţit când şi cum le-a
trecut timpul.
Concluzia incontestabilă este că au dus-o foarte bine, nu şi-au bătut capul, nu s-au trecut cu firea în comparaţie
cu majoritatea celorlalţi pentru care viața a reprezentat un zbu cium continuu şi permanent. În timpul
regimului comunist nici un director nu a dus-o greu din niciun punct de vedere. Aveau cel mai mare salariu din
întreprinderea pe care – aparent – o conduceau, și prin urmare i s-a stabilit şi o pensie corespunzătoare, deşi
mima că răspunde, în realitate, în mod concret, niciodată nu a răspuns de nimic, iar pe parcursul ocupării
funcției de director, din salariul său, niciodată nimeni nu i-a reținut nici un leu. A fost o pe rioadă când – afară
de leafa propriu-zisă – primea într-un anumit cuantum o sumă care se numea salariu personal

Comunicat de presă

 

„S.O.S. – COPIII ROMI” – O POARTĂ CĂTRE EDUCAŢIE!

 

 

„S.O.S. – Copiii Romi” dezvoltă noua viziune a organizației Partida Romilor Pro Europa, Sucursala Județeană Călăraşi, privind educația, activități şi măsuri în sprijinul elevilor de etnie romă din județul Călăraşi. Astfel, sâmbătă, 9 iunie 2018 a avut loc un seminar educativ privind consilierea și îndrumarea școlară a elevilor de etnie romă în vederea obținerii recomandării de apartenență, pentru ocuparea locurilor rezervate în învățământul liceal și universitar, dar şi prezentarea modalităţilor prin care copiii de etnie romă pot fi înscrişi în sistemul de învăţămînt preşcolar, primar sau gimnazial.

Presedintele Partida Romilor „Pro Europa“, sucursala județeană Călăraşi, Daniel Stancu, împreună cu un grup de cadre didactice, mediatori şcolari şi lideri din comunităţile de romi din judeţul Călăraşi, au prezentat importanţa educaţiei şi cazuri concrete în care elevi care au beneficiat de aceste recomandări au devenit exemple de urmat, devenind studenţi sau absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ superior.

De asemenea, au fost distribuite pliante şi flyere ce conţin toate informaţiile necesare înscrierii în sistemul de învăţământ, avându-se în vedere necesitatea luării tuturor măsurilor pentru reducerea abandonului şcolar.

„Am încheiat un protocol cu Inspectoratul Şcolar Judeţean Călăraşi, scopul principal fiind acela al creşterii participării şcolare a copiilor şi elevilor de etnie romă, consilierea şi orientarea şcolară. Acest protocol este reînnoit în fiecare an şi constatăm că rezultatele pot fi cuantificate atât prin reducerea absenteismului şcolar, dar şi prin numărul persoanelor de etnie romă care frecventează cursurile liceale şi instituţiilor de învăţământ superior“ a declarat Daniel Stancu, preşedintele Partida Romilor „Pro Europa“, sucursala județeană Călăraşi.

 

Poliţiştii din Călărași, cu sprijinul Direcţiei Operaţiuni Speciale din cadrul Poliției Române, au efectuat 8 percheziţii în judeţele Ialomița, Constanța, Ilfov, Giurgiu şi Iași,  într-un dosar privind săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală şi spălare de bani. 3 persoane au fost reținute de polițiști.

 

La data de 14 iunie a.c., polițiștii Inspectoratului de Poliție Județean Călărași, cu sprijinul Direcţiei Operaţiuni Speciale din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, au efectuat 8 percheziţii domiciliare, în judeţele Ialomița, Constanța, Ilfov, Giurgiu şi Iași.

 

Activitățile s-au desfășurat în cadrul unui dosar penal, aflat în instrumentarea Serviciului de Investigare a Criminalității Economice Călărași, sub supravegherea Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași, în care se efectuează cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală şi spălare de bani.

 

Au fost puse în aplicare 5 mandate de aducere, iar în urma administrării probatoriului, 3 persoane, cu vârste cuprinse între 26 și 46 de ani, au fost reținute pentru 24 de ore, urmând a fi prezentate magistraților, în cursul zilei de astăzi, cu propunere de arestare preventivă.

 

Polițiștii continuă cercetările pentru stabilirea întregii activități infracționale.

 

La acţiune au participat și polițiști din cadrul inspectoratelor de poliţie judeţene din Ialomița şi Iași.

Joi, 14 iunie 2018, a avut  ședința Biroului Politic Județean și Comitetului Director Județean ce s-a desfășurat la sediul Organizației Municipale Oltenița.
Au avut loc discutii despre situația politică la zi, despre efectele schimbării Codului Administrativ și viitoarele acțiuni stabilite în agenda liberalilor călărășeni.
Presedintele PNL CALARASI-DAN DRAGULIN- a declarat ca doreste să transmita primarilor liberali din întreg județul și tuturor membrilor PNL că va milita întotdeauna pentru drepturile și interesele lor, iar garanția morală pe care le-o ofera va fi intotdeauna ,gir in activitatea sa ca președinte.

COMUNICAT

 

 

La data de 13 iunie a.c., în jurul orei 14.00, polițiștii Postului de Poliție Dragoș Vodă – Inspectoratul de Poliție Județean Călărași au fost sesizați cu privire la faptul că, o învățătoare din cadrul Școlii Gimnaziale nr. 1 Dragoș Vodă a fost victima unei agresiuni.

 

Din verificările efectuate, a rezultat faptul că profesoara ar fi fost agresată fizic de o femeie, de 30 de ani, fiind lovită cu palmele în zona feței.

 

În cauză a fost întocmit un dosar penal, sub supravegherea procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Lehliu-Gară, persoana în cauză fiind cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe.

PRIMARIA COMUNEI MITRENI VĀ INVITĀ LA SPECTACOLUL ORGANIZAT DE ZIUA COMUNEI

                 SAMBATA,16 IUNIE, BAZA SPORTIVA DIN CADRUL LOCALITATII

8:30 deschiderea programului – demonstratie oina

8:40 Meci de fotbal

9:15  Program artistic Scolile din localitate

13:00 slujba religioasa

13:30  Inmanarea diplomelor cel mai bun gospodar

14:00 program  artistic echipele de dansuri

16:00 Program artistic Dumitru Dragon

17:00 program ansamblul artistic baraganul din calarasi

18:00 program artistic ana duluman

19:00 program artistic elena baltos

22:30 foc de artificii

 

În această dimineață, poliţiştii din Călărași, cu sprijinul Direcţiei Operaţiuni Speciale din cadrul Poliției Române, efectuează 8 percheziţii în judeţele Ialomița, Constanța, Ilfov, Giurgiu şi Iași,  într-un dosar privind săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală şi spălare de bani. 5 mandate de aducere vor fi puse în executare.

 

La data de 14 iunie a.c., polițiștii Inspectoratului de Poliție Județean Călărași, cu sprijinul Direcţiei Operaţiuni Speciale din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, efectuează 8 percheziţii domiciliare, în judeţele Ialomița, Constanța, Ilfov, Giurgiu şi Iași.

 

Activitățile se desfășoară în cadrul unui dosar penal, aflat în instrumentarea Serviciului de Investigare a Criminalității Economice Călărași, sub supravegherea Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași, în care se efectuează cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală şi spălare de bani.

 

Din cercetări a reieșit că, în perioada 2014 – 2016, reprezentanţii unor societăţi comerciale, cu sediul pe raza județului Călărași, ar fi înregistrat fictiv achiziţii de bunuri, în valoare de aproximativ 4.000.000 de lei, de la societăţi comerciale cu comportament de tip “fantomă”, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

 

Prejudiciul cauzat bugetului de stat este de aproximativ 550.000 de lei, iar suma supusă procesului de spălare a banilor este estimată la 3.000.000 de lei.

 

Polițiștii vor pune în aplicare 5 mandate de aducere, persoanele depistate urmând să fie conduse la sediul Inspectoratului de Poliție Județean Călărași, pentru audieri și dispunerea măsurilor legale.

 

La acţiune participă și polițiști din cadrul inspectoratelor de poliţie judeţene din Ialomița şi Iași.

 

Polițiștii specializați în combaterea criminalității informatice au fost sesizați despre desfășurarea unei campanii prin care se încercă fraudarea victimelor, prin sisteme informatice, în numele Poliției Române. Dacă primiți un astfel de mesaj, este important să știți că este o fraudă și să nu dați curs cererii! Sesizați poliția dacă aveți calculatorul criptat sau dacă ați plătit.

 

Poliția Română vă recomandă să nu plătiți suma cerută pentru decriptarea fișierelor, în cazul în care calculatorul este virusat, întrucât de cele mai multe ori nu veți recapătă fișierele.

 

Anunțați de îndată Poliția în cazul în care sunteți victime ale unor astfel de atacuri.

 

Vă recomandăm să faceți back-up-uri regulate ale datelor stocate pe sistemul informatic, să mențineți sistemul updatat și să instalați un program de tip antivirus.

 

De asemenea, nu deschideți niciodată un atașament primit de la o persoană necunoscută sau un link neobișnuit primit pe rețelele de socializare.

 

Proiectul No More Ransom a fost lansat în iulie 2016, de poliția națională olandeză și Europol, instituția de combatere a criminalității la nivelul Uniunii Europene, cu scopul de a crește nivelul de colaborare dintre sectoarele public și privat în lupta contra ransomware.

 

Pe www.nomoreransom.org, utilizatorii pot afla informații suplimentare despre ransomware și modul în care se pot feri de această amenințare.

BULETIN DE PRESĂ

 

 

Un bărbat a fost depistat la volanul unui autoturism, acesta avea dreptul de a conduce suspendat, polițiștii i-au întocmit dosar penal.

În ziua de 11 iunie a.c., polițiștii din cadrul Poliției Municipiului Călărași au prins în localitate, un bărbat, de 62 de ani, din comuna Ulmu, județul Călărași, în timp ce conducea un autovehicul, deși avea acest drept suspendat.

Pe numele bărbatului, polițiștii au întocmit dosar penal sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducerea unui vehicul fără a poseda permis.

                                                    

***

Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv ori al cărei permis i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România se poate pedepsi cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Un şofer a plonjat cu maşina într-una dintre fântânile arteziene de la Piaţa Unirii din Bucureşti, conducătorul auto nefiind identificat până la această oră, potrivit Brigăzii Rutiere a Capitalei.

Cel mai probabil şoferul a pierdut controlul volanului şi a intrat cu autoturismul direct în fântâna arteziană, potrivit reprezentanţilor Brigăzii Rutiere a Capitalei.

Conducătorul auto nu a fost încă identificat.

Cazul a fost preluat de Biroul Accidente Uşoare.SURSA-http://www.expresspress.ro/un-sofer-a-plonjat-cu-masina-intr-una-dintre-fantanile-arteziene-din-piata-unirii-din-capitala/

(Succintă notă biografică)
S-a născut în Olteniţa la 29 iulie 1889.
– 1900: bursier la liceul “Matei Basarab” din Bucureşti
– 1902: bursier la Liceul “Sfântul Sava” din Bucureşti
– 1908: se înscrie la Facultatea de Medicină din Bucureşti
– 1910-1911: pedagog la Liceul “Sfântul Sava” din Bucureşti
– 1912: extern (prin concurs) la Spitalul Colţea din Bucureşti
– 1913: extern prin concurs şi intern al Spitalelor Civile
– 1914: extern Spitalul Colţea şi Filantropia din Bucureşti
– 1914: din toamnă, intern la Spitalul din Sinaia
– 28 iunie 1916: obţine diploma de doctor în medicină
– august 1916: mobilizat ca medic locotenent până în 1917
– 1917: medic al Regimentului 11 Roşiori pe Siret
– 1917: avansat la gradul de căpitan la regimentul 11 Roşiori pe Prut
– 1918: cu regimentul 11 Roşiori în Basarabia, până în noiem brie când se întoarce în Olteniţa
– 1919: februarie, pleacă în Franţa, la Paris, pentru specializare la Spitalul St. Louis pentru studii de
histologie, unde va sta până în anul 1920
– 1920: este decorat cu “Crucea comemorativă a războiului 1916-1918 cu baretele Oituz şi Mărăşeşti
– 7 noiembrie 1920: se căsătoreşte cu Violette Bujard din Cully Elveţia. Căsătoria este oficiată de fratele
său Dumitru Gh. Deculescu, primar din noiembrie 1920, până cel puţin în 12
martie 1921,când apare în această funcţie pe actul de deces al lui Nicolae Gh. Deculescu.
– iunie 1921: medic la dispensarul din Olteniţa
– ianuarie 1922: medic al Corporaţiei Olteniţa
– 1924: medic şi la Casa Asigurărilor din Olteniţa
– 1927: se înscrie în Partidul Naţional Ţărănesc
– 1 mai 1927: se naşte fiica sa Annie-Maria-Alice
– 1928: Prefect de Ilfov până în decembrie1930, când s-a schimbat denumirea funcţiei, din prefect în
Preşedinte al delegaţiei judeţene Ilfov
În timpul mandatului său se înregistrează următoarele realizări:
– pavarea drumului Bucureşti-Oltenița
– repararea podului din fier care traversează râul Argeş spre comuna Chirnogi
– construirea de clădiri cu scop de dispensar medical în comunele: Gălbinaşi, Greaca, Mânăstirea ş.a.
– înfiinţarea căminului Colegiului Studenţilor Ilfoveni pe bulevardul Carol nr. 59 care avea să funcţioneze
până în anul 1939.
– contribuţie hotărâtoare la ridicarea cinematografului comunal din grădina publică Olteniţa
– înfiinţarea şcolii de menaj de fete Olteniţa
– 1929: doctorul Constantin Deculescu se mută la Bucureşti cu familia până în 1934
– este răsplătit cu diferite decoraţii şi este ales pre şedintele mai multor instituţii
– 1930-1931: este ales senator de Ilfov
– 1931 – mai 1932, senator sub Guvernul Nicolae Iorga
– iunie 1932: este numit secretar general la Ministerul Muncii, Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale, unde va
funcţiona pâ nă în luna noiembrie 1933. Din cauza “curbelor de sacrificiu” în guvernarea ţărănistă pe
atunci nu a existat un minister independent, funcţia fiind îndeplinită de doctorul Deculescu fără titlu.
Principalele realizări din acest mandat:
– transformarea dispensarului policlinic central din Bu cureşti în Spitalul pentru Invalizi, Orfani şi Văduve
de Război (I.O.V.R.)
– inclusiv clădirea care va deveni Spitalul Cantacuzino
– înfiinţarea unui însemnat număr de circumscripţii sani tare rurale în toată ţara
165
– înfiinţarea unui serviciu de Chirurgie craniană la Spitalul Central de Boli Nervoase din Bucureşti pentru
doctorul Bagdasar
– înfiinţarea Spitalului de Urgenţă (Monitorul Oficial din 31 octombrie 1933), inaugurat la începutul anului
următor de guvernul liberal
– deasemeni o sumă de activităţi pe plan internaţional: Conferinţa internaţională de istorie a medicinei,
Bucu reşti, iunie – septembrie 1932; Conferinţa medicală interbelică la Belgrad; Congresul reumatismului.
Sunt multe realizări pentru un moment de criză şi un răstimp atât de scurt.
– va funcţiona şi ca şef de secţie la Institutul de Igi enă din Bucureşti până în 1938
– 1934: se reîntoarce în Olteniţa, unde se va ocupa de coope raţie, cum a fost cazul cu Cooperativa “Lunca
Dunării” înfiinţată în 1925, odată cu Banca “Gura Argeşului”
– 1934: are loc decesul tatălui său Gheorghe Deculescu
– 1939: este mobilizat ca medic căpitan în Moldova
– februarie 1940: mobilizat pe loc în Olteniţa
– iulie – decembrie1941: este mobilizat pe loc ca medic căpitan la Spitalul din Olteniţa (funcţionând în
clădirea Școlii de menaj de fete)
– 1941-1945: este ales preşedinte al Băncii Federale Ilfov din Bucu reşti pentru toate cooperativele din
judeţ
– 1950: după evacuarea de locuinţe succesive fără atribuire de spaţiu, este arestat, la Canal Dunăre-Marea
Neagră pâ nă în decembrie 1951
– ianuarie-octombrie 1952: funcţionează ca medic venerolog la Spitalul de adulţi din Slatina
– octombrie 1952: este rearestat şi trimis la Bicaz până în mai 1954
– 1954: este numit medic la circumscripţia sanitară Chirnogi
– 1956: pentru activitatea desfăşurată este evidenţiat de Secţia Sănătăţii a raionului Olteniţa
– 1957: este evidenţiat de Societatea Crucii Roșii a regiunii Bucureşti
– 1958: Se mută în comuna Curcani şi va sta la locuitorul Gică Preda, cunoscut de profesorul Nicolae
Mavrodin, unde va funcţiona un an şi va locui până în 1968
– Se ocupă intens de arheologie, iar rezultatele cer cetărilor fac obiectul mai multor comunicări care aveau
să apară în publicaţia de specialitate (S.C.I.V.) Studii şi Cercetări de Istorie veche, publicaţie a Academiei
R.S.R., precum şi în revista de numismatică
– 1959: pensia atribuită de minister i se suspendă pe termen nelimitat de către autorităţile locale. Drept
urmare obţine recomandări din partea prof.C.I. Parhon, dr. Florica Bagdasar şi dr. Derevici, foşti
comunişti în ilegalitate, care atestă că au fost sprijiniți de dr. C. Deculescu în perioada cât a fost la
minister şi aduşi cu funcţii la Bucureşti pentru valoarea lor profesională, în pofida orientării politice.
Pe baza referinţelor obţinute, pensia i se restituie şi va fi liniştit până la sfârşitul vie ţii.
– 1968: i se aprobă mutarea la Bucureşti (dar în tot acest timp, trebuia să se prezinte periodic la miliţia
lo cală, fără să i se fi trecut D.O. – Domiciliu Obli gatoriu- pe buletin) şi se instalează într-o garso nieră
situată în strada Maior Coravu
– 1973: i se publică o comunicare “Cu privire la înfiinţa rea Spitalului de Urgenţă” în lucrarea “Momente
din Istoria Medicinii”, apărută sub redacţa doctorului Gh. Brătescula Editura Medicală Bucureşti
– 1977: lLa vârsta de 88 de ani, împreună cu soţia sa, după 40 de ani, face o memorabilă călătorie în Elveţia
la rudele şi prietenii pe care nu-i mai văzuse de patru decenii de la precedenta călătorie. Mulţi dintre
aceea, între timp, decedaseră, iar alţii de veniseră bătrâni ca şi ei. Totuşi revederea acelor locuri şi peisaje
de vis vor constitui un balsam sufletesc tonifiant şi în acelaşi timp, un fel de adio, pentru că în locurile
natale ale soţiei sale nu va mai merge niciodată
– 1988: viaţa, bătrâneţea, îşi continua drumul spre amurg cu inconvenientele şi necazurile ei, mai cu seamă
că, între timp, soţia sa încetase din viaţă. La 11 iulie, deci cu un an înainte de a împlini un secol de viaţă,
inima acestui mare om înceta să bată.
Dr. Constantin Deculescu a murit la 99 de ani şi nu a mai avut fericirea să vadă prăbuşirea regimu lui comunist,
pe de urma căruia suferise, nemeri tat, atât de mult, sfârşit pe care, de altfel, îl pre văzuse.
Cine vrea să afle şi să cunoască mai mult această ma re familie a doctorului Constantin Deculescu, singura
casă din Olteniţa în care se vorbea limba franceză, îl sfătuiesc să citească cartea scrisă de fiica sa: “Timpul ce
ni s-a dat” care, în acelaşi timp constituie şi o veritabilă frescă a acelor vremuri.

Fragmente din MONOGRAFIA ORASULUI OLTENITA de dl PAUL AMU !
Mă numesc Jeles Ion şi m-am născut la 8 decembrie 1946 în oraşul Galaţi, unde am urmat cursurile şcolii
primare şi liceul.
Construcţia de nave m-a fascinat dintotdeauna, parcurgând toate etapele, începând cu Casa Pionierilor din
Galaţi de navomodele, Institutul Politehnic Galaţi – Facultatea Nave şi Instalaţii de Bord, absolvită în 1971,
repartizat la Şantierul Naval Olteniţa unde am crescut de la inginer stagiar la şef de atelier, şef de secţie şi
director de fabrică.
Această fascinaţie a construcţiei de nave izvorăşte din specificul ei. Construcţia unei case are ca pornire
şi sprijin teme lia, pământul fix pe care se construieşte. La o navă trebuie să realizezi rezistenţă, spaţiu, propulsie,
dar fără a avea un punct fix de spijin, totul este un ansamblu închis, de sine stătător care este expus la nişte
forţe exterioare (valuri, vânt) cărora trebuie să le facă față şi să ajungă la destinaţie.
De aici a venit şi dorinţa mea ca după 15 ani de construc ţii navale în cadrul S.N.O., să încerc să proiectez
şi să construiesc eu însumi o ambarcaţiune cu care să navighez pe mare. Construcția anbarcațiunii DECEBAL
a început în curte la Moara Dunărea, unde s-a realizat o parte din corpul navei.
Acest lucru l-am realizat găsind înţelegere la domnul pro fesor Sima Rodin, directorul Casei Pionierilor
din Olteniţa în acea perioadă, un om care iubea iniţiativele, chiar dacă ele, la prima vedere, pentru acea perioadă,
păreau puţin exagerate.
Date tehnice
– lungimea navei: 13,5 m
– lăţimea navei: 3,5 m
– înălţimea navei fără derivor: 3,5 m
– greutatea navei (inclusiv derivor): 13 tone
– tipul motorului: un singur motor Diesel de tractor de 45 CP (Leu)
– capacitatea motorului: 45 CP
– armarea cu velatură şi tipul de velă folosit: velă de drum, velă de furtună, velă de foc
– înălţimea catargului: 11 m
– compartimentul (prova), pick-ul prova, despărţit prin peretele etanş de următorul compartiment,
dormitorul pentru două persoane
– următorul compartiment în babord era grupul sanitar, iar în tribord un dulap pentru inventar
– urmează careul, unde erau amenajate spaţii de dormit pentru trei persoane (două în babord şi una în tribord),
bucătăria şi masa de navigaţie
– urmează compartimentul maşinii, unde erau amplasate rezervoare le de motorină , capacitate circa 2 tone
– rezervoarele de apă dulce circa 1,5 tone
– motorul
– răcitorul (schimbătorul de căldură)
– compartimentul maşinii era delimitat atât în provă cât şi în pupa lui de pereţi etanşi
– lângă compartimentul motor, spre pupă, era amenajată o cabină de dormit pentru o persoană
– apoi urmează pick-ul pupa, deasemeni compartiment etanş
– rezerva de flotabilitate era asigurată de pereţi etanşi care asigurau flotabilitatea navei, chiar în cazul unui
compartiment inundat
– deasemeni, nava a fost asigurată în inventarul ei cu materiale pentru intervenţie în cazul apariţiei unei
găuri în bordaj
– în ceea ce priveşte stabilitatea navei, a fost calculat lestul din derivor astfel încât, înclinând nava până
când vârful catargu lui atinge apa, chiar cu o greutate de 100 kilograme agăţată de vârful catargului, nava
va reveni la poziţia iniţială de plutire
Această condiţie este o cerinţă a Registrului Naval pentru a acorda rază de navigaţie fără limită
Echipajul: Radu Theodoru skipper (comandant), Puiu Olteanu secund, inginer Jeles Ion armator, Nelu
Gheorghiu navigator, Sorin Trelea medic, Laszlo Aradits, operator TVR.
137
Am construit această ambarcaţiune cu dragoste şi încredere că ea poate naviga pe mare, dar niciodată nu
speram că voi re aliza acest lucru, având în vedere condiţiile politice din acea perioadă.
A fost mai mult o ambiţie profesională să pot realiza acest lucru, chiar dacă în Olteniţa nu exista tradiţie
la cons trucţia de ambarcaţiuni cu vele.
Crucială a fost întâlnirea cu scriitorul Radu Theodoru ce a avut loc în momentul în care nava era gata, în
proporţie de 80% şi o pregăteam de lansare la apă.
Văzând ambarcaţiunea, Radu Theodoru îmi spune că putem realiza cu ea o expediţie în jurul lumii. Deşi
nu eram încrezător în realizarea acestui vis, ne-am repartizat totuşi sarcinile, eu să continuu să finalizeze construcţia
navei, iar el să obţină apro bările necesare şi să formeze echipajul.
A fost o muncă grea, dar am putut să o duc la bun sfârşit datorită obţinerii unei hârtii cu aprobarea expediţiei
dată de conducerea de partid, hârtie care mi-a asigurat concursul tuturor factorilor de decizie de pe plan
local.
Radu Theodoru a forţat puţin nota, deoarece a anunţat ziua plecării cu circa trei luni înainte, şi, deşi eram
complet gata, datorită orgoliului său de fost militar, nu a vrut să de caleze plecarea cu două săptămâni. Meritul
lui era acela că a or ganizat festivitatea de plecare cu mare fast: televiziunea cu oaspeţi importanţi, amirali, generali,
oameni politici, etc.
Aşa după cum se vede din fotografiile făcute la plecare, expediţia a reprezentat un eveniment deosebit
care a constituit o mândrie pentru toţi cei care au contribuit la realizarea aces tui proiect, dar şi pentru olteniţeni.
Singura scăpare a celor care au venit să ne verifice ce facem, cine suntem, de ce plecăm, etc. a fost aceea
că nu ne-a întrebat nimeni dacă avem fondurile necesare unei asemenea expe diţii.
Am primit circa o tonă de conserve pe post de provizii, dar nici o subvenţie sub formă de bani care să ne
asigure procu rarea hranei proaspete şi plata taxelor în porturile de acostare, deşi expediţia era planificată să
dureze circa un an de zile.
S-a dat totuşi o radiogramă către navele româneşti care, eventual, în traseul lor vor întâlni velierul nostru,
să ne asigure tot ceea ce este necesar lucru care s-a şi întâmplat în Marea Marmara cu o navă românească care
ne-a ajutat cu alimente și motorină pentru motorul auxiliar.
Într-un cuvânt, festivitatea de plecare a fost deosebită, deşi am avut unele necazuri din cauza vântului
foarte puternic ce bătea în acea zi în port.
După o săptămână în care am finalizat programul de probe şi ultimele remedieri, am pornit în marea aventură.
Am plecat din Olteniţa şi după o escală mică laCălăraşi, am pornit spre Constanţa pe Canalul DunăreMarea
Neagră. Am navigat cu motorul, întrucât era mai dificil de navigat cu vele pe Dunăre.
La Constanţa am ancorat în portul Tomis unde am făcut ultimele provizii (inclusiv cu două tone de apă
potabilă necesară pentru tra versarea oceanului, lucru care s-a dovedit total inutil şi ne-a creat probleme cu
viteza de înaintare a velierului, aceasta fiind una din gafele făcute de Radu Theodoru, căpitanul în faţa căruia
noi nu aveam voie să comentăm) şi controlul vamal.
Aici a fost iarăşi un episod la care nu am dat prea mare importanţă, dar care s-a dovedit a fi a doua mare
gafă a căpitanului şi anume compensarea compasului. Nereuşind să compensăm cu magneţi deviaţiile compasului
montat la bordul velierului, am acceptat un soi de grafic de compensare făcut de nişte cunoscuţi ai căpitanului,
dar care s-a dovedit a fi un fiasco. Astfel, la plecarea din Constanţa, am hotârât să facem traversadă şi
nu navigaţie de coastă, aşa încât am pus cap compas pe Bosfor şi am plecat la drum. Deviaţia compasului
ne-a scos la circa 80 km de Bosfor ceea ce ne-a dat de gândit ce deviaţie am putea avea la un drum de 5000 de
kilometri (traversarea oceanului), ne-a luat cu fiori.
De altfel, în timpul traversării Mării Negre am constatat că nu sunt îndeplinite toate condiţiile necesare
pentru realizarea expediţiei (nu aveam toate dotările necesare, compas, pilot automat, radar, bani necesari
pentru taxă şi hrană proaspătă etc.), dar am hotărât să continuăm expediţia atât cât este posibil.
Am trecut prin Bosfor şi am oprit la Buincada pentru a face formele vamale de intrare în Turcia. Ne-am
continuat drumul fără oprire în Istanbul, convenind că vom face acest lucru la întoarcere.
Am trecut prin strâmtoarea Dardanele după traversarea Mării Marmara, fără incidente şi am intrat în Marea
Egee. Aici am încercat să facem câteva escale în insule, dar nu am reuşit prea multe din cauza suspiciunii
trezite de faptul că un velier românesc a ajuns în acele ape fără nicio pregătire consulară sau de alt fel. Autoritățile
navale portuare din Pireu ne-au interzis continuarea expediției din lipsa dorătilor noastre care ne-ar
fi expus unor riscuri dintre cele mai catastrofale.
Acolo unde acostam seara în portul din insule, alături de alte veliere, am stârnit curiozitate, toţi crezând
138
că reedităm o expediţie din istorie, nimeni nu putea concepe că am plecat la drum fără radar, fără pilot automat.
Doza noastră de nebunie a fost stopată la capul Sunion, aproape de intrarea în portul Pireu. Aici ne-a prins
prima furtună din această expediţie şi a hotărât căpitanul Radu Theodoru că e un motiv bun să ne întoarcem
după circa trei săptămâni de navigaţie pe Marea Neagră, Marea Marmara şi Marea Egee.
Navigaţia cu vele este o expediţie care nu se poate des crie în cuvinte şi care îţi dă o satisfacţie deosebită
atunci când reuşeşti să treci de obstacolele inerente şi de peripeţiile apărute în timpul navigaţiei de zi şi de
noapte. (Satisfacţia mea era dublă văzând că ambarcaţiunea proiectată şi construită de mine se comportă admirabil).
Cu excepţia primei zile de navigaţie când am avut rău de mare, nu am avut nicioproblemă de sănă-
tate, deşi noi luasem şi un profesor de biologie în echipaj care avea rolul de doctor, dar şi de bucătar. Spre
fericirea noastră, nu am avut nevoie de serviciile lui, el fiind însă de ajutor unui pescar turc din insule care se
văita de măsea. “Doctorul” nostru l-a consultat şi a constatat că măseaua abia se mai ținea în gingie. I-a dat
două pahare de palincă de-a noastră după care, cu cleştele din dotare, i-a scos dintele turcului. După ce i-a
trecut durerea, turcul, recunoscător, ne-a dat peşte proaspăt, reuşind astfel să mai schimbăm meniul care până
atunci fusese compus, invariabil, din conserve, pâine de război şi biscuiţi.
Întoarcerea de la Capul Sunion, aşa cum convenisem, am transformat-o într-o călătorie de plăcere, fără
program prestabilit. Am vizitat câteva insule greceşti şi turceşti, am încercat să ajungem la Izmir, dar nu am
reuşit (busola ne-a trimis în cu totul altă parte), după care ne-am oprit la Istanbul, dar am staţionat în portul
de peşte şi nu în portul de iahturi, unde staţionarea costa doi dolari pe oră. Am stat aici circa patru zile, timp în
care am vizitat pe îndelete Istanbulul, una din marile realizări ale acestei expediţii. Am pornit apoi spre
Constanţa. La Capul Caliacra am trăit o mare cum pănă, întrucât am înfruntat o furtună de gradul 10, foarte
puternică şi de durată (circa 3 zile), timp în care ne-a aruncat în mijlocul Mării Negre. Furtuna a venit fără
veste (probabil şi experienţa noas tră precară şi-a spus cuvântul) şi ne-a prins cu vela mare pe catarg. După ce
ne-a deteriorat-o consistent, am reuşit să o coborâm şi să ridicăm vela de furtună cu care am navigat trei zile,
cât a ţinut furtuna.
Nu a fost ultima încercare prin care am trecut. În a treia noapte, când furtuna se potolise şi noi am reuşit
să ne întoarcem spre coastă pentru a ne relua drumul spre Constanţa, am fost acostați de o şalupă de grăniceri
bulgari care ne-a somat să îi urmăm în portul Varna. Am refuzat şi le-am arătat că noi mergem spre Constanţa
şi nu fugim în Turcia.
O rafală de mitralieră trasă de pe şalupă ne-a făcut să înţelegem că nu e de glumit, aşa că am coborât velele
şi am aşteptat dimineaţa, sperând că pe lumină ne vom înţelege. Dar marea fiind agitată, era o hulă foarte puternică,
aşa că bulgarii n-au putut veni lângă noi. Când s-a luminat, ne-am apropiat unii de alţii şi cu aju torul
unor căngi le-am trimis într-o sacoşă paşapoartele şi actele ambarcaţiunii. După circa două ore de verificări
ne-au dat actele înapoi şi ne-a urat drum bun.
Am ajuns la Constanţa după circa două luni de navigaţie, o expediţie unică. Acest lucru poate fi înţeles de
cei care au tră it acele timpuri, când era o mare realizare că puteam merge în Bul garia cu micul trafic. Echipajul,
noi, muritorii de rând, atunci nici nu concepeam că putem aspira la o asemenea expediţie.
O fază interesantă s-a petrecut atunci când am primit telefon de la Radu Theodoru să mă prezint la Călăraşi
pentru ridicarea pa şapoartelor. M-am dus a doua zi, dar nu se vorbise nimic despre acest lucru. Când am intrat
la serviciul “paşapoarte” şi am cerut paşaportul, șeful serviciului paşapoarte (care se numea Calciu) m-a întrebat
pentru ce îmi trebuie. Am spus că plecăm într-o expediţie în jurul lumii. Fiind convins că nu sunt prea
sănătos, mi-a promis că se rezolvă, că nu este nici o problemă şi că să mai trec pe la el să primesc paşaportul.
Dar după ce s-a obţinut aprobarea de la conducerea de partid, am primit paşaportul într-o oră.
Pentru a înţelege mai bine acele timpuri, vă voi poves ti întâmplarea din anul următor, când am încercat să
fac o expediţie pe Dunăre cu pionerii de la Casa Pionierilor, având o datorie de onoare pentru ajutorul primit
la construcţia ambarcaţiunii.
Bine înţeles că am luat în această expediţie soţia şi cei doi copii ai mei, împreună cu 15 pionieri şi profesorul
de geo grafie. Am făcut o greşeală să ne oprim la Giurgiu. Aici, probabil nişte organe mai vigilente, constatând
că eram cu întreaga familie la bord şi în traseu era inclusă şi zona “Cazane”, Moldova Nouă, deci zone
învecinate cu fosta Jugoslavie, am hotărât că e mai prudent să ne întoarcem din drum şi nu am cedat la toate
intervenţiile făcute de organele locale de partid, de data asta. Spre marea dezamăgire a copiilor care au simţit
o mare frustrare, pe care nu o înţelegeau, am fost nevoiţi să ne întoarcem la Olteniţa.
139
INFORMARE
privind stadiul lucrărilor la ambarcaţiunea DECEBAL la data de 14 ianuarie.                                               INFORMARE
privind stadiul lucrărilor la ambarcaţiunea DECEBAL la data de 14 ianuarie 1987
“DECE8AL” este o ambarcaţiune mixtă, cu vele şi motor, având următoarele dimesniuni principale:
– lungimea maximă = 11,8 m
– lăţimea = 3,9 m
– pescaj = 2,15 m
– deplasament = 12,5 m
Ambarcaţiunea este echipată cu un motor de 45 CP. Această am barcaţiune a fost construită la comanda scriitorului
Radu Theodoru în vederea realizării unui marș circumterestru. Punctul de pleca re al expediţiei în jurul
lumii va fi Portul Olteniţa, traseul probabil fiind următorul: Malta, Gibraltar, Insulele Canare, Pana ma,
Tahiti, Noua Zeelandă, Oceanul Indian, Marea Roşie, Canalul Suez, Marea Marmara, Constanţa, Olteniţa.
Expediţia în jurul lumii este preconizată să aibă loc la în ceputul lunii mai 1987 şi va face parte din manifestările
ce vor avea loc în cursul acestui an în vederea aniversărilor legate de regele dac “DECEBAL”.
La această dată, stadiul lucrărilor este următorul:
– s-au terminat complet lucrările la corp şi instalaţii;
– sunt executate aproximativ 60% din lucrările de amenajări interioare;
– se lucrează la armarea navei, confecţionarea velelor şi a greementului;
– ambarcaţiunea se află ridicată pe cheu în vederea mon tării chilei fixe la Şantierul Naval Olteniţa;
– echipajul navei propus să realizeze această expediţie se compune din următorii:
1. Radu Teodoru – scriitor, Bucureşti, comandantul navei;
2. Puiu Olteanu – maistru electrician, Oradea, secund;
3. Ion Jeles – inginer naval, Olteniţa, inginer bord şi vitalist;
4. Sorin Trelea – profesor biologie, Răduţi, medicul navei;
5. Ion Gheorghiu – inginer, pilot de aviaţie, Suceava, navigator;
6. Ovidiu Both – avocat, Oradea, bucătar;
7. Jean Deacu – funcţionar, Olteniţa, rezervă pentru echipaj.
Execuţia ambarcaţiunii a fost realizată prin contribuţia financiară a membrilor echipajului si cu concursul
deosebit al Uniunii Scriitorilor din România, Şantierul Naval Oltenița, Comitetul orăşenesc de partid Olteniţa,
Inspectoratul Navigaţiei din România şi Comitetul Judeţean de partid Călăraşi.
În vederea finalizării lucrărilor mai sunt de rezolvat următoarele probleme:
– executarea reviziei generale și testarea motorului pe standul de probe la S.M.A. Dragalina – judeţul Călăraşi
Termen: 15 februarie 1987
Răspund: Cojoacă Victor, secretar al Comitetului judeţean de partid Călăraşi
– terminarea lucrărilor de amenajări interioare
Termen: 1 aprilie 1987
Răspund: Surianu Dumitru, prim secretar al Comi tetului orăşenesc de partid Olteniţa, Bozeanu George,
director S.N.O.
– terminarea armării navei si a greementului
Termen: 1 martie 1987
Răspund: Suruianu Dumitru, prim secretar al comi tetului orăşenesccde partid Olteniţa, Bozeanu George
director S.N.O.
– sprijin pentru obţinerea paşapoartelor şi a vizelor necesare
Termen: 25 aprilie 1987
Răspund: Bohâlţea Romus, inspector şef Inspectoratul judeţean de Miliţie Călăraşi,
Ciumberică Aurel, comandantul Miliţiei ora şului Olteniţa
– popularizarea expediţiei în presa judeţeană
Răspund: Rodica Simionescu, redactor şef la ziarul “Vremuri Noi”
Ne propunem ca nava complet pregătită pentru marş să fie gata la data de 1 aprilie 1987.
Olteniţa, Întocmit,
14 ianuarie 1987 (ss) ing. Jeles Ioan                                                                                                                                 Inginerul Ion Jeles mi-a spus că există la televiziune filmul realizat și intitulat ”CIRCUMTERRA”, realizare
care îi aparține operatorului TVR Laszlo Aradits, dar care nu a fost transmis pe post, întrucât nu a fost
montat, nefiind finalizată expediția.
Această expediție însă a apărut în publicația ”Flacăra” prezentată în mai multe episoade, începând cu plecarea
din portul Oltenița, navigarea pe Marea Neagră, traversarea Bosforului și a Dardanelelor, navigarea în
Marea Egee până la Capul Sinion de la intrarea în portul Pireu. Legătura se făcea prin transmiterile radio de
pe nava ”Decebal I”.
Expediția a durat 45 de zile și nu și-a atins ținta pentru faptul că echipajul a plecat în expediție și nu a avut
decât 150 de dolari SUA.
Inginerul Ion Jeles mi-a spus că a avut din partea tuturor organelor și oamenilor un sprijin substanțial în
realizarea ambarcațiunii ”Decebal I”, menționând pe Ioan Foriș fostul prim secretar al Comitetului Județean
de Partid Călărași, a lui Șurianu Dumitru Nicolae prim secretar al Comitetului Orășenesc de Partid Oltenița,
de la directorul șantierului Cristea Ion și din partea tuturor muncitorilor din șantier de unde a primit materiale
gratis și prestări de servicii (suduri, vopsitorii etc.).
De asemeni scriitorul Radu Theodoru avea foarte multe cunoștințe, era prieten cu generalul de securitate
Pleșiță, care l-a sprijinit în obținerea pașapoartelor și multe altele.
Datorită celor mai sus menționate, întrebându-l pe inginerul Jeles Ion cam cât a costat această ambarcațiune,
acesta mi-a spus că nu este în măsură să-mi dea o cifră, deoarece majoritatea materialelor le-a primit
gratis, caz similar și cu manopera muncitorilor.
Am găsit oportun și necesar să readuc în atenție acest eveniment cu totul deosebit, deoarece ar fi fost păcat
să fie îngropat în uitare, deși unicitatea lui ar fi trebuit să fie cunoscută la nivel național.
Echipajul în întregul său și fiecare membru în parte merită din partea noastră toate felicitările, nu numai
pentru competența profesională, cât și pentru curajul de care a dat dovadă.
În ceea ce-l privește pe inginerul Ion Jeles, acesta a trăit o satisfacție imensă, pentru că, realizând această
ambarcațiune care a rezistat capriciilor imprevizibile ale mărilor și oceanelor, și-a confirmat singur cunoștințele
profesionale prin verificarea în practică. VA URMA !

Azi, organizatia ALDE CALARASI,FILIALA OLTENITA, a organizat o actiune ecologica in centrul municipiului iar la finalul acesteia deseurile colectate au fost predate operatorului zonal IRIDEX !O actiune civica pe care o dorim repetata de cat mai multe ori-dupa cum ne spuneau unii din cetatenii municipiului !FELICITARI ORGANIZATORILOR !

BULETIN DE PRESĂ

 

 

 

 

 

Un bărbat urmărit internațional de autoritățile judiciare din Italia pentru furt, a fost identificat de polițiștii din cadrul Serviciului de Investigații Criminale Călărași.

La data de 07 iunie a.c., polițiștii au depistat, în municipiul Călărași, un bărbat, de 33 de ani, din localitate, urmărit internațional.

Pe numele celui în cauză, autoritățile judiciare din Italia au emis un mandat european de arestare pentru comiterea infracțiunii de furt.

Pentru depistarea acestuia, polițiștii au beneficiat de date și informații suplimentare, obținute prin intermediul Biroului SIRENE din cadrul Centrului de Cooperare Polițienească Internațională al Inspectoratul General al Poliției Române.

Cel în cauză a fost reținut pentru 24 de ore, fiind încarcerat în arestul Direcției Generale a Poliției Municipiului București.

Campania de conștientizare și susținere a Pilonului II de pensii a continuat și în această săptămână în Oltenița.

Echipa de liberali de la Oltenița a fost instruită pentru a știi ce să le spună concetățenilor lor despre intenția guvernanților, fiindu-le distribuite materiale informative despre destinatia banilor din pilonul II.
Totodată, acțiunea de informare a fost completată de un moment narativ, dedicat Centenarului Marii Uniri, susținut de Liliana Niculiță, profesor de istorie în cadrul Liceului Tehnologic “Nicolae Bălcescu” din Oltenița.

PNL Călărași va continua să militeze pentru ca banii dumneavoastră din pensia privată să nu fie naționalizați de PSD!

Semnați petiția online [ https://bit.ly/2rPkkbY ] pentru a apăra Pilonul II de pensii de intențiile

10  autospeciale noi intră în dotarea Inspectoratului de Poliție Județen Călărași, contribuind astfel la îmbunătățirea modului în care polițiștii răspund la solicitările cetățenilor, precum și la creșterea gradului de siguranță pe care polițiștii o au la intervenții. 

Poliția Română a recepționat prima tranșă de mașini noi, achiziționate din suma cu care a fost suplimentat bugetul Ministerului Afacerilor Interne, în luna aprilie a.c., din fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului.

În ziua de 06 iunie a.c., la nivelul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Călărași, zece autospeciale Dacia Logan au intrat în dotarea structurilor operative.

Vehiculele sunt inscripționate, au rampe de semnalizare acustice și optice, un  set de roți suplimentar cu pneuri de iarnă și roată de rezervă, prize pentru stații și acumulatori suplimentari.

 

Autospecialele au fost achiziționate în baza acordurilor-cadru încheiate la nivelul Inspectoratului General al Poliției Române, în urma procedurilor de achiziție publică.

Peste 14.000 de ţigarete, 20.140 de lei şi aproximativ 9.000 de euro au fost ridicați de polițiștii din Călărași, cu sprijinul Direcţiei Operaţiuni Speciale, în urma a 22 de percheziții efectuate în județul Călărași și București, într-un dosar privind săvârşirea infracţiunii de contrabandă cu ţigarete.

La data de 06 iunie a.c., polițiștii Inspectoratului de Poliție Județean Călărași, cu suportul de specialitate al Direcţiei Operaţiuni Speciale din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, au efectuat  22 de percheziții domiciliare în județul Călărași și București.

Activitățile s-au desfășurat în cadrul unui dosar penal aflat în instrumentarea Serviciului de Investigare a Criminalității Economice Călărași, sub supravegherea Parchetului de pe lângă Judecătoria Oltenița, în care se efectuează cercetări pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă cu țigarete.

În urma perchezițiilor, polițiștii au ridicat 14.880 țigarete, 20.140 de lei și 8.950 de euro.

Au fost puse în aplicare 17 mandate de aducere, iar în urma administrării probatoriului, 6 persoane, cu vârste cuprinse între 38 și 55 de ani, au fost reținute pentru 24 de ore, urmând a fi prezentate magistraților, în cursul zilei de astăzi, cu propunere de arestare preventivă.

 

Polițiștii continuă cercetările, pentru stabilirea întregii activități infracționale.

ȘANTlERUL NAVAL OLTENIȚA
CITADELA MÂNDRIEI NOASTRE INDUSTRIALE DE FAIMĂ
Date, evenimente și narațiuni inedite
Despre Şantierul Naval Olteniţa, apărut şi evoluat în pei sajul citadin economic şi social al oraşului nostru,
s-au scris, aşa cum era şi firesc, mai mult impus decât normal pentru acea pe rioadă, când a cunoscut o
dezvoltare generală ce nu poate fi igno rată şi nici pusă la îndoială – atât lucruri adevărate dar şi “le gende’’, în
perioada de început, care l-au situat în centrul atenţi ei pe răposatul Cristea V. Ion, fost director timp de 40 de
ani consecutiv, în jurul căruia s-a creat un mit şi au polarizat păreri pro sau contra cu privire la aportul său
asupra activităţii de an samblu a acestei mari şi complexe întreprinderi industriale de stat care timp de cinci
decenii a reprezentat fanionul industrial al o raşului şi judeţului, fiind considerată şi cotată pe drept, printre
întreprinderile fruntaşe de profil din ţară.
Indiferent de doza de obiectivitate – mai mică – sau su biectivitate – mai mare – caracteristică şi chiar
definitorie fiecărui profil uman – trăsături care depind de conduită, de nivelul de cultură şi de caracterul
fiecăruia, şi – mai pe direct spus -de felul cum a dus-o fiecare, mai bine sau mai rău, pe timpul cât a fost salariat
în şantier, părerile sunt împărţite.
Pentru a-mi face o imagine mai veridică, am stat de vorbă cu mai mulţi pensionari, foşti salariaţi în şantier
ani de zile, şi am văzut că în timp ce unii îl laudă pe fostul director Cristea, alţii îl blamau, încât eşti pus în
situaţia de a nu trage vreo con cluzie, pentru a nu greşi.
Stând de vorbă cu diverşi oameni, faţă de argumentele aduse, de motivele invocate, sau culpele aduse,
fiecare, în felul lui, pare să aibă dreptate. Depinde de maniera de prezentare a problemei şi de felul în care îşi
expune convingerea.
Cert este însă că, între curajul și tupeul dat de lipsa lui iniţială de inteligenţă şi doza de diplomaţie
acumulată în timp, din experienţa vieţii, dar mai ales a funcţiei, căpătată de-a lungul anilor, incontestabil că a
existat şi o substanţială doză de noroc, apă rută în împrejurări care l-au urmărit – aproape – în permanenţă.
Respectându-le dorința celor cu care am discutat despre directorul Cristea V. Ion, caracterizându-l mai
întâi ca un om politic al timpului, ponderat și înțelegător, și apoi ca un meseriaș profesionist mă conformez
acestora, păstrându-le anonimatul.
Apreciez însă faptul că, concetăţeanul nostru Cristea V. Ion, a fost directorul autohton cu cea mai mare
durată de timp, în cea mai mare întreprindere industrială de stat din Oltenița, unitate care- şi la propriu și la
figurat – a crescut odată cu proprii ei salariaţi pe care şi i-a format în domeniile, profesiilor specifice, chiar în
interiorul ei. Oricum aportul lui la evoluția Șantierului a fost, considerabil hotărâtoare.
De asemeni, directorul Cristea V. Ion, a fost, poate.- cel mai cinstit dintre directorii unităţilor economice
de la nivelul oraşului, judeţului și nu este exclus, al ţării.
Altfel nu se explică menţinerea sa pe funcţie de la încadrare până la pensionare.
Cu toate că a fost timp de 40 de ani consecutiv directorul celei mai mari întreprinderi industriale de stat
din oraș, din județ și din puțini din țară, cu un salariu de 6000 lei, plus prime trimestriale și neplata impozitului
pe salarii, primind importante decorații cu care a fost distins, totuși nu a avut decât o casă modestă care există
și în zilele noastre, nu s-a plimbat prin străinătate, nu a avut case de vacanță și în plus, niciodată nu și-a efectuat
integral concediul de odihnă de 30 de zile lucrătoare.
Și din acest punct de vedere directorul Cristea V.Ion n-a putut fi egalat de omologii.
Din aceste considerente, apreciez că el trebuie lăsat să-şi doarmă somnul de veci, fără a-i atribui ceea ce
nu-i aparţine,- chiar cu privire la înfiinţarea şantierului-şi nici de a-l acuza de ceea ce n-a făcut. În consecință
consider că a corespuns funcției și a făcut față acestui post cu brio.
Prin urmare, adevărul, îşi impune pe bună dreptate pretenţiile de a fi restabilit, mai cu seamă cu privire la
înfiinţarea acestei întreprinderi, considerată la vremea ei, de interes republican. Tocmai pentru risipirea multiplelor
variante, lansate de diverse persoane care n-au fost în perioada în care a luat fiinţă şantierul, deci nu
cunosc adevărata lui origine, m-am străduit, și în mare măsură cred că am reuşit, sperând să ofer cititorului,
adevărul cu orivire la geneza Şantierului Naval Olteniţa, care indisolubil, este legat de evoluția și dezvoltarea
acestei citadele navale, timp de 40 de ani când l-a avut la timonă pe directorul Cristea V. Ion. După ieșirea sa
la pensie a început declinul Șantierului până a fost declarat oficial în faliment. Trist, dar adevărat.
7
Iată deci geneza unică și adevărată a Șantierului Naval Oltenița
Era puţin trecut de ora prânzului în ziua de joi 4 aprilie 1944, când deodată, în Bucureşti, au început să
sune înfiorător şi ameninţător sirenele la maxim. Trenul de Olteniţa era tras la peron în faţa Gării Obor – căreia
îi mai spune şi gara de Est pentru că este situată în partea de est a Bucureştiului.
În tren, printre alţi olteniţeni, se afla şi Nicu Vornicu, pe atunci în vârstă de 17 ani. Toţi pasagerii erau
tentaţi să creadă că se repetă exerciţiul de apărare pasivă care avusese loc chiar în dimineaţa acelei zile când,
nu după mult timp, la intervale scurte de timp, s-au auzit bubuituri puternice. Când lumea a realizat ce se întâmplă,
într-o panică de nedescris, tenul a plecat din gară și nu s-a mai oprit decât mult după ieșirea din București.
La Oltenița trenul a ajuns în jurul orelor 16.
De la Nicu Vornicu ştiu că tatăl său, înspăimântat, îl aştepta la gară pentru că auzise despre bombardament,
şi potrivit înţelegerii, ştia că trebuie să vină cu acel tren.
După data de 4 aprilie 1944, aproape zilnic, toată vara, până la 23 august 1944, bombardamentele au continuat
asupra capitalei. Ziua în jurul prânzului bombarda aviaţia americană, iar noaptea – după miezul nopţii –
aviaţia britanică.
Avioanele decolau, din partea de nord-est, de la extremitatea Italiei, de pe aeroprtul Trieste, traversau
Yugoslavia şi partea de sud a Ungariei şi – în linie aproape dreaptă, spre a scuti consum de carburanţi şi a
câştiga timp, apăreau desupra Bucureştiului care era cam pe aceeaşi linie.
Ţin minte că acasă, în curte, spre poartă aveam un pom, un dud mai mare decât stâlpii de telegraf, în care
ne suiam cu prietenii din cartier – din care mai sunt în viață George Creţu şi Nicu Buzilă – şi vedeam noaptea,
pe direcţia şi deasupra Bucureşţiului, nişte paraşute luminoase, lansate din avioane care permiteau apoi piloţilor
să vadă mai bine obiectivele stabilite pentru a fi bombardate.
Erau cazuri când, ziua în amiaza mare, avioanele americane, întorcându-se de la Bucureşti, în drum spre
Trieste, trecând pe deasupra Olteniţei, aruncau butoaie goale de aluminiu în care avusese carburanţi, butoaie
care în razele soarelui străluceau uimitor, iar noi, până ne-am obişnuit, credeam că sunt bombe.
În acel an 1944, în Olteniţa, motocicletă cu ataș avea doar Petruş Coman. Era un om relativ tânăr, gras,
roşu la faţă, nu am altfel cum să-l descriu pentru că numai olteniţenii authtoni mai în vârstă l-au cunoscut şi
poate îşi mai amintesc de el. Ei bine, Petruş Coman, mergând în partea de sud a oraşului, spre periferie, spre
staţia de egrenat bumbac – care mai târziu a fost clădirea depozitului alimentar I.C.R.A.- cu ochii la un butoi
din aluminiu gol aruncat din avion, fără a se mai uita pe stradă, a intrat cu motocicleta în saivanul de oi al lui
Petre Ghiveci, un cioban de statură mică, căreia i-a omorât 2 – 3 oi.
* * *
Cum spuneam în acea zi de 4 aprilie 1944 – de la care iată au trecut 70 de ani (în 2014) pe care totuşi nu
putem să o uităm, asupra Bucureştiului a avut loc primul bombardament de anvergură care a vizat cu prioritate
Gara de Nord, principalul nostru nod strategic naţional şi internațional de cale ferată, unde și de unde pleacă
trenurile de călători – iar din Triaj şi de marfă – în toate direcţiile din ţară şi străinătate, cum şi alte obiective
strategice din capitală de interes naţional.
Acest bombardament – cel mai eficient şi consistent cât şi celelalte care au urmat zi şi noapte – din cărţile
pe care le-am citit ulterior – am aflat că au avut mai multe obiective în vedere și anume:
– au vrut să testeze şi să impresioneze, până la intimidare, puterea de reacţie a apărării antiaeriene, în acest
scop aruncând şi afişe
– distrugerea unor obiective care fabricau tehnică de luptă şi muniții pentru susținerea și continuarea
războiului cum și a unor obiective strategice şi de administrație naţională pentru deteriorarea funcționării normale
a instituțiilor statului. Se știe că în acea perioadă ministerele, prefecturile, marile orașe – ca și Oltenița –
mareșalul Ion Antonescu, conducătorul statului, luase măsuri și erau conduse de generali și ofițeri superiori și
– deși ne aflam în stare de război – totuşi era ordine şi disciplină, iar cine nu se încadra în această ordine, era
ameninţat sau chiar trimis pe front
– prevestirea iminenţei apropierii frontului sovietic de hotarele ţării noastre ca efect al eşecurilor acţiunilor
militare pe teatrele de luptă şi a degringoladei apărute în rândul armatei germane şi române şi inevitabila pătrundere
pe teritoriul nostru în cât mai scurt timp şi
8
– ceea ce era mai important, efectul psihologic asupra moralului populaţiei Bucureştiului în special, și a
militarilor de pretutindeni în general.
A urmat apoi bombardarea masivă la metru pătrat, în mai multe rânduri a oraşului Ploieşti unde se aflau
rafinăriile şi zonele petroliere care asigurau furnizarea unor cantităţi tot mai mari de carburanţi necesare continuării
războiului.
* * *
Cu ocazia bombardamentului de la 4 aprilie 1944, tangenţial a fost atinsă şi FABRICA DE INSTRUMENTE
MEDICALE CHIRURGICALE, situată pe strada Popa Tatu – din spatele parcului Cişmigiu – proprietarul
acesteia fiind Lucian Stănescu.
Din cauza avariilor suferite şi fiind grav afectată, fabrica a fost pusă în situaţia de a nu-şi putea continua
activitatea, în condiţiile în care avea obligaţii faţă de stat, asumate prin con tracte.
A doua zi – deci pe 5 aprilie 1944 – de frica bombardamentelor, Jenica Stănescu, soţia patronului împreună
cu doamna Popovici, soția ministrului de finanţe, au luat cu ele două geamantane cu bani şi au plecat cu trenul
la Olteniţa, considerând că sunt mai în sigu ranţă decât în Bucureşti.
Și înainte şi după anul 1944, brijarii din Olteniţa care cunoşteau mersul trenurilor, orele de sosire şi plecare
ale acestora, erau la gară, pentru că în mod sigur aveau clienţi cu bagaje, pe care îi duceau spre centrul oraşului.
În anul 1944 cel mai sigur, rapid, confortabil, luxos şi apreciat mijloc de transport era trăsura vara și sania
iarnă.
Doamnele Jenica Stănescu şi Popovici, au venit la Olteniţa la întâmplare, fără o adresă precisă, fără a avea
rude sau cunoştinţe, aşa că, în momentul sosirii la Olteniţa, au rămas cu geamantanele cu bani şi bagaje pe
peronul gării, cu speranţa şi intenţia de a se interesa şi găsi o cameră de închiriat unde să locuiască provizoriu
o anumită perioadă de timp.
Birjarul Ganciu Chirlomez – frate cu Niculae Chirlomez, tatăl lui Gică Chirlomez – ducându-se pe peron
cum făceau toţi birjarii, a găsit pe cele două doamne cu bagajele pe care le-a invitat să le ducă cu trăsura în
oraş. Doamnele respective, spunându-i despre intenţia lor de a găsi o cameră cu chirie, birjarul Ganciu
Chirlomez le-a dus acasă la fratele său Niculae Chirlomez care locuia aproape de gară, pe strada Ion Heliade
Rădulescu nr.140 unde locuieşte în anul 2002 fiul său Gică Chirlomez.
În acest fel, cu totul întâmplător, familiile Lucian Stănescu şi Popovici aveau să facă cunoştinţă cu familia
lui Niculae Chirlomez cu care avea să rămână prieteni pentru mai mulţi ani.
În acea perioadă, dată fiind evoluţia rapidă a armatei sovietice pe toate fronturile care, preluând cu mult
timp înainte iniţiativa, stimulată efectiv de bombardamentele neîntrerupte ale aviaţiei anglo-americane – precizez
că aviaţia sovietică în al doilea război mondial nu a bombardat teritoriul naţional al României – probabil
din lipsă de avioane corespunzătoare – înaintând spre graniţele ţării noastre, autorităţile statului au luat măsura
evacuării populaţiei din unele oraşe cum au fost Galaţi, Focşani şi altele. Chiar noi – ca şi alte familii din
Olteniţa – am avut repartizate pentru găzduire pe timp nelimitat două familiide refugiaţi: una din Cernăuți și
alta din Galați, plutonier adjutant Șoldea Dorin și respectiv Vasilescu Traian.
În prima sâmbătă de după bombardamentul de la 4 aprilie 1944, a venit la Olteniţa Lucian Stănescu patronul
fabricii de instrumente medicale chirurgicale, împreună cu Popovici, ministrul de finanţe, ca să-şi vadă
soţiile şi să-i cunoască pe Maria și Niculae Chirlomez, părinţii lui Gică Chirlomez.
Lucian Stănescu era un bărbat bine, prezentabil, înalt, cu părul puţin cărunt, deşi avea numai 40 -43 de
ani. Ca dovadă a faptului că s-au simţit bine, au servit masa împreună, în curte, sub un păr. Lucian Stănescu
i-a spus lui Niculae Chirlomez că intenţionează să-şi aducă maşinile, utilajele şi instalaţiile de la București la
Olteniţa, să-și găsescă un loc adecvat unde să-și continue activitatea de fabricare a instrumentelor medicale
chirurgicale pentru că avea obligaţii asumate prin contracte faţă de stat.
Atunci Niculae Chirlomez – tatăl lui Gică Chirlomez – i-a spus că pe strada mare, care se numea atunci
Carol I (iar în zilele noastre Argeş), aproape de spital, există o clădire, fostă uzină electrică care nu mai
funcţionează, care poate s-ar preta acestui scop, proprietatea unui oarecare Condrescu, un om bătrân din
Bucu reşti. Lucian Stănescu a luat legătura cu Condrescu şi într-o săptămână au perfectat actele de vânzarecumpărare
la Judecătoria Ocol Olteniţa, care în acea perioadă funcţiona în patru camere situate în partea de
sud, deci cu faţa spre poştă, la parterul fostei și actualei şcoli de arte şi meserii.
La uzina electrică – deși nu mai funcţiona – fostul proprietar Condrescu îl menţinea în continuare pe elec9
tricianul Traian Negoiţă (pe care l-am cunoscut bine şi eu şi care după 1944 a devenit comunist înfocat, motiv
pentru care, deşi avea numai patru clase primare, ajunsese director politic la Gospodăria Agricolă de Stat
Chirnogi) electrician pe care l-a menţinut în continuare noul patron Lucian Stănescu.
În colţul format de intersecţia străzii Carol I, cunoscută de olteniţeni sub numele de strada mare – Argeş
cum se numeşte în zilele noastre – şi fosta stradă numită pasajul Primăverii, iar din 1997 îi spune strada dr.
Lucian Popescu, exista un loc de casă, terenul uzinei electrice al lui Condrescu.
Aici, pe acest teren, Lucian Stănescu a făcut prima dată o magazie, un fel de hală , unde şi-a adus utilajele
şi maşinile de la Bucureşti, pe care le-a montat şi cu care a început să lucreze. Totodată a adus şi salariaţii lui
de la Bucureşti care până la 4 aprilie 1944 lucraseră la fabrica sa din Bucureşti, printre care: Agapie Florescu,
Costică Tulcanu, Costică Bondoc, Sile Toropoc şi Mitică Mătăsaru, care de fapt erau din Olteniţa, pe majoritatea
dintre aceştia i-am cunoscut şi eu.
Într-una din discuţiile avute cu Niculae Chirlomez, tatăl lui Gică Chirlomez, Lucian Stănescu, de altfel
un om cu spirit de inițiativă, întreprinzător, de acţiune, a spus că intenţionează să facă la Olteniţa un şantier
naval, arătând considerentele care pledau în favoarea acestei idei: mâna de lucru ieftină, lipsa unui asemenea
şantier în zona Olteniţei, existenţa Dunării, oameni veniţi de la Turtucaia în urma cedării Cadrilaterului, familiarizaţi
cu construc ţiile de bărci, care se pot adapta construcţiei de ambarcaţiuni de dimensiuni mai mari şi o
seamă întreagă de alte condiţii care trebuiau avute în vedere şi puse în valoare.
Iată deci cum a apărut şi cum s-a născut prima ideie și cine este adevăratul iniţiator al înfiinţării Şantierului
Naval Olteniţa de mai târziu, nimeni altul decât fostul patron al Fabricii de instrumente medicale chirurgicale
de pe strada Popa Tatu, din spateleCișmigiului din Bucureşti, bombardat la 4 aprilie 1944 Lucian Stănescu.
Aceste simple discuţii şi idei, cu caracter de proiecte de viitor din luna aprilie 1944, aveau să se transforme
în scurt timp în acţiuni care aveau să prindă contur.
Înainte de perioada premergătoare “Armistiţiului de la 23 august 1944”, Lucian Stănescu, fiind hotărât să
treacă la execuţie, a comandat în Suedia utilaje specifice, necesare demarării acţiunii de înfiinţare a şantierului
naval.
Printr-o ironie a sorții şi a unei stranii coincidenţe, aceste utilaje – care au fost şi acontate – aveau să
sosească cu trenul de marfă în gară la Olteniţa, chiar în ziua de 23 august 1944.
Pe atunci şeful gării CFR Olteniţa era Dumitru Rizescu, un om trecut de 50 de ani, foarte gras, bine trăit,
cu un mers agale pentru că era prea gras, poate avea vreo 110 kgr, purta bretele în loc de curea, se lăsa condus
de soţie, îi plăcea să dea ordine subalternilor, însă era tare cumsecade. Avea obiceiul ca înainte de a da drumul
la tren să se uite de pe peron, prin sala de aşteptare, spre mijlocul străzii, şi dacă vedea vreun călător întârziat
care fugea să prindă trenul, îi spunea impegatului să mai aştepte puţin.
Printre cei care se întâmpla să mai întârzie se numărau şi cadre didactice de la liceu care pe atunci făceau
naveta la Bucureşti. Una din acestea era şi profesoara noastră de matematică, distinsa doamnă Dalvina
Bergheanu, care în anul 2012 trăieşte, are 97 de ani, este în plenitudinea facultăţilor mintale, a întocmit chiar
un proiect al Legii învăţământului (de la Grădiniţă până la doctorat) și locuieşte, împreună cu sora sa mai mică,
pe Aleea Lunguleţu nr.6 (prin Piaţa Iancului) bloc D.14,scara 8 apartamentul 308 sectorul 2 cod poştal 73266
telefon 021.64.22.575. ,
Pentru caracterul său de cadru didactic de excepție, în lucrare i-am consacrat, un capitol special, privind
perioada 1943-1948, cât a funcţionat la Oltenița, ca profesoară titulară de matematică, încadrată la vremea
respectivă prin Decret Regal.
* * *
Reluând firul evenimentelor şi naraţiunii, Lucian Stănescu a găsit înţelegere la şeful Gării CFR Olteniţa,
la domnul Rizescu şi a lăsat utilajele şi maşinile respective ambalate exact cum au venit din Suedia, în vagoanele
de pe ultima linie- pe linia moartă cum i se spunea atunci- până a trecut primul eşalon al trupelor sovietice,
spre port, traversând Dunărea în Bulgaria, grăbindu-se pentru a-i ajunge din urmă pe nemţi, care, intraţi în
degringoladă, se retrăgeau în dezordine, se ascundeau, cum şi pe unde puteau, în grup sau fiecare pe cont propriu,
pentru că rușii din prima linie, cum îi întâlnea, îi împuşca pe loc fără nici-o formalitate.
Și despre aceste împrejurări și comportăriale trupelor sovietice faţă de populaţia civilă, față de ostașii
armatei române și faţă de trupele germane dezintegrate am scris și voi avea prilejul să scriu în lucrarea de faţă.
De altfel, pentru persoanele acum trecute de 70 de ani, unele lucruri din cele pe care eu le voi prezenta, nu
constituie o noutate pentru că foarte mulţi le-au trăit, le-au fost martori oculari . Aşa zisa Armată Roşie, cu un
fals statut declarativ de “armată eliberatoare”, a avut în realitate un veritabil şi adevărat comportament, de
10
trupe de ocupaţie. Aceasta rezultă dintr-o înteagă literatură de specialitate scrisă după revoluţia din Decembrie
1989 cum și din registrul istoric aflat la Căpitănia portului Oltenița.
După ce a trecut primul val masiv de trupe ruseşti, la port, tarversând Dunărea, spre Turtucaia, în Bulgaria,
apreciind că cel puţin pentru moment pericolul a trecut, Lucian Stănescu a descărcat din vagoane utilajele și
maşinile respective primite din Suedia şi le-a transportat la fost uzină electrică de lângă spital, pe care în câteva
zile le-a montat spre a începe să lucreze la construcţia de nave.
Între timp Lucian Stănescu a mai angajat următorii meseriași: pe Costică Ganciu mecanic, Anton
Dumitrescu- cunoscut in Olteniţa sub numele de Tonel Mau,- iar din cei aduşi de la fabrica din Bucureşti, au
rămas angajaţi în continuare: Costică Țulcanu, Mitică Mătăsaru, Costică Bondoc (tatăl său a fost comisar de
poliţie la Turtucaia, iar apoi după cedarea Cadrilaterului în anul 1940 a fost comisar de poliţie la Olteniţa),
Traian Negoiţă electrician şi Niţă Bârzale, acesta din urmă un om priceput şi bun cunoscător în probleme de
navigaţie, provenit tot de la Turtucaia. Era familiarizat cu apa pentru că la Turtucaia, înainte de 1940, a avut o
moară de măcinat cereale pe apă. Niţă Bârzale era un om puternic şi curajos. Pe apă se simţea mai bine ca pe
uscat.
La început Lucian Stănescu pentru construcţia de vapoare a contractat tulpini de stejar de la o pădure de
lângă Ploieşti. Pe măsură ce activitatea evolua, Lucian Stănescu a angajat un trasor naval în persoana lui Borsati,
un proiectant italian bătrân, soţia sa era grecoaică şi avea o fată căsătorită cu comandantul submarinului româ-
nesc “Delfinul” care staţiona la Constanţa în apele Mării Negre.
Prima realizare a acestui microşantier naval care a început să-şi desfășoare activitatea de producţie în fosta
uzină electrică -zidurile groase ale acestei clădiri existând şi în zilele noastre (vizavi de spital) – a fost construirea
integral- aici a unei șalupe cu motor, căreia patronul Lucian Stănescu i-a atribuit numele soţiei lui “JENICA”.
Aceasta a fost germenul uriașelor motonave ulterioare de 5000 DTW.
Şalupa a fost terminată cam pe la jumătatea anului 1945, avea 6 metri lungime, 2 metri lăţime şi 0,70 m.
adâncime,-mai corect spus-pescaj, dezvoltând o viteză de 8 km/oră, bineînţeles contra apei, când e vorba de
apă curgătoare, cum era cazul Dunării.
După ce Lucian Stănescu a cumpărat fosta uzină electrică, au intrat ca acţionari: Manițescu, Horia
Niculescu Furtună – care era director la Trezoreria Băncii Naţionale a României, Popovici, fost, ministru de
finanţe, comandorul Alexandrescu şi inginerul Niculae Cautiş, aceştia formând de fapt Consiliul de administraţie
condus de Lucian Stănescu.
Niculae Cautiş a fost comandor-inginer la Arsenalul Marinei Galaţi. Pe comandorul – inginer Cautiş l-a
adus la şantier în Cadrul Comisiei Aliate de Control, Statul Român, în anul 1946.
Odată cu el a venit şi maistru militar Loghin Pantelimon, care mai înainte fusese maistru electrician pe
submarinul “Delfinul”
Loghin Pantelimon a fost angajat la S.A.R.T.A.T – Societatea Anonimă Română de Transport pe Apă şi
Terestru.
Prin urmare, iniţial, atât comandorul – inginer Cautiş cât şi maistrul militar Loghin Pantelimon erau
reprezentanţi militari.
Revenind la situaţia şalupei “JENICA” construită integral în cadrul fostei uzine electrice, aceasta a fost
transportată la Dunăre, unde se contura pregătirea şi situarea viitorului şantier, cu o platformă improvizată-
făcută dintr-un şasiu de autocamion- maşină pentru probe pe Dunăre. Platforma improvizată pentru transportul
şalupei a fost tractată de patru cai, iar proprietarii cailor erau Marin Rotaru, poreclit Onţică şi Sandu Odăiaşu.
Pe cel din urmă l-am cunoscut şi eu.
Cum a băgat şalupa în probe tehnologice, aceasta a corespuns din punct de vedere tehnic. Mecanic de
şalupă era Constantin Ganciu iar timonier Niţă Bârzale, provenit din Turtucaia.
În anul 1946 au mers cu şalupa “Jenica” pe Dunăre şi cu bacul “Decebal” al comandorului Cautiş la
comuna Gigherea, unde Mateescu , ca acţionar, avea o moşie mare, moară, de unde lua pentru economatul
şantierului,grâu și mălai în vederea pregătirii mesei muncitorii care lucrau în șantier, Lucian Stănescu însoţit
de Gică Chirlomez. Au mers până în Portul Cetatea, dincoto de Calafat, distanţa fiind parcursă în aproximativ
două zile.
Noaptea acosta la mal, pasagerii se odihneau, iar ziua îşi continuau drumul, cu oarecare dificultate pentru
că mergeau contra apei.
La plecare din Portul Olteniţa, – era chiar în ziua de 1 Mai 1946- Lucian Stănescu, separat de Gică
Chirlomez, a mai fost însoţit de Nicu Dumitrescu (cunoscut de olteniţeni sub porecla de “Nicu trei chibrite”),
11
Mielu Ganea din Chirnogi, Gheorghe Dulceaţă şi bineînţeles nelipsitul şi priceputul om de acţiune Niţă
Bârzale, un om cu mult curaj, cu multă experienţă şi cunoscător în toate. Se orienta numaidecât la faţa locului
şi rezolva orice problemă, oricât de complicată ar fi fost.
Au încărcat 30 de butoaie de sodă caustică, din care un butoi l-au ascuns să-l valorifice acolo la schimb
pe grâu şi porumb.
1946 era anul în care leul se devalorizase, iar inflaţia era în plină ascensiune. Pentru plata unor anumite
cantităţi de mărfuri, în special de natură alimentară, oamenii, lumea, negustorii, umblau după ei cu geamantane
sau cu saci de bani.
În anul 1947, de exemplu- un litru de ulei ajunsese la 1.000.000 lei, o pâine potrivită 100.000 lei etc. Se
practica în exclusivitate sistemul plăţilor în numerar şi numai cu plata pe loc. Plăţile pe credit – altfel spus pe
datorie – nu se mai practica de nimeni.
Înainte de anul 1946 la Olteniţa, şeful căpităniei portului fusese un oarecare Delcea, care a fost mutat
căpitan de port la Cetatea-Dolj. Astfel că la 1 Mai 1946, când au plecat din Olteniţa, Lucian Stănescu şi
însoţitorii săi mai sus menţionaţi, au luat pentru căpitanul Delcea, patru saci de mălai, o vadră de ulei de floarea
soarelui, veselă şi alte lucruri care îi rămăsese la Căpitănia portului Olteniţa.
Pe Dunăre, aproape de Corabia, Lucian Stănescu şi însoţitorii, au ajuns de la urmă o barcă în care era un
turtucăian pe care îl chema Bore, arhicunoscut în Olteniţa pentrucă erabețiv – împreună cu trei chirnogeni,
aveau cu ei vreo doi saci de bani, plecaţi în aceeaşi direcţie, să cumpere grâu şi porumb. Când a ajuns barca,
Gică Chirlomez era la timona bacului. Atunci Bore a strigat după el să remorcheze barca pentru că nu mai
avea putere să dea la opăci-băbăici. Bore i-a aruncat frânghia lui Gică Chirlomez, l-a remorcat şi aşa şi-au
continuat drumul.L-am cunoscut și eu pe Bore turtucăianul care era un bețiv notoriu.
Înainte de a ajunge la Calafat, Bore i-a spus lui Gică Chirlomez, că atunci când va striga la ei, să știe că
vrea să acosteze. Pentru ca să se achite de obligaţie fiindcă a fost remorcat, lui Bore i-a venit ideea să prindă
pește, însă Lucian Stănescu i-a spus că nu are cu ce.
Atunci Bore, l-a luat pe Gică Chirlomez, s-a îndepărtat puţin mai la vale de şalupă şi de bac, a aruncat
trotil în apă, și după o explozie, a aşteptat să iasă peştele la suprafaţă. Într-adevăr, în foarte scurt timp, peştele
a început să iasă zbătându-se, la suprafaţa apei.
Bore, pescar de meserie şi care mai făcuse asemenea isprăvi, a adunat peştele mare, aproximativ vreo 50
de kgr şi s-a retras cu barca lui în care-1 pusese la locul unde acostase şalupa şi bacul remorcher.
Niţă Bârzale a fost cel care a făcut ciorbă multă, într-un vas improvizat, şi toţi, poate pentru prima şi ultima
dată în viaţa lor, au mâncat ciorbă dulce de peşte pentru că nu au avut cu ce să o acrească, după ce au mâncat,
au plecat cu şalupa, cu bacul-remorcher şi barca lui Bore remorcată de ei, spre Cetate.
Ajungând în port la Calafat – cine a mai fost ştie că oraşul este chiar în port, Bore a spus că ar fi bine să
acosteze şi să ia pâine că nu ştie dacă găseşte în altă parte.
S-au dus toţi trei: Lucian Stănescu, Bore şi Gică Chirlomez pentru că, datorită crizei, nu se vindea decât
o pâine de persoană. Cei mai bătrâni ştiu, cred că îşi aduc aminte, că datorită secetei din anii 1946 şi 1947, cât
şi presiunii din partea ruşilor care începuseră deja să ne pretindă daune pentru despăgubiri de război, alimentele
erau raţionalizate- se eliberau bineînţeles contra cost – însă numai pe cartelă, iar spectrul foametei s-a abătut
asupra ţării noastre şi în anul 1948. •
Pe atunci lumea avea un singur obiect de discuţie,care se rezuma la o singură şi perpetuă întrebare chinuitoare:
“ ce mâncăm” ?…Curioasă coincidenţă !..În mod paradoxal această întrebare se pune, pentru majoritatea
populaţiei şi la 10-11 ani de la revoluţia din decembrie 1989. Iată cum, de data asta, istoria alimentară, se
repetă. Dar asta-i altă chestiune care rămâne să o judecaţi dumneavoastră cititorii, din care nu poate fi exclusă
clasa politică, indiferent de culoare.
Cei trei de mai sus – Lucian Stănescu, Bore şi Gică Chirlomez – s-au întors cu pâinea din oraş la şalupă,
care devenise casa lor, aveau şi peşte fript la ţăcălie pe care l-au mâncat tot dulce pentru că nici sare n-au avut.
Apoi au plecat cu toţii – bineînţeles și cu nelipsitul Bore – şi au ajuns în port la Cetate.
Lucian Stănescu s-a dus la Delcea căpitanul portului, i-a spus ce i-a adus de la Olteniţa şi că i-a luat din
mălai şi ulei, fără ca destinatarul să se supere.
Apoi Lucian Stănescu s-a dus în comuna Gigherea de unde a venit, cu o căruță și a încărcat butoaiele cu
sodă ale lui „Nicu trei chibrite” şi ale lui Mielu Ganea. După aceea s-au întors cu toţii la Gică Mateescu, fratele
lui Mateescu acţionarul de la Olteniţa. Despre scopul deplasării lor de la Olteniţa la Giurgiu, fusese anunţat
de fratele său şi anume, pentru a procura grâu şi porumb pentru economatul Șantierului Naval Oltenița.
12
Acest microechipaj a stat patru zile la Gigherea. I-a luat cu mașina Gică Mateescu și i-a dus la Balta
Nedeia situată la 7 km de comuna Gigherea. Acolo au mâncat peşte iar seara s-au întors la Gigherea, unde era
pregătită altă masă. Au mâncat, au băut şi au cântat. A venit timpul să se culce. Gheorghiţă Dulceaţă şi Gică
Chirlomez au dormit într-o fânărie pe motiv că Mirosea frumos şi că vor dormi toți bine.
Dimineaţa, după ce s-au sculat, Gică Mateescu i-a dus cu o căruţă la o cârciumă sătească la Potelu, unde
i-a lăsat pe Gheorghiță Dulceaţă şi pe Gică Chirlomez, iar pe Nicu „Trei chibrite” şi pe Mielu Ganea, i-a dus
cu căruţele şi butoaiele de sodă în altă comună. La acea cârciumă sătească Potelu, Gică Chirlomez şi Gheorghiţă
Dulceaţă au stat o zi şi jumătate. Datorita faptului că au stat mult la cârciumă, nu au avut timp să-şi cumpere
decât 10 duble de grâu şi 10 de porumb. A doua zi a venit Gică Mateescu cu o căruţă şi i-a luat pe Gheorghiță
Dulceaţă şi pe Gică Chirlomez, şi i-a dus de la Potelu la Gigherea.
Gică Mateescu i-a mai dat lui Gică Chirlomez 20 de duble de grâu fără bani pe motiv că Lucian Stănescu
mănânca la el acasa la Olteniţa.
La întoarcere până la Olteniţa, au făcut pe drum numai o zi şi jumatate, pentru că mergeau în sensul apei,
la vale.
Când a venit acasă, tatăl lui Gică Chirlomez, întrebându-1 câţi bani a dat pe bucate, Gică Chirlomez i-a
răspuns : “Nimic”…Pe timpul foametei 20 de duble de bucate valorau foarte mult, re prezenta o avere.
* * *
În anul 1946, când Lucian Stănescu şi-a mutat maşinile şi utilajele de la vechea uzina electrică din oraş,
de lângă spital, în port, a angajat şi primii ucenici: Niculae Negoiţă, Tudor Vânătoru, Mielu Moldoveanu,
Gheorghe Marinciu, Gheorghe Paraschiv, Vasile Calbălan şi alţii, care atunci aveau vârste cuprinse între 15 şi
17 ani.
Când a venit comandorul Cautiş la Oltenița, a adus de la Arsenalul Armatei, un prizonier italian, pe nume
Giovani care cân ta foarte frumos. Pe acesta Gică Chirlomez şi Nuță Mațal l-au luat şi au plecat cu o ceamuţă
(barcă de vapor), cu rame, pe Dunare. Au luat-o pe Gura Argeşului şi au intrat pe Dunarică să prindă peşte. A
prinde peşte era un fel de a zice pentru că ei, în fapt, au găsit și au scos vârşile puse de pescari şi au luat peştele
pe care l-au găsit în ele.
* * *
Italianul prizonier Giovani, pentru buna lui comportare, şantierul i-a întocmit dosar favorabil şi în cele
din urmă a fost repatriat în Italia.
În anul 1946 s-a primit comandă pentru două cabotiere (nave cu tonaj mic sau mijlociu care navighează
între porturile de pe coastă) pentru transport mărfuri.
Atenţie: Gică Chirlomez întrebându-1 pe patronul Lucian Stănescu pentru cine şi la ce folosesc acestea,
i-a spus ca este o comandă care va folosi pentru a-i transporta pe evrei în Izrael.
Pentru lansarea la apă a acestor cabotiere, a fost adus la şantier Pache Protopopescu, specialist în astfel de
operaţiani.Aceste cabotiere au fost construite efectiv, li s-a făcut probe tehnologice şi au corespuns, însă până
la urmă au fost luate de comisia aliată de control, mai pe direct spus, LE-A LUAT RUȘII FĂRĂ A LE
PLĂTI.
În mod oficial, din comisia aliată de control trebuia să facă parte delegaţi ai Marii Britanii şi S.U.A., dar
adevărul este că nu erau decât numai ruși.
Cam aşa începea “ajutorul Uniunii Sovietice” şi aşa va continua cât va sta la noi în ţară şi chiar după ce
vor pleca.
Pache Protopopescu care fusese adus la şantier ca specialist pentru lansarea la apă a navelor, nu-i plăcea
să stea în oraș, era un tip care iubea natura, un fel de aventurier şi locuia la cantonul 2 de pe dig în partea de
est a şantierului naval.
În 1947 Lucian Stănescu s-a mutat cu locuinţa de la Gică Chirlomez la profesoara Nanculescu Cecilia,
unde deja locuia proiectantul trasor Borsati, iar la scurt timp Lucian Stănescu s-a mutat în clădirea S.A.R.T.-
A.T. Nanculescu Cecilia a locuit pe strada mare, Carol (actuala stradă Argeşul) la nr.135, cam vizavi de clădirea
poştei.După revoluția din decembrie 1989, această casă a fost cumpărată de inginerul Dan Velescu fiul lui
Sandu Velescu, fost oficiant sanitar, care, are casa în fața casei lui Marin Bârzale, ambii veniți de la Turtucaia
după cedarea Cadrilaterului.
Îa perioada când Lucian Stănescu a locuit la S. A. R. T. A.T, prevăzând cam ce se va întâmpla, a început
să-şi vândă acţiunile, acționar principal devenind Mateescu şi aceasta pentru că comuniştii, primind directive
13
mai de sus, “începuse să tulbure ape le” în felul lor specific. )
Cine erau aceștia ? :Fraţii Ticu (Gheorghe şi Niculae), Ciocan soţul lui Lilica frizereasa sora lui Nicu
Năstase, frizer, Nae Codrea – care mai apoi ajunsese la peste 120 kgr.greutatea lui, şi mare director la
construcţii, apoi la prefectura judeţului Ilfov.
Nici unul dintre cei de mai sus şi nu numai ei, nu aveau mai mult, – sau poate nici atât – de patru clase
primare.
Cu aceştia partidul începea să construiască “Comunismul,viitorul de aur al întregii omeniri “ , în cadrul
viitorului șantier naval.
Dată fiind schimbarea multor situaţii în rău şi intuind cam ce va urma faţă de evoluţia și ascensiunea
regimului comunist, spre sfârşitul anului 1947, Lucian Stănescu, părăseşte după aproape patru ani şantierul şi
oraşul Oltenița, după ce lucrurile, au fost cât de cât – puse la punct, ducându-se, în Bucureşti spre a se ocupa
de alt gen de afaceri.
A locuit pe strada doctor Marcovici la nr.4, tot lângă Cişmigiu, cartier preferat de el, aproape de zona
unde, până la bombardamentul din 4 aprilie 1944 avusese fabrica de instrumente medicale chirurgica

In cadrul Liceului Tehnologic ”Ion Ghica” Oltenița a avut loc activitatea de diseminare a informațiilor despre proiectul Erasmus + cu titlul ”Dance for your life 2”, la care au participat și 10 elevi ai școlii noastre, școală parteneră în proiectul inițiat de Asociația I.R.I.S. din Oltenița, Asociația Suflet Românesc – Alma Rumana din Valencia Spania și grupul de tineri Modern Youth of Greece din Piraeus, Grecia.
Prezentarea a fost făcută de d-na Irina Gur din partea Asociației I.R.I.S. Oltenița, cea care a propus liceului nostru acceptarea statutului de partener.
Prezentarea a corespuns în mod fericit cu aniversarea Zilei învățătorului în România, deoarece proiectul și-a propus educarea tinerilor și transmiterea de cunoștințe prin metode informale, în principal prin schimburi interculturaleîntre tinerii din mai multe țări în domeniul dansului și al artei culinare, educarea tinerilor pentru un stil de viață sănătos, dezvoltarea abilităților de comunicare într-o limbă străină.
Din spusele d-nei Irina Gur și ale elevilor participanți a rezultat că proiectul a fost extrem de atractiv și de util pentru toți cei implicați.

Informații și fotografii: Prof. Paul Niculiță

În această dimineață, polițiștii din Călărași, cu suportul de specialitate al Direcției Operațiuni Speciale din cadrul Poliției Române, efectuează 22 de percheziții în județul Călărași și în municipiul București, într-un dosar privind săvârşirea infracţiunii de contrabandă cu ţigarete.17 mandate de aducere vor fi puse în executare.

La data de 06 iunie a.c., polițiștii Inspectoratului de Poliție Județean Călărași, cu suportul de specialitate al Direcţiei Operaţiuni Speciale din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, efectuează 22 de  percheziții domiciliare în județul Călărași și în municipiul București.

Activitățile se desfășoară în cadrul unui dosar penal aflat în instrumentarea Serviciului de Investigare a Criminalității Economice Călărași, sub supravegherea Parchetului de pe lângă Judecătoria Oltenița , în care se efectuează cercetări pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă cu țigarete.

Din cercetări a rezultat că, în perioada ianuarie – mai a.c., mai multe persoane ar fi achiziţionat, transportat, deţinut şi comercializat importante cantităţi de ţigarete provenite din contrabandă.

Polițiștii vor pune în aplicare 17 mandate de aducere, persoanele depistate urmând să fie conduse la sediul Inspectoratului de Poliție Județean Călărași pentru audieri.

Astăzi, 5 iunie 2018, Școala Gimnazială nr. 1 Chirnogi a sărbătorit Ziua Învățătorului într-un mod interactiv, prin numeroase activități extracurriculare, deosebit de antrenante și distractive: întreceri sportive, face painting, concursuri de recitări, desene pe asfalt și multe altele. (poze)
Pentru că această zi a coincis cu Ziua Mondială a Mediului, elevii și cadrele didactice au participat, alături de membrii Asociației Bio-România, la plantarea unor răsaduri de legume (roșii, vinete, ardei) în ,,Grădina Bio a copiilor”. Și pentru că aici nu se vor folosi nici un fel de substanțe chimice de sinteză, cu siguranță la toamnă își vor delecta papilele gustative cu legume proaspete, deosebit de sănătoase și delicioase.


INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI CĂLĂRAȘI

ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 1 CHIRNOGI

 

 

 

Comunicat de presă,

 

Mâine, 5 iunie 2018,de  Ziua Învățătorului și Ziua Mondiala a Mediului, Școala Gimnazială nr.1 Chirnogi și  Primăria Chirnogi, în parteneriat cu Asociația Bio- România , organizează pentru prima dată ”Grădina  Bio a copiilor”.

Elevi,cadre didactice, personal al Primăriei Chirnogi, împreună cu membrii  Asociației  Bio- România, vor planta răsaduri de legume, iar la toamnă, vor culege roadele acestei grădini, în care nu se vor folosi substanțe chimice de sinteză.

Cei ce doresc să participe alături de noi la această activitate, vă informăm că se desfășoară  la sediul Școlii Gimnaziale nr.1 Chirnogi, orele 10,00.

 

 

Director,                                                                            Secretar,

Prof.Pană Stelică                                                              Pietrușel Mariana

De 1 iunie, Asociatia Ai vointa, Ai putere din Oltenita a oferit copiilor cu dizabilitati , un moment fericit . ,,O zi minunata dedicata copiilor astazi. Asociatia Ai vointa, Ai putere , impreuna cu echipa asociatiei formata din: Psiholog Silvia Carmen Ghimpau , Logoped Elena Florentina Istrate , Trifan Daniela , Estera Paun , Ani Anny’s , Sy My , elevi ai Liceului Ion Ghica Liceu si voluntari, coordonati de profesor Nicoleta Mitea , cat si subsemnatul, Presedinte Marineata Ionut , am incercat sa oferim o zi minunata copiilor care vin la terapie Psihologica si Logopedica. Sentimentul lor a fost de nedescris. Au dansat, au cantat, s-au jucat, au mancat prajituri, fructe, iar la sfarsit au avut supriza frumoasa – un tort. Fiecare copil a primit la plecare cadouri ( carti, jucarii, dulciuri, suc) . Multumim tuturor pentru sprijinul acordat pentru aceasta zi, multumesc elevilor de la Ghica Liceu care au fost alaturi de acest eveniment si au acordat un zambet copiilor. Multumesc copiilor si parintilor ca au venit si au simtit un moment fericit. Aplecaciune sincera fata de echipa Asociatiiei care fara ei nu ar exista astfel de rezultate! La multi ani, copii!,,

Consilierii educativi din școlile și liceele din zona Oltenița au hotărât să realizeze cercul metodic de pe semestrul a II-lea al anului școlar 2017-2018 într-o manieră informală, abordând în mod practic tema ”Excursia școlară tematică și eficiența sa în educarea informală a elevilor”, printr-o excursie organizată la castelul reginei Maria de la Balcic și continuată la Varna, în ziua de 31 mai 2018. Activitatea a fost considerată de către participanți drept un succes. Cei care și-au asumat responsabilitatea acestui act de cultură au fost prof. Dobre Sebastian (Școala ”Spiru Haret” Oltenița) și prof. Dobra Elena (Liceul Tehnologic ”Nicolae Bălcescu” Oltenița). Ghid pentru partea istorică și nu numai a fost prof. Niculiță Liliana (Liceul Tehnologic ”Nicolae Bălcescu” Oltenița).

Informații și fotografii: Prof. Niculiță Paul-Robert (Liceul Tehnologic ”Ion Ghica” Oltenița).

Polițiștii de prevenire a criminalității susținuți de cei de la rutieră și criminalistică au fost prezenți alături de copiii din cadrul  Școlii Gimnaziale „Nicolae Titulescu” Călărași, îmbinând jocurile cu informarea.

Cei mici, alături de criminaliști, au putut să vadă cum se ridică amprentele sau celelalte mijloace de probă pe care polițiștii le folosesc pe parcursul anchetelor pentru a descoperi cine a comis o faptă antisocială. Tot aici au văzut echipamentele care se află în faimoasa trusă a criminaliștilor și au urcat în laboratorul mobil folosit de aceștia pentru a ridica și conserva probele.

 

 

De asemenea, poliţiștii criminalişti au realizat  o simulare  a unei de cercetări la faţa locului, în cazul unui accident de circulație cu victimă.

 

Polițiștii rutieri le-au prezentat școlarilor regulile de circulație și semnificația indicatoarelor rutiere, au discutat despre principalele cauze generatoare de accidente, apoi a urmat o sesiune interactivă, cu exerciţii practice, în care copiii au pus în aplicare informațiile primite.

Scopul acestor activităţi este acela de a furniza copiilor informaţii corecte şi obiective, care să contribuie la o dezvoltare armonioasă şi să creeze un bagaj de cunoştinţe suficient pentru a reacţiona în diferite situaţii, astfel încât, siguranţa celor mici să nu fie afectată.

La final, oamenii legii le-au dăruit celor mici insigne de polițist pentru o zi și baloane

Aducem la cunoștință opiniei publice că acțiunea programată pa data de 01.06.2018 ora 17.00 cu tema ” Traseu Ecologic & Colectare Selectivă Alături de Comunitate ” vă fi reprogramată pentru data de 09.06.2018 ora 17.00. Vă mulțumim pentru înțelegere ! Preș.interimar Filiala Județeană Alde Călărași Laurențiu State

 

Site acreditat SEAP
---------------